O echipă internaţională de cercetători a ajuns la această concluzie după ce a folosit un spectrometru pentru a diseca lumina în infraroşu de pe Uranus captată de telescopul Gemini North de pe insula Mauna Kea, din Hawaii, informează diacaf.com.

Datele obţinute cu spectrometrul NIFS (Near-Infrared Integral Field Spectrometer), reprezentau o mostră de lumină solară reflectată dintr-o regiune aflată imediat deasupra principalului strat vizibil de nori din atmosfera lui Uranus.

NASA a precizat că oamenii nu trebuie să fie prea preocupaţi de faptul că mirosul de hidrogen sulfurat i-ar putea copleşi, întrucât dacă se vor apropia vreodată suficient de Uranus sufocarea şi expunerea la frig îşi vor face efectul cu mult înaintea mirosului în atmosfera cu o temperatură de minus 200 de grade Celsius.

Depistarea hidrogenului sulfurat în norii de pe Uranus şi posibil şi pe Neptun, reprezintă o diferenţă izbitoare faţă de planetele gazoase gigantice Jupiter şi Saturn, aflate mai aproape de soare. Deasupra norilor acestor planete a fost detectat amoniac, un compus chimic format dintr-un atom de azot şi trei de hidrogen, dar nu şi hidrogen sulfurat.

Această diferenţă reprezintă un indiciu privind formarea planetelor şi istoria lor.

Preluat de la: diez.md