Cel mai adesea uităm să mulţumim tocmai celor care merită cel mai mult, şi anume celor apropiaţi nouă – familia, prietenii, colegii. Ne amintim de ei mai degrabă de sărbători, de zilele de naştere, când se întâmplă anumite evenimente fericite sau atunci când se îmbolnăvesc ori nu mai sunt lângă noi.

Dacă ne gândim la cât de mult ne-am dorit o anumită relaţie şi cum ne privim acum partenera, am vedea că distanţa este mult prea mare.

De ce oare flacăra iubirii de la început a dispărut acum? Cât ne mai pasă acum de ce simte sau îşi doreşte ea? Cât de mult mai suntem dispuşi să îi ascultăm poveştile, temerile, problemele?

<!–

Formul de quiz

–>

Mult prea puţin… Noroc că există Sfântul Valentin, Dragobetele, Ziua Femeii sau ziua ei de naştere.

Dacă nu ar exista acestea, oare cum ar decurge relaţia noastră de cuplu?

Cum ar fi dacă în fiecare seară v-aţi îmbrăţişa soţia, după ce a adormit? Sau dacă aţi surprinde-o cu o cafea pregătită dimineaţa? Ori cu un prânz la un restaurant de lângă locul ei de muncă sau cu un pahar de vin, în timp ce revedeţi un film ce vă aminteşte de perioada în care v-aţi cunoscut?

Poate ar trebui să ne gândim mai des la părinţii noştri, dacă îi mai avem lângă noi. La cât de mult au suferit pentru a ne oferi tot ce au avut ei mai bun. În orice clipă a copilăriei noastre, ei şi-au pus bucăţi de suflet din care au clădit ceea ce suntem noi acum.

Oare cum ar suna un: „Ce mai faci, mama? Tată, ţie cum îţi mai merge?” Sau să ne oprim pentru o clipă pentru a-i îmbrăţişa şi pentru a le asculta poveştile. Poveşti despre noi, despre ei, despre viaţă.

Prietenii noştri dragi, cei la care ne gândim de obicei doar când avem o nevoie sau la care ne deschidem sufletul atunci când suferim. Îi vrem aproape, îi simţim aproape, însă le mulţumim cu adevărat pentru tot ceea ce fac pentru noi?

Colegii pot fi cei alături de care ne petrecem cea mai mare parte a timpului, sunt ca o familie în care ne putem simţi mai bine sau mai rău, mai apreciaţi sau puşi pe harţă. Putem aduce şi în relaţia cu ei un strop de bucurie. O cutie de bomboane sau un banc bun pot face viaţa tuturor mai frumoasă.

Oare cum ar arăta o zi din viaţa noastră dacă am oferi fiecărei persoane dragi din viaţa noastă un zâmbet, un mesaj, un telefon, un buchet de flori sau o îmbrăţişare?

Cum ar fi să răspândim iubire celor apropiaţi? Să nu aşteptăm un motiv, ci motivul să fie tocmai faptul că îi iubim?

Oare cum ne-am comporta cu aceste persoane dragi nouă dacă am şti că mâine este ultima lor zi pe pământ?

Autor: Psiholog Constantin Cornea