Studenții de la facultățile Animație și Producție Multimedia au transformat poveștile uitate ale nouă conace din Republica Moldova în lucrări creative. Prin combinarea informațiilor din arhive, a amintirilor localnicilor și a imaginației lor, aceștia au creat postcarduri care prind viață cu ajutorul realității augmentate în aplicația Artivive.
Proiectul, parte din „Artist Program: Despre ce tac conacele?”, este realizat de Artcor și urmărește două scopuri:
# să construiască un dialog între generații;
# să facă istoria mai accesibilă pentru public.
„Vorbim aceeași limbă, dar cuvintele pe care ni le spunem au semnificații atât de diferite. De exemplu «valoare», «cultură», «istorie» înseamnă lucruri atât de diferite pentru locuitorii Moldovei născuți în perioada interbelică și reprezentanții generației Z sau Alpha. Cum creăm dialogul între generații și asigurăm continuitatea lui peste ani?”, se arată în descrierea proiectului.
Mai jos găsiți lucrările studenților. Vizionare plăcută!
Conacul Pommer, aflat la 200 km de Chișinău, are o istorie de peste un secol.
Domeniul a fost cumpărat în 1898 de bancherul Andrei Iacob Pommer din Odesa, iar între 1901 și 1912 a fost construit conacul în stil gotic, dotat cu apă curentă și iluminat – o raritate pentru acea vreme. Arhitectul peisagist Ippolit Vladislavski-Padalka a creat un parc dendrologic cu arbori aduși din 29 de țări, organizat în două zone distincte și echipat cu un sistem modern de irigație.
După moartea lui Pommer și refugiul familiei în România în 1943, domeniul a fost preluat de sovietici și transformat în gospodărie colectivă, însă parcul a continuat să fie îngrijit și să ofere semințe pentru colecții botanice.
Abandonat după destrămarea URSS, conacul a intrat în degradare, dar din 2013 există eforturi de restaurare, iar Parcul Țaul rămâne o atracție turistică importantă.
Aici găsești mai multe detalii.
Realizat de: Evelina Chiriac
Mentori: Svetlana Grossu, Stepan Crani
Boierul Străjescu a descoperit o vale liniștită lângă un izvor și a decis să ridice acolo un conac impunător, devenit simbol al satului Văscăuți. Reședința, alături de biserica și fabrica de rachiu construite de boier, reflectau prosperitatea și puterea familiei.
După moartea lui, moșia a ajuns la nepotul Buznea, care a transformat conacul într-un loc al petrecerilor și al exceselor, risipindu-și averea. Legenda spune că, într-o noapte de jocuri de noroc, Buznea a pierdut tot în fața boierului Hudevici, părăsind ruinat moșia.
Devenit internat până în 2014, conacul stă astăzi pustiu, dar beciurile și poveștile despre tunelurile secrete îi păstrează vie aura de mister.
Aici găsești mai multe detalii.
Realizat de: Anastasia Sindjaradze
Mentori: Svetlana Grossu, Stepan Crani
Conacul Hasnaș din satul Sofia, raionul Drochia, a fost construit în 1848 ca reședință de vară a boierului Ioan Hasnaș. Clădirea are un stil eclectic, realizat de meșteri elvețieni, francezi și italieni, și se remarcă prin turla ce seamănă cu o bisericuță și fațada decorată cu basorelief de delfini.
După Revoluția din 1917, conacul a fost transformat pe rând în școală, spital și, din anii ’90, în muzeu de etnografie, fiind declarat monument istoric.
Interiorul păstrează detalii originale valoroase, precum sobele de teracotă și mobilierul familiei Hasnaș. Astfel, astăzi, muzeul atrage atât turiști, cât și localnici, rămânând o fereastră spre istoria și cultura satului.
Aici găsești mai multe detalii.
Realizat de: Alina Malcic
Mentori: Svetlana Grossu, Stepan Crani
Conacul familiei Gonata din Zberoaia, construit cu meșteri francezi, a fost centrul unei vieți boierești vibrante.
În vara anului 1927, o serată s-a transformat în tragedie: arsenicul strecurat din greșeală în aluat a curmat șase vieți, inclusiv pe moștenitorii familiei. După eveniment, conacul a fost părăsit, iar ruinele sale au rămas învăluite în legende despre tuneluri secrete.
Astăzi, zidurile impunătoare și pădurea din jur îl transformă într-un simbol al unei epoci apuse, atrăgând vizitatori curioși. Proiecte locale încearcă să-i redea măreția, cu speranța că va renaște ca centru cultural sau muzeu.
Aici găsești mai multe detalii.
Realizat de: Iulia Cilcic
Mentori: Svetlana Grossu, Stepan Crani
Conacul Ciolac-Malski din Bahmut, construit în stil neoclasic rusesc cu influențe dorice, a fost reședința boierilor și era înconjurat de parc, lac și alei cu arbori exotici. Moșia aparținea inițial boierului Ciolac, apoi a trecut la Elisaveta Malschi, care a transformat conacul într-o locuință elegantă și funcțională.
După 1945, clădirea a fost adaptată pentru școală, găzduind elevii satului până în 1989, când a fost construită o nouă școală.
De atunci, conacul a rămas abandonat, pereții și parcul au început să se degradeze, iar ruinele reflectă trecerea timpului. Bătrânii satului privesc locul cu nostalgie și cred că restaurarea conacului ar putea reda comunității o parte din istoria sa.
Aici găsești mai multe detalii.
Realizat de: Nicoleta Rîșnița
Mentori: Svetlana Grossu, Stepan Crani
Conacul Constantin Cazimir din Cernoleuca, construit la începutul secolului XX în stil neoclasic, a fost mai mult decât o reședință boierească, fiind un centru al educației și filantropiei. Constantin Cazimir a deschis aici prima școală pentru copiii țăranilor și mai târziu a transformat conacul într-un cămin pentru orfani din nordul Basarabiei.
Clădirea, construită din cărămidă durabilă marcată cu sigla familiei, avea tinda centrală, galerie și cerdac susținut de coloane ionice, iar în jur se întindea un parc dendrologic cu specii rare. Conacul a fost și un punct al vieții culturale și economice, găzduind expoziții agricole, curse de cai și prima bancă agricolă din zonă.
Deși astăzi necesită restaurare, clădirea și memoria comunității păstrează moștenirea vizionarului Constantin Cazimir.
Aici găsești mai multe detalii.
Realizat de: Stepan Crani
Conacul Ioan C. Bogdan din Cuhureștii de Sus, construit în stil eclectic în secolul XIX, a fost centrul unei moșii boierești în care arhitectura, natura și cultura se îmbinau armonios. Moșia a fost inițial primită de Radu Bogdan și transformată de fiul său, Ioan.
Bogdan a amenajat un parc dendrologic cu specii exotice din întreaga lume. În jurul conacului, aleile și clădirile auxiliare – moară, școală, spital și biserică – formau un complex cultural și educativ pentru comunitate.
În perioada sovietică, conacul a fost transformat în școală, iar parcul a fost neîngrijit, ducând la degradarea complexului. Chiar și astăzi, ruinele păstrează memoria unei epoci trecute și speranța restaurării acestui simbol al rafinamentului local.
Aici găsești mai multe detalii.
Realizat de: Sandu Lupu
Mentori: Svetlana Grossu, Stepan Crani
Conacul de la Ivancea, finalizat în 1873 de Carabet Arakelian Balioz, a fost construit cu ajutorul meșterilor ucraineni și se remarcă prin nouă încăperi spațioase, uși și ferestre decorate cu sculpturi, iar la cornișă bustul lui Balioz veghea moșia.
După moartea familiei Balioz, moșia a fost vândută boierului Bogdasarov. În 1940 familia a fost nevoită să plece, iar conacul a fost folosit ca spital militar, sediu de colhoz și centru de cercetare agricolă. În 1984, clădirea a devenit Muzeul Meșteșugurilor Populare, însă restaurările au fost lente, iar conacul încă așteaptă renovarea completă.
Astăzi, atât clădirea, cât și parcul păstrează atmosfera trecutului și continuă să fie o mărturie vie a istoriei și tradițiilor locale.
Aici găsești mai multe detalii.
Realizat de: Amy
Mentori: Svetlana Grossu, Stepan Crani
Conacul Aleinicov din Soroca, construit la începutul secolului XX în stil eclectic, a fost reședința aristocratică a familiei Aleinicov, cunoscută pentru implicarea socială și filantropică. Situat pe terasa superioară a malului Nistrului, conacul oferă priveliști asupra râului și este înconjurat de grădini peisagistice cu alei și arbori rari.
Feodor Alexandrovici Aleinicov, președinte al Zemstvei Soroca, a contribuit semnificativ la dezvoltarea orașului și a făcut din conac un centru al vieții mondene, cu baluri fastuoase.
După moartea sa în 1918, clădirea a fost folosită ca sediu bancar și spital, iar astăzi se află în stare de degradare. Chiar și așa, conacul rămâne un simbol al patrimoniului cultural și al unei epoci în care aristocrația și cultura se împleteau.
Aici găsești mai multe detalii.
Realizat de: Radu Cernopolc
Mentori: Svetlana Grossu, Stepan Crani
Dacă dorești să fii mereu la curent cu cele mai populare și actuale știri de pe #diez, ești mereu binevenit(ă) și pe canalele noastre de Telegram: RO și RU.
Preluat de la: diez.md
