Într-o perioadă în care părinții încearcă să le ofere copiilor cât mai multe oportunități de dezvoltare, identificarea activităților care li se potrivesc cu adevărat devine o preocupare. Răspunsul nu vine din liste de activități sau din tendințele momentului, ci din observație, răbdare și dialog. Pentru Nadejda Bologan, mamă a trei copii, descoperirea afinităților fiecăruia a însemnat un proces construit în timp, în care fiecare pas a fost adaptat personalității și ritmului fiecărui copil.

La ai săi 12 ani Nika studiază pianul la Școala de Arte „George Enescu” din Călărași, unde este deja în anul al cincilea, dansează la Dance Factory de cinci ani și practică înotul de doi ani. Fratele său, Nikita, are 10 ani și merge la înot de doi ani și a frecventat și un cerc de pictură. Mezina familiei, Nastasia, de opt ani, studiază pianul în anul al doilea la aceeași școală, dansează la Dance Factory de trei ani și practică înotul de doi ani.

Nadejda Bologan spune că alegerea activităților nu a fost una întâmplătoare și că, înainte de orice decizie, părinții au încercat să observe fiecare copil în parte. „La început am încercat să observ ce le place, ce activități îi fac să se simtă bine și care este ritmul fiecăruia. Fiecare copil este diferit, de aceea primele alegeri au fost făcute de noi, părinții. Sunt convinsă că părinții sunt cei care își cunosc cel mai bine copiii și pot identifica activitățile care li se potrivesc. La început un copil poate percepe o activitate doar ca pe o formă de distracție, fără să înțeleagă toate beneficiile ei. Însă, dincolo de dezvoltarea unor abilități, aceste activități îi pregătesc pentru viața în societate. Comunicarea, colaborarea și spiritul de echipă se formează și se consolidează prin interacțiunea cu ceilalți.”

Deși fiecare dintre cei trei copii practică mai multe activități, femeia spune că echilibrul este esențial. Programul este organizat astfel încât să existe timp atât pentru școală, cât și pentru odihnă și joacă. „Fiecare zi este bine planificată. Activitățile sunt repartizate astfel încât, de regulă, să existe câte una pe zi. Rareori ajung să aibă două activități într-o zi. Toate se desfășoară în a doua jumătate a zilei.”

În cazul familiei Bologan motivația de a-i înscrie pe copii la activități extracurriculare a venit și din dorința de a-i ține aproape de mișcare, într-o perioadă în care tehnologia ocupă tot mai mult spațiu în viața copiilor. „În familia noastră mottoul este simplu: «Mișcarea înseamnă viață.» Ne-am dorit să-i implicăm în activități care să contribuie nu doar la dezvoltarea lor personală, ci și la parcursul lor școlar. În ceea ce privește pianul, totul a început cu un instrument care se afla în casa mătușii și părea doar un obiect de mobilier. Astăzi, însă, pianul ocupă un loc special în familia noastră și a devenit adevăratul «rege» al casei.”

Nadejda Bologan spune că pentru un părinte rezultatele nu se măsoară doar în diplome sau medalii. Femeia menționează că adevăratul indicator este bucuria copiilor atunci participă la competiții. „Probabil că atunci când îți vezi copiii pe scenă, la concursuri și competiții, obținând rezultate frumoase, iar chipurile lor exprimă bucurie și împlinire, îți dai seama că ai făcut alegerea potrivită. Iar atunci când noi, părinții, le suntem mereu alături și îi susținem, satisfacția este cu atât mai mare.”

În timp, potrivit femeii, fiecare activitate și-a pus amprenta asupra dezvoltării copiilor. Pianul, dansul și înotul au contribuit diferit la formarea lor, atât din punct de vedere fizic, cât și emoțional. „Pianul dezvoltă ritmul, coordonarea, chiar și matematica, dar și responsabilitatea și ținuta. Dansul îi învață lucrul în echipă, le oferă plăcerea de a se mișca, le formează ținuta și îi ajută să-și facă prieteni. Iar înotul este, din punctul meu de vedere, cea mai reușită activitate pentru dezvoltarea fizică și pentru formarea unui spirit de competiție sănătos.”

Există și momente în care motivația copiilor scade. În astfel de situații, spune Nadejda, soluția nu este presiunea, ci dialogul și implicarea copilului în luarea deciziilor. „Generația actuală este tot mai greu de motivat. Este important să-l înveți pe copil că viața este imprevizibilă și că un obstacol mic sau o dezamăgire, dacă nu e gestionat(ă) corect, poate deveni o dificultate pe termen lung. În familia noastră orice situație este discutată deschis, iar copilul este încurajat să ia singur o decizie în urma acestei discuții. Doar atunci când vedem că nu reușește să ia o decizie, atunci intervenim noi.”

Organizarea programului este rezultatul unei colaborări între părinți, copii și profesorii care îi pregătesc. Astfel, spune Nadejda, riscul de suprasolicitare este redus. „Dacă există colaborare, există și un orar bine structurat.”

În același timp femeia recunoaște că este imposibil ca părinții să nu influențeze, într-o anumită măsură, alegerile copiilor. Important este însă ca această influență să nu înlocuiască vocea copilului. „Comunicarea, activitățile făcute împreună și prezența noastră în viața lor creează o pânză ușor țesută între dorințele noastre și ale lor. Nu poți evita complet o mică influență, dar nici nu trebuie să o transformi într-o decizie finală.”

De-a lungul timpului familia a primit și observații din partea celor care considerau că cei trei copii sunt implicați în prea multe activități. Totuși, femeia spune că echilibrul se vede în felul în care copiii reușesc să îmbine toate aspectele vieții lor. „Eu spuneam mereu că dacă al meu copil are rezultate frumoase la școală, reușește să citească, să se joace, să privească un desen animat, să călătorească și să comunice cu prietenii, atunci înseamnă că are un regim potrivit.”

În ceea ce privește alegerea unei viitoare profesii, femeia consideră că decizia trebuie să le aparțină copiilor, iar rolul părinților este să îi ghideze și să îi sprijine, nu să le decidă viitorul. „Noi, părinții, suntem responsabili să le oferim oportunități. Alegerea le va aparține, iar dacă vor simți nevoia, vor putea cere sfatul părinților, profesorilor sau prietenilor. Din experiența mea, cel mai important este să asculți copilul și să-i observi bucuria. Atunci când face ceva cu plăcere, acest lucru se vede imediat. Rolul nostru, ca părinți, este să-i oferim sprijin, încredere și oportunități de dezvoltare.”

Preluat de la: diez.md