Pe 11 martie 2024 vor fi înmânate Premiile Academiei Americane de Film, adică Premiile Oscar. Cele mai multe nominalizări le are filmul „Oppenheimer”, iar printre favoritele acestui an mai sunt filmele „Sărmane creaturi”, „Anatomia unei prăbușiri”, „Crimele din Osage County: Bani însângerați” (Killers of the Flower Moon), „Maestro”, „Barbie”. La categoria „Cel mai bun film străin” sunt nominalizate cinci titluri: „Eu căpitan”, „Zona de interes”, „Sala profesorilor” (The Teachers Lounge), „Zile perfecte”, „Societatea zăpezii”. În acest articol voi recomanda unul dintre aceste cinci filme, și anume – „Societatea zăpezii”.

În data de 13 octombrie 1972, într-o zi de vineri, un zbor charter al forțelor aeriene uruguayene s-a prăbușit în Anzi, în Valea Lacrimilor, într-un spațiu silențios, absolut lipsit de viață. Dintre cei 40 de pasageri, majoritatea jucători de rugby dintr-o echipă uruguayană, doar câțiva au reușit să supraviețuiască în munți timp de 72 de zile. În baza acestui caz real, cunoscut drept „Miracolul din Anzi”, au fost scrise mai multe cărți, autorul uneia dintre ele fiind chiar unul dintre supraviețuitori. În 1993, în baza cărții „Supraviețuitorii”, scrisă de Piers Paul Read, a fost lansat filmul cu același denumire. În 2023, Juan Antonio Bayona, regizorul filmului „Paradisul spulberat”, a lansat „Societatea zăpezii”, o peliculă emoționantă, credibilă, plină de empatie, durere, omenie și umanitate.

Filmul, disponibil pe Netflix, are o durată de două ore și 24 de minute, timp în care reușești să îi cunoști pe protagoniști, să observi viața lor înainte, în timpul și după accident, valorile morale puse la încercare și supraviețuirea în condiții extreme. Astfel, cei ce erau simpli pasageri ai unui avion devin familie unul pentru altul și umăr de sprijin în momentele lipsite de speranță. Cei ce erau simpli jucători de rugby devin medici, ingineri, alpiniști.

Când regizorul a contactat supraviețuitorii pentru a le povesti despre ideea filmului, unul dintre aceștia i-a spus: „Fă ce vrei, dar să știi că are relevanță pentru viața mea”. Ulterior, când filmul a fost gata, aceștia au zis că ecranul le-a oferit ocazia să retrăiască acele zile și să revadă cine au devenit în munți. De fapt, acest film se remarcă prin faptul că e realizat din perspectiva eroilor anonimi, a victimelor care nu au reușit să se întoarcă acasă, dar a căror suferință și sacrificiu a motivat supraviețuitorii să caute speranța. Apropo, în „Societatea zăpezii”, supraviețuitorii accidentului apar în figurație.

Pentru a obține un film cât mai credibil, au fost selectați actori mai puțin cunoscuți, cu sau fără experiență anterioară, din Argentina și Uruguay. În versiunea americană a filmului, „Supraviețuitorii” din 1993, unde actorii din film sunt americani, unii dintre ei faimoși (precum Ethan Hawke), acest lucru îndepărtează filmul de realitatea sa.

Pentru „Societatea zăpezii”, actorii au fost aleși astfel încât nu doar să semene fizic cu originalii, ci și să aibă personalități similare cu aceștia. Pregătirea actorilor pentru filmări a durat șapte luni, timp în care aceștia și-au înțeles personajele mai bine. După spusele regizorului Bayona, actorii au avut libertate de exprimare, libertatea de a face oricâte greșeli e nevoie pentru a experimenta și pentru a înțelege ce funcționează mai bine. Filmările au durat mai mult de 140 de zile, iar actorii au creat o proprie societate a zăpezii, o conexiune puternică, asemănătoare cu cea din film. Mai ales că au avut de trecut prin multe provocări împreună: câteva zile de filmări în Sierra Nevada, la o altitudine de 3 000 de metri, departe de casă, în frig (unii dintre ei văzând zăpada pentru prima dată în viață), responsabilitatea de a urma cu strictețe o dietă alimentară pentru a-și reduce din greutate (unii dintre ei slăbind cu 20 de kilograme), pandemia COVID și altele.

Filmul oferă o imagine și o coloană sonoră impresionantă. Compozitorul Michael Giacchino a creat un album cu melodii pentru cele mai importante momente ale filmului, iar Fallen este probabil cea mai emoționantă și memorabilă piesă din film. Pe de altă parte, directorul de imagine Pedro Luque a reușit să ilustreze o realitate credibilă atât pe platourile de filmare din studio, cât și în munți, în condiții complicate de lucru. Filmul a primit cele mai importante premii la cea de-a 38-a ediție a ceremoniei Goya din Spania, precum cel mai bun film, cel mai bun regizor, cea mai bună coloană sonoră, cea mai bună scenografie, cel mai bun sunet, cea mai bună imagine, cel mai bun montaj, cele mai bune costume, cel mai bun machiaj și, după părerea mea, toate pe bună dreptate. „Societatea zăpezii” e un exemplu admirabil de profesionalism, de dedicație și implicare a echipei de filmare pentru o cauză nobilă – comemorarea unui eveniment tragic și a eroilor care au reușit sau nu au reușit să supraviețuiască.

Atât filmul, cât și documentarul „Societatea zăpezii: Cine am devenit în munți”, despre cum a fost realizată pelicula, sunt disponibile pe Netflix, iar documentarul poate fi vizionat și pe YouTube.

Personal, „Societatea zăpezii” mi-a confirmat ce instrument puternic este cinematografia, iar scurtmetrajul documentar mi-a confirmat că sacrificiile în numele unui film bun merită.

Îți doresc vizionare plăcută și nu uita: consumul excesiv de filme nu dăunează sănătății.

Preluat de la: diez.md