În spatele fiecărei povești de abuz stă nu doar o victimă, ci și un agresor, o figură care, de multe ori, nu se potrivește cu imaginea stereotipă a „abuzatorului”. În realitate, abuzatorii pot fi carismatici, aparent echilibrați și integrați social, ceea ce face și mai dificilă identificarea și înțelegerea lor. Ce trăsături psihologice îi definesc? Pot fi recunoscuți înainte ca violența, fie ea fizică, emoțională sau psihologică, să apară? Pentru a aduce mai multă claritate asupra acestor întrebări, am stat de vorbă cu Oana Mărcuș, psiholog și psihoterapeut cu formare în psihoterapie cognitiv-comportamentală.

Oana Mărcuș: Abuzatorul este o persoană care exercită control coercitiv, dominare și/sau violență într-o relație intimă, apelând la manipulare, intimidare, agresiune și izolare. Nu este o boală psihică de sine stătătoare, ci un comportament învățat, adesea în copilărie. Deci da, și abuzatorul a fost la rândul său abuzat și asta explică perpetuarea acestor tipare din copilărie la vârsta adultă.

Oana Mărcuș: Câteva trăsături frecvente ar fi:  nevoia de control și putere, lipsa empatiei, tendințe narcisice sau antisociale, istoric de abuz în copilărie (observarea sau trăirea abuzului), gelozie patologică, și justificarea violenței ca modalitate de rezolvare a conflictului.

Oana Mărcuș: Majoritatea cazurilor raportate implică bărbați abuzatori și femei victime, dar există și femei care abuzează (psihologic, verbal, uneori fizic). Abuzul este despre control, nu gen. Diferența stă în dinamica de putere și consecințele (statistic, femeile sunt mai vulnerabile fizic și financiar).

Oana Mărcuș: În fazele de început ale unei relații există niște semnale clare de alarmă de care este greu să ținem cont dacă nu știm la ce să ne uităm. Poate să apară această idealizare intensă: „love bombing” – te copleșește cu atenție, cadouri, declarații de iubire. Totodată, lucrurile se întâmplă într-un mod vertiginos: vrea angajament rapid – să vă mutați sau să locuiți împreună, căsătorie. Apar de la început forme subtile de control: „De ce porți asta?”, „Nu-mi place de prietena ta…și aș prefera să nu te mai întâlnești cu ea”. Uneori gelozia poate fi mascată de grijă: „Nu-mi place să ieși singură pentru că te iubesc prea mult”.

Citește și: Abuzul psihic în cuplu: cum se manifestă, ce poate face persoana care este abuzată psihic

Oana Mărcuș: Izolarea victimei de grupul său de sprijin se poate manifesta subtil și treptat. Poate începe prin bârfirea și criticarea rudelor sau prietenilor, prin a o face pe victimă să se simtă vinovată că petrece timp și cu alți oameni, și prin a monitoriza fiecare mișcare prin controlul telefonului, prin a avea locația victimei tot timpul și prin verificări și control.

Oana Mărcuș: Cred că sunt cazuri foarte rare în care cineva să devină abuzator fără să conștientizeze acest lucru, de obicei oamenii conștientizează când au anumite reacții nepotrivite. Majoritatea comportamentelor de acest gen țin de o lipsă de autocontrol și de o lipsă de strategii de conținere a furiei – care sunt prezente din mica copilărie și nu apar peste noapte. Unii cresc într-un mediu în care acest comportament este normalizat și nu sunt conștienți de efectul devastator în relațiile lor.

Oana Mărcuș: Da, în timp abuzul escaladează și lucrurile se intensifică tot mai mult în relația de cuplu – de asta unele femei ajung să fie ucise. Deși multe femei rămân în relație sperând că lucrurile se vor ameliora, statisticile ne spun că acest lucru nu se întâmplă de fapt. Dimpotrivă, dinamica de cuplu devine din ce în ce mai impregnată cu negativitate și predomină în relație lipsa de siguranță și de conectare autentică. Singura variantă care ar avea potențialul de a schimba dinamica este ajutorul de specialitate – psihoterapia de cuplu sau psihoterapia individuală.

Oana Mărcuș: Cred că există șanse reale de schimbare dacă persoana care este abuzator recunoaște că are o contribuție și își asumă responsabilitatea, iar mai apoi caută inclusiv ajutor de specialitate. Eu recomand terapia de cuplu Imago în acest context care poate ajuta foarte mult pentru restabilirea siguranței și conectării într-o relație de cuplu. Din păcate, din experiența mea de 12 ani observ că foarte puțini oameni fac acest pas important – de a-și asuma responsabilitatea și de a apela la ajutorul specialiștilor.

Foto: shutterstock

Preluat de la: csid.ro