Pașii pe care trebuie să-i parcurgem

#1. Verificăm starea puiului. În caz că puiul pare să fie sănătos și nu prezintă semne de boală sau traume, trebuie să-l ridicăm de pe sol și să încercăm să-l punem înapoi în cuib. Dacă nu găsim cuibul, punem puiul într-un loc ferit, pe creanga unui copac din imediata apropiere a locului unde l-am găsit, pentru a-l pune la adăpost de atacurile câinilor și pisicilor.

„Putem să-i confecționăm un adăpost provizoriu, dintr-o cutie sau pahar de plastic, punând șervețele de hârtie sub pui. Nu punem materiale textile sub el, pentru că ghearele puiului s-ar putea încurca în firele țesăturii. După ce l-am pus într-un loc sigur, este important să urmărim dacă părinții puiului se întorc. Dacă nu au pățit ceva, cu siguranță vor veni să-l hrănească, căci păsările sunt niște părinți foarte responsabili. De aceea, este bine să stăm prin zonă pentru a vedea dacă părinții au revenit la cuib. Dacă peste două ore nu apare nimeni, anunțăm pe cineva specializat”, au menționat ornitologii.

#2. Dacă pasărea este rănită sau bolnavă, adică nu își poate flutura aripile, prezintă sângerări, aripile sunt lăsate în mod inegal, este slăbită sau tremură puternic, trebuie să cerem ajutor specializat cât mai repede posibil, pentru că orice întârziere înseamnă mai puține șanse de salvare a păsării. Un medic veterinar sau o persoană care are cunoștințe de salvare și de reabilitare a păsărilor sălbatice poate examina pasărea pentru a stabili exact ce specie este și dacă a suferit anumite traumatisme.

„Dacă luăm puiul pentru a-l preda unui veterinar, îl plasăm într-o cutie de carton bine ventilată și acoperită [cele de pantofi sunt foarte bune pentru păsări mici], iar pe fundul cutiei punem șervețele de hârtie [evităm țesături din motivul explicat mai sus]. Puiul trebuie ținut într-un loc cald, întunecos și ferit de zgomot. Nu îl expunem stresului inutil [copii care vor să-l mângâie, animale domestice etc]. Dacă bănuim că tremură de frig, punem în apropierea lui o sticlă cu apă caldă, învelită pentru ca puiul să nu se frigă.

Nu trebuie să îi oferim lichide păsării, în special să-i turnăm în cioc apă [se poate sufoca foarte ușor]. Lichidele de care are nevoie pasărea sunt conținute de obicei în hrana specifică, dar dacă credem că suferă de deshidratare, putem îmbiba un cordon de vată în apă și atinge cu el ciocul păsării.  Nu hrănim pasărea cu grăunțe, mălai sau alte cereale pe care le consumă păsările domestice. Hrana unui animal sălbatic diferă radical, iar noi, neștiind care e dieta specifică, riscăm le facem mai rău. Ne spălăm bine pe mâini după ce am intrat în contact cu pasărea pentru a preveni răspândirea de boli sau de paraziți. Dezinfectăm și toate obiectele cu care pasărea a intrat în contact”, au specificat reprezentanții Societății pentru Protecția Păsărilor și a Naturii.

#3. Dacă puiul este parțial sau complet acoperit cu pene, s-ar putea să nu aibă nevoie de ajutorul nostru, întrucât poate zbura. Puii aflați la etapa aceasta de creștere încep să exploreze spațiul de dincolo de cuib, plimbându-se pe ramurile din jur. Se întâmplă să cadă, dar acestea sunt etapele necesare în procesul de învățare a zborului. Cel mai frecvent vom găsim pui de păsări comune – mierle, sturzi, pițigoi, grauri, dar și bufnițe (ciufi de pădure, cucuvele) care cuibăresc în parcuri sau spații verzi mai mici și care ies din cuib înainte să poată zbura bine. Părinții vin și-i hrănesc pe creangă sau pe jos. Ei mențin mereu legătura cu puii și îi monitorizează din apropiere.

Ce nu trebuie să facem! Dacă nu există semne de traume sau boală, nu este indicat să luăm puiul acasă. O creștere artificială va determina pasărea să nu-i mai fie frică de oameni, iar asta înseamnă șanse reduse de a se readapta în libertate. Cu cât îl ținem mai mult, cu atât adultul crescut în captivitate are șanse mai mici să se reintegreze în mediul natural.

Continuarea o găsiți aici.

Preluat de la: diez.md