Povestea de viață a Feliciei Bulmaga arată ce înseamnă curajul de a transforma obstacolele în oportunități. Tânăra, în pofida dizabilității sale locomotorii, a reușit să-și transforme pasiunea pentru fotografie în job și participă activ la diverse cursuri care-i facilitează implicarea în activitățile sociale. Prin exemplul său, Felicia inspiră și alte persoane cu dizabilități să aibă încredere în forțele proprii și să-și atingă scopurile.

Tânăra s-a născut cu paralizie cerebrală și a fost abandonată la naștere. Astfel, primii 28 de ani din viață i-a petrecut într-un centru de plasament din Hâncești. În 2020, s-a mutat într-o locuință protejată din Ialoveni, împreună cu alte patru fete cu dizabilități. „Când ne-am mutat, nu îmi găseam locul, plângeam des. Deodată chiar mă temeam să ies din casă. Abia după trei ani am început să o fac.”

Prima ieșire s-a datorat pasiunii sale pentru fotografie. Odată ce a primit în dar un aparat foto, a decis să pună frica pe pauză și să meargă în oraș pentru a surprinde lumea din jur. Acest moment a marcat începutul independenței sale și deschiderea către o viață activă, plină de experiențe și oportunități de dezvoltare personală și profesională.

„Într-o seară, în timp ce mă plimbam prin parc, am auzit muzică. Și pentru că mie tare îmi place muzica, am mers să văd ce este, să fac niște fotografii. Era o activitate organizată de Primăria municipiului Chișinău, «Dialog între generații». Acolo am întâlnit o doamnă pe care o cunoșteam de mult timp și care mi-a zis că mă va ajuta cu un scaun nou. Trebuia să vorbească cu cineva care să mă ajute.”

Într-un final, Felicia nu a primit un scaun nou, ci șansa de a-și câștiga singură banii pentru el, fiind angajată în calitate de fotografă la primărie. „Inițial nu puteam să cred, pentru că nici nu visam la asta. Știam că persoanele cu nevoi speciale au puține șanse să se integreze în câmpul muncii.”

Din primul salariu, tânăra a cumpărat cadouri pentru fetele cu care locuiește, pentru a le arăta recunoștința și sprijinul ei. Din al doilea – și-a permis să investească în propriile visuri. A achiziționat o brățară. „Ceva timp în urmă, am primit în dar de la cineva un cățel. De fapt, a fost pentru noi toate, dar el m-a ales pe mine să fiu stăpâna lui. Acum, e cel mai bun prieten al meu, îl iau cu mine peste tot, chiar și la job. De asta și la brățară am agățat un talisman pe care scrie «Ai pus lăbuța pe inima mea».”

În 2025 s-au împlinit trei ani de când Felicia merge la diverse evenimente organizate în capitală pentru a face fotografii, iar printre responsabilitățile sale se regăsește și editarea acestora. Ceea ce-i place cel mai mult este programul flexibil, perfect pentru stilul ei de viață. „Nu merg la foarte multe evenimente, e vorba de aproximativ cinci-șase lunar și, de obicei, mi se comunică cu ceva timp înainte unde trebuie să fiu și la ce oră.”

Felicia adoră să fotografieze emoțiile reale ale oamenilor și momentele autentice, iar pentru a-și dezvolta abilitățile, a urmat chiar și un curs de fotografie. „Când eram mică, n-am avut posibilitatea să învăț. Am făcut doar trei clase, de aceea mi-am zis că tot ce am să strâng, toți banii, o să investesc în sănătate și în ceea ce pot să învăț. Eu vreau să cresc, nu vreau să mă opresc, chiar dacă am o vârstă la care cineva ar spune că deja e târziu. Cred că niciodată nu este târziu să înveți ceva nou.”

Următorul curs pe listă este despre realizarea reel-urilor. Își dorește să devină activă pe rețelele sociale, iar pentru asta trebuie să înțeleagă mai bine cum funcționează platformele digitale și cum poate crea conținut atractiv: „Acum totul trebuie publicat și trebuie să încep să public și eu dacă vreau ca oamenii să afle despre mine și activitatea mea.”

După ce va finaliza cursul, spune că vrea să învețe limba engleză. Deja a găsit și o școală potrivită, accesibilă pentru persoanele cu dizabilități locomotorii.

Pe lângă cursuri, tânăra participă frecvent și la sesiuni de formare, care urmăresc capacitarea femeilor, în special a celor din grupuri subreprezentate, pentru ca acestea să își înțeleagă mai bine drepturile și să învețe despre prevenirea violenței bazate pe gen. A participat inclusiv și la o serie de sesiuni organizate de ONG-ul „Motivație” în cadrul Programului „EU4GenderEquality: Împreună împotriva stereotipurilor de gen și a violenței bazate pe gen”, o inițiativă comună a UN Women și a Fondului Națiunilor Unite pentru Populație (UNFPA).

„Primele instruiri le-am avut înainte să încep toată călătoria mea fotografică. Mi-au dat foarte multă încredere și motivație. Și acum țin minte numele profesorilor. Ei au fost un exemplu pentru mine, mi-au spus că voi munci și că voi avea succes. Atunci nu credeam, dar, totuși, magia s-a întâmplat.”

Dincolo de încredere, trainingurile i-au oferit și o lecție de viață. În cadrul acestora, a învățat că trebuie să se implice activ în viața comunității și să nu aștepte mereu ajutor de la cei din jur, ci să fie ea însăși o sursă de motivație pentru alții. Astfel, deja de câțiva ani, împreună cu prietenele sale, ajută animalele fără adăpost cu hrană, iubire și îngrijire, ducându-le și la clinici veterinare atunci când au nevoie de tratament sau atenție specială.

Chiar dacă rămâne optimistă și încrezătoare în forțele proprii, Felicia se confruntă în continuare cu numeroase obstacole. Din cauza treptelor, bordurilor și rampelor abrupte, deplasarea în oraș este destul de dificilă, practic imposibilă fără ajutorul cuiva. „La job merg împreună cu o prietenă. Scaunul meu este motorizat, dar oricum am nevoie de sprijin pentru a urca sau a coborî. Și asta având în vedere că orașul Chișinău, după părerea mea, este cel mai accesibil din toată Republica Moldova.”

Tânăra consideră că instituțiile culturale, centrele comerciale și spațiile publice ar trebui să ofere rute clar marcate și zone dedicate persoanelor cu dizabilități pentru a le permite să se deplaseze în siguranță și să participe fără dificultăți la viața comunității. Potrivit ei, astfel de amenajări nu doar că ar facilita accesul, dar și ar reduce sentimentul de excluziune și disconfort.

Sfatul Feliciei pentru persoanele cu dizabilități este să aibă încredere în forțele proprii și să iasă din zona de confort. „Știu cât de greu este, pentru că și mie mi-a fost dificil să ies din zona mea de confort. După ce am părăsit orfelinatul, am avut nevoie de trei ani ca să îndrăznesc să ies din casă. Înțeleg perfect și situația celor care nu au sprijin, oameni care să îi încurajeze, dar în acest caz trebuie să găsească singuri curajul de a face primul pas. Pentru a evolua, trebuie să comunice și să caute uși care se pot deschide pentru ei.”

Felicia Bulmaga, prin exemplu său, ne-a demonstrat că superputerile există în fiecare dintre noi: în voința de a depăși limitele, în determinarea de a învăța și în capacitatea de a inspira și susține pe cei din jur. Important e să credem în noi înșine, să nu ne temem să ieșim din zona de confort și să transformăm fiecare provocare într-o oportunitate de creștere.

Tu te-ai întrebat vreodată care este superputerea ta?

Acest material a fost produs în parteneriat cu EU NEIGHBOURS EAST.

Preluat de la: diez.md