pixel.png

Trebuie să recunoaştem, de o lună jumătate cu sau fără voia noastră o bună parte din atenţie ne este concentrată spre evoluţia cazurilor de coronavirus din toată lumea. Stăm cu sufletul la gură atunci când la ştiri se anunţă noi cifre despre persoanele infectate cu coronavirus sau noi date despre acest virus. Un amestec de teamă, curiozitate, empatie, anxietate, teamă pentru viitor ne încearcă pe mulţi dintre noi. Nu ne place să trăim cu gândul că suntem în pericol, deşi fiecare dintre noi este înconjurat de pericole la orice pas. Valeria Vîrlan, psihoterapeut integrativ, vine cu explicaţii pe acest subiect.

Teoretic, zi de zi, oră de oră, minut de minut, secundă de secundă suntem înconjuraţi de o mulţime de pericole pe care le conştientizăm sau nu (accidente de maşini, accidente în bucătărie – des întâlnite, fracturi musculare sau osoase, bacterii, virusuri, oameni periculoşi etc). Însă dacă ştim că ne poate paşte un pericol, nu putem sta liniştitiţi chiar dacă riscul de a fi afectat este mic. ”Ontogenetic, omul are o predilecţie spre a abstrage din mediul înconjurător negativul şi pericolul. Acest lucru i-a servit în zorii civilizaţiei umane, când trebuia să fie vigilent şi să se apere de multitudinea de pericole care îl pândeau la tot pasul, într-un mediu puţin explorat şi foarte puţin îmblânzit” explică psihoterapeutul integrativ Valeria Vîrlan.

Explozia de ştiri la care suntem martori – ne face oare bine?

Şi totuşi, sunt persoane afectate vizibil de stresul coronavirsului, deşi aparent nu este o boală necruţătoare, iar în 80 la sută din cazuri formele de coronavirus nu dau complicaţii şi sunt asemănătoare gripei conform specialiştilor. ”Azi însă, ceea ce atunci i-a servit omului în evoluţia sa istorică se întoarce împotriva sa şi devine în sine un pericol care îi ameninţă echilibrul psihic şi chiar fizic. Totodată, explozia de informaţii şi liberalizarea producţiei şi accesului la informaţii (alarmant de puţin verificate), contribuie la crearea unui mediu anxiogen în care omul se simte din ce în ce mai lipsit de siguranţă, de repere, adică deosebit de vulnerabil şi vulnerabilizat” continuă Valeria Vîrlan.

<!–

Formul de quiz

–>

Hipervigilenţa nu are mereu o justificare în lumea reală

Ştirile ne streaseză. Totuşi, butonăm telecomanda către canalele de ştiri, ori telefonul sau computerul către site-uril de ştiri.
”Aş spune că nivelul de stres resimţit de omul modern, asaltat de ştiri şi informaţii care mai de care mai alarmante, este comparabil cu cel resimţit de omul preistoric a cărui hipervigilenţă în explorarea mediului înconjurător îi asigura supravieţuirea” explică psihoterapeutul. Au oare toate temerile pe care le simţim în urma buletinelor de ştiri un temei real în viaţa de zi cu zi pentru fiecare dintre noi?
”În cazul nostru, aceasta hipervigilenţă de foarte multe ori nu are o justificare în lumea reală. Şi în nici un caz nu asigură supravieţuirea speciei…” a explicat psihoterapeutul.

Preluat de la: csid.ro