Dr. Şerban Atanasiu, medic stomatolog, ultraspecializat în implantologie dentară, vorbeşte despre cele mai dureroase 5 intervenţii stomatologice şi cum pot fi acestea prevenite. Durerea în timpul tratamentelor dentare este mai mult asociată cu procedurile invazive, extracţiile dentare şi interventţiile chirurgicale, dar poate fi asociată şi procedurilor neinvazive. Anestezia locală este menţionata ca o procedură dureroasă care generează anxietate.

Unele proceduri dentare pot provoca dureri mai mari decţt altele, unele persoane resimt o durere mai mare decât altele, dar, din fericire, astăzi exista echipamente şi anestezice locale care pot face experienţa pacienţilor mult mai uşoară. Iată cinci proceduri care sunt recunoscute ca fiind cele mai dureroase din stomatologie.

Tratamentul de canal

În timpul tratamentului de canal, pulpa infectată a dintelui este eliminată, apoi curăţată şi zona sigilată. Este o procedură lungă (care uneori durează aproximativ două ore), neplăcută şi dureroasă daca nervul nu este mort, îns’ este o modalitate eficientă de a stopa infecţia şi care poate salva dintele şi elimină durerea.

Deci, de ce atât de mulţi pacienţi se tem de aceasta? Oamenii care au fobie de dentist s-ar putea să fi avut o experienţă neplăcută în trecut. Dar cu o anestezie, un canal radicular nu este mai dureros decât o cavitate de plombat. Pentru a evita o procedură prea lungă, se pot face mai şedinţe mai scurte şi mai uşor de gestionat.

Plombele

Această cavitate mică din dinţi, cauzata de obicei de placa dentară care conţine bacterii, este uşor de tratat. Dentistul va curăţa partea deteriorată a dintelui, apoi va steriliza zona, în special cavitatea şi o va umple cu un material compozit, metalic etc. În timpul şi imediat după umplerea cavităţii, nu ar trebui să existe nici o durere ca urmare a anesteziei. Cu toate acestea, pe măsură ce se estompează efectul, este posibil să începeţi să simţiţi un anumit disconfort. Durerea de după plombarea unui dinte nu este neobişnuită, motivul cel mai frecvent fiind faptul că dentistul tocmai a răzuit dintele. Alte motive ar putea include un dinte crăpat sau căderea plombei. Dacă nu sunt tratate la timp, cavităţile se măresc mai mult, bacteriile pot provoca chiar mai multe pagube şi este posibil să fie nevoie de un tratament de canal mai complicat.

Implanturile dentare

Implanturile dentare sunt folosite pentru a înlocui dinţii lipsă. Acestea arată ca dinţii naturali şi sunt stabile deoarece sunt inserate direct în os sub gingii (sau pot fi utilizate pentru a ataşa protezele totale sau parţiale). Implanturile implică o intervenţie chirurgicală care poate dura mai multe ore. Între intervenţia chirurgicală şi plasarea efectivă a coroniţelor exista un proces lung de vindecare.

Perioada de recuperare după implanturile dentare poate fi lungă şi dureroasă. Procedura efectivă implică, de obicei, doar dureri minime provocate de injectarea anesteziei, dar următoarele luni de recuperare pot fi extrem de dureroase. Este posibil ca obrazul să se umfle, ca locul să sângereze sau să apară vânătăi. Partea cea mai dificilă în perioada post operatorie este la masticarea alimentelor.   

Extracţia dinţilor

Extracţia unui dinte este propusă de stomatolog pentru a proteja sănătatea dentară, când acesta este dureros şi nu mai poate fi salvat sau dacă reprezintă sursă de infecţie. Procedura se realizează sub anestezie şi ceea ce se resimte mai degrabă este o presiune. Adevărata durere după extracţia propriu-zisa vine de la dezvoltarea osteitei alveolare, inflamarea locală a osului alveolar. Durerea în aceste cazuri poate fi insuportabilă, dar este aproape întotdeauna evitabilă.

Spaţiul lăsat în os de lipsa dintelui extras este în mod obişnuit protejat de un cheag care protejează nervul de expunerea la aer. Osteita apare atunci când cheagul este dislocat înainte ca locul extracţiei să se vindece. Odată ce cheagul a dispărut, nervul este expus de la aerul respirat la alimentele consumate, ceea ce poate fi extrem de dureros.

În timp ce gura este încă amorţită, aveţi grijă să nu muşcaţi limba sau interiorul obrazului sau al buzei. Folosiţi un un tampon pe care să-l muşcaţi uşor din când în când. Schimbaţi tamponul când este îmbibat cu sânge. Dupa 24 de ore de la extracţie, clătiţi uşor gura cu apă caldă cu sare de câteva ori pe zi, pentru a reduce durerea. Continuaţi să vă spalati cu grijă dinţii şi limba.

Grefele gingivale

Netratata, boala gingiilor (numita şi parodontită) determină o retracţie a gingiilor de pe dinţi, lasând buzunare adânci acolo unde bacteriile se multiplică şi pot deteriora osul care susţine dinţii. Gingiile se pot micşora şi retrage de pe dinţi, făcând dinţii să pară mai lungi, să se mişte sau chiar să cadă.

Cea mai comună metodă pentru tratarea expunerii rădăcinii unui dinte, grefarea ţesutului conjunctiv, implică tăierea unei bucăţi de piele pe cerul gurii (sau a boltei palatine). Acest ţesut este apoi atasat la ţesutul gingival, între dinte şi gingia care înconjoară rădăcina expusă a dintelui. În primele 24-48 de ore după intervenţia chirurgicala, pot apărea durerea şi umflarea zonei, rar sângerare.
În toate cazurile expuse mai sus, se recomandă evitarea fumatului după intervenţii, deoarece acesta poate întârzia vindecarea. De asemenea, fumatul scade cantitatea de sânge şi poate provoca germeni şi contaminare la nivelul gurii.

Cum să evitaţi procedurile dentare dureroase 

Chiar dacă medicii stomatologi au anestezice care fac procedurile dentare mai puţin dureroase, pacienţii trebuie să urmeze o igienă dentară bună pentru a evita procedurile dificile. Oamenii pot evita tratamentul de canal, implanturile dentare, coroanele şi grefele de ţesuturi dentare, ţinând cont de un plan de igienă dentară de bază care include:

• Periajul dinţilor timp de două minute cel puţin de două ori pe zi;

• Folosirea aţei dentare pentru a elimina resturile alimentare rămase între dinţi;

• Vizita la stomatolog de cel puţin două ori pe an pentru curăţare şi evaluare profesională.  

Cu cât dinţii sunt mai bine îngrijiţi, cu atât mai puţin va fi necesară o procedură dureroasă. Vizita la medicul dentist în mod obisnuit şi deci prevenţia, înseamnă că pacienţii pot evita procedurile care le cauzează durere.