— Snejana Teclia a plecat în Norvegia pentru studii și pentru a fi mai aproape de familie.
— După mai mulți ani, a absolvit Universitatea din Oslo, unde astăzi predă.
— Ea gestionează o asociație de artă vizuală și o școală de limba română pentru copiii moldoveni din Norvegia.
— Activitățile au apărut din dorința comunității de a păstra limba și tradițiile de acasă.
— Snejana spune că diaspora rămâne unită prin limba română, cultură și legătura cu Moldova.
În urma cu mai bine de 10 ani, Snejana Teclia a decis să-și urmeze visul academic de a face o facultate de arte dincolo de hotarele țării. După finalizarea Colegiului de Medicină, a emigrat în patria vikingilor pentru a depune actele la campusul din Drammen al Universității Sud-Estului Norvegiei, la specialitatea „Comunicare vizuală”. Viața însă a avut alte planuri pentru Snejana, iar tânăra și-a îndeplinit visul câțiva ani mai târziu la Universitatea din Oslo. Astăzi Snejana predă la aceeași instituție de învățământ superior, gestionează o asociație de artă vizuală și o școală de limba română pentru copiii moldoveni stabiliți în Norvegia. Hai să-i cunoști povestea!
Intenția de a învăța peste hotare nu a fost singurul motiv pentru care și-a dorit să meargă în Norvegia. Mama Snejanei era stabilită acolo de mai mulți ani, iar un alt vis de-al ei era să ajungă să trăiască aproape de familie. „Sufletul meu a fost mult mai liniștit știind că mama este alături.” Tânăra a plecat peste hotare împreună cu soțul ei, iar apariția unui copil în viața lor a și amânat un pic studiile universitare. Snejana recunoaște că prezența celor apropiați a fost un adevărat avantaj și a facilitat procesul de adaptare într-o țară străină. „Familia a fost un sprijin foarte puternic pentru mine. În același timp, am încercat să fiu independentă în toate activitățile pe care mi le-am propus.”
Snejana consideră că majoritatea moldovenilor care pășesc pe pământ străin se confruntă cu provocări chiar dacă au oamenii dragi alături. De exemplu, pentru ea, una dintre provocări a fost învățarea limbii norvegiene, care a coincis cu primul trimestru de sarcină. „În perioada în care învățam limba nu aveam o stare fizică prea bună. Am făcut această asociere între limba norvegiană și starea mea de atunci, iar ulterior mi-a fost foarte greu să găsesc plăcerea de a o învăța. Totuși, am lucrat cu mine însămi asupra acestui aspect și lucrurile au început să meargă bine. Mi-am pus un scop și l-am îndeplinit.”
Deși începutul a fost dificil, Snejana spune că, în același timp, a fost o experiență extraordinară. După 11 ani, este convinsă că societatea norvegiană a schimbat-o într-un mod frumos. „Norvegia este o țară extraordinară, atât din punct de vedere al naturii, cât și al sistemului social, al comunităților și, în general, al oamenilor. Lucrul care m-a surprins cel mai mult au fost priveliștile, pentru că natura este extraordinară. Fiordurile, munții, pădurile, respectul față de natură. Norvegienii au o atitudine extraordinară față de mediul înconjurător.”
Sursă: Snejana Teclia/arhivă personală
De asemenea, a ajuns într-o societate absolut diferită, cu propriile reguli și coduri. Principala diferență, precizează ea, este încredere în baza căruia funcționează societatea. „Când vorbesc despre încredere, mă refer la toate nivelurile. De la vânzarea fructelor fără vânzător, unde fiecare vine, își cântărește un kilogram de căpșuni și lasă banii pe masă, până la încrederea din spațiile publice, cum ar fi bibliotecile, unde oamenii își lasă lucrurile nesupravegheate. Este vorba despre încrederea față de vecini, prieteni și ceilalți membri ai comunității.” Snejana adaugă că norvegienii sunt mai puțin individualiști, pun foarte mult accent pe dezvoltarea abilităților de comunicare și pe încrederea dintre oameni. „Încă din grădiniță, copiii sunt învățați că pot fi mai puternici dacă lucrează împreună, în grup, având încredere unul în celălalt. Aceste lucruri se observă pe tot parcursul vieții, în școală, la locul de muncă și în viața de zi cu zi.”
În paralel cu integrarea într-o nouă țară, tânăra nu a uitat nici de Republica Moldova. Spune că păstrează autenticitatea de acasă, iar acest aspect o ajută în toate activitățile în care este implicată. Ea rămâne conectată la valorile naționale inclusiv datorită comunității de români și moldoveni care există în Norvegia. „La ora actuală avem o comunitate extraordinară. La începutul vieții mele în diaspora, era mult mai dispersată. Norvegia este o țară foarte întinsă, iar oamenii noștri sunt răspândiți în diferite regiuni. Chiar și cei din Oslo și împrejurimi nu știau unii de existența celorlalți.” Snejana a început să cunoască mai mulți moldoveni stabiliți în Oslo abia prin 2022, atunci când a decis să organizeze ateliere de artă pentru copiii vorbitori de limba română. „Pas cu pas, am creat o mică comunitate în jurul acestor ateliere. Ulterior, am organizat ateliere dedicate sărbătorilor de iarnă, Mărțișorului, Zilei Limbii Române, Zilei mamei și Crăciunului. Atunci am observat o dorință puternică de comunicare, de a fi împreună și de a transmite copiilor noștri cultura și obiceiurile noastre.”
Treptat, atelierele pe care le organiza Snejana s-au transformat într-o asociație de artă vizuală, care reunește astăzi copii moldoveni din toată Norvegia pentru evenimente și activități regulate. „Niciodată nu mi-am propus să deschid o asociație. Fiind la începutul masteratului, am participat la o lecție cu o pedagogă în dramă și teatru. Ea vorbea despre copiii din generația de astăzi, care sunt mult mai activi pe rețelele sociale, însă, în același timp, sunt mai timizi în comunicarea față în față și nu tolerează la fel de ușor dialogul din viața reală. Acest gând mi-a rămas în minte și am îndrăznit să mă apropii de administrația unui teatru din Oslo pentru a le povesti despre ideea mea. Mi-am dorit să organizez un spectacol de Crăciun, prin care să le oferim copiilor din comunitatea noastră o scenă pe care să trăiască experiențele copilăriei părinților lor.”
Sursă: Snejana Teclia/arhivă personală
Teatrul „Nordic Black” din Oslo a acceptat ideea Snejanei, iar în ziua spectacolului sute de părinți și copii au venit să valorifice cultura, limba, portul popular și tradițiile moldovenești. „La un moment dat nu mai exista niciun loc liber. Sala era arhiplină, iar părinții nu mai aveau unde să intre. Atunci mi-am dat seama că există o nevoie reală pentru activități regulate, nu doar ocazionale. În același timp, în timpul repetițiilor pentru matineul de Crăciun, discuțiile cu grupul de părinți ai copiilor participanți mi-a oferit un imbold și o motivație extraordinară. Ei au insistat să înființăm o asociație.”
Potrivit Snejanei, tot părinții sunt cei care le povestesc copiilor despre propria copilărie, despre semnificația sărbătorilor și despre tradițiile cu care au crescut. „Atunci când copiii vin la evenimentele noastre, toate aceste povești capătă viață, o realizare practică a acelei sărbători despre care au auzit acasă. Sunt foarte curioși să descopere acea parte din identitatea lor care vine de acasă, o parte pe care încă nu o cunosc suficient.”
Pe lângă această asociație, Snejana este și fondatoarea Școlii de limbă română „Căsuța Licuriciului”. Activitățile școlii sunt divizate în două categorii: lecțiile propriu-zise, unde copiii moldoveni din Oslo învață sau își perfecționează limba română și organizarea evenimentelor dedicate sărbătorilor naționale. Lecțiile au loc în fiecare sâmbătă și sunt predate, în mod voluntar, de către Snejana și de către o altă profesoară din Republica Moldova stabilită în Norvegia. „Există grupa Licuricii Mici și grupa Licuricii Mari. Fiecare are un orar adaptat vârstei și nivelului copiilor. De asemenea, marcăm cele mai importante sărbători din calendar: Mărțișorul, Paștele, Ziua Copilului și multe altele. În acest fel le oferim posibilitatea și familiilor care au un program mai încărcat sau locuiesc mai departe să participe măcar ocazional la evenimentele noastre. Aceste activități sunt deschise tuturor care se regăsesc în ceea ce facem noi.”
Snejana își amintește că una dintre cele mai mari provocări cu care s-a confruntat încă din primele semestre a fost păstrarea motivației personale a copilului și asigurarea continuității participării la cursuri, astfel încât dorința de a învăța să nu vină exclusiv din partea părinților. „În mod firesc, părinții sunt cei care își doresc ca micuții lor să își păstreze sau să își perfecționeze limba română. Însă trebuie să înțelegem și perspectiva copilului. El merge toată săptămâna la școală în Norvegia, participă la diverse activități extrașcolare, iar sâmbătă vine la orele de limba română. De aceea, unul dintre obiectivele pe care ni le-am propus este să construim o comunitate unită și un mediu în care copiii să-și creeze prietenii și să aibă încă un motiv pentru a veni cu drag la orele de limba română.” Mai mult decât atât, cea mai puternică motivație a Snejanei rămâne ajutorul pe care îl poate oferi copiilor, astfel încât aceștia să poată comunica cu bunicii, rudele și prietenii de acasă.
Sursă: Snejana Teclia/arhivă personală
Pentru a le păstra viu interesul pentru limba română, profesoarele concep regulat activități și exerciții care să răspundă nevoilor tuturor copiilor. „Un model educațional care m-a ajutat foarte mult este lucrul pe stații. Organizăm mai multe stații cu grade diferite de dificultate, iar copiii trec pe rând prin fiecare dintre ele și încearcă diverse tipuri de activități. O altă metodă pe care am dezvoltat-o sunt proiectele. Fiecare proiect are un început și un final, iar pe parcurs nu punem accent doar pe gramatică, citire și scriere, ci integrăm creativitatea, arta și teatrul, pentru a le oferi copiilor cât mai multe modalități prin care să învețe limba română.”
Totodată, pentru a cultiva interesul lor constant față de limba română, lucrează la un proiect dedicat școlilor de limba română din străinătate. „Cartografiem aceste școli din diaspora, analizăm principalele provocări cu care se confruntă și încercăm să dezvoltăm două produse. Este vorba despre o serie de materiale video care să-i sprijine pe profesorii și părinții care îi ajută pe copii să învețe limba română. Al doilea este un caiet de lucru intitulat «Cele șapte minuni ale Republicii Moldova», care îi va ajuta pe copiii din diaspora să descopere țara noastră și, în același timp, să învețe limba română.”
Snejana relatează că primește doar reacții frumoase din partea copiilor. Deseori vin la cursuri și îi povestesc despre călătoriile în Republica Moldova, unde au reușit să vorbească cu ajutorul cuvintelor învățate la cursuri. „Pentru noi aceasta este cea mai mare satisfacție și cea mai puternică motivație de a continua, deoarece le vedem evoluția și progresul. În același timp, observăm că și ei capătă încredere.”
Snejana, deloc întâmplător, îi învață pe copii limba română și prin intermediul artei. Ea și-a făcut studiile de licență în arte vizuale, design și meșteșuguri la Universitatea din Oslo. Acolo a urmat și un program de masterat în didactica artelor vizuale și a designului. În perioada studenției, a început să activeze în calitate de lectoră la aceeași instituție de învățământ. „La un moment dat am predat un curs de design și comunicare în media digitală, iar ulterior am lucrat într-un program destinat profesorilor deja încadrați în sistemul de învățământ norvegian, care doreau să se recalifice și să descopere modalități prin care să integreze creativitatea și arta în discipline precum matematica, limba norvegiană, fizica sau chimia.”
Sursă: Snejana Teclia/arhivă personală
De-a lungul anilor petrecuți în Oslo, Snejana a lucrat în aproape toate nivelurile sistemului educațional norvegian: grădiniță, școală primară, gimnaziu, liceu și universitate. Zice că tot acest sistem este legat cu un fir roșu imaginar, acesta fiind unul dintre aspectele pe care le apreciază atât în calitate de studentă, cât și de profesoară. „Vorbeam mai devreme despre lucrul în echipă și despre încrederea dintre oameni. Aceste valori sunt cultivate încă din primii ani. Apreciez mult curiozitatea copiilor, modul de predare, caracterul multimodal al procesului educațional, independența fiecărui participant și curiozitatea cu care elevii și studenții se raportează la proiecte și la procesul de învățare. Îmi place și flexibilitatea sistemului. La toate nivelurile, lecțiile sunt construite astfel încât să valorifice toate abilitățile elevului sau studentului. De asemenea, relația dintre profesori și studenți este una foarte apropiată. Nu există acea ierarhie rigidă pe care o întâlnim în alte sisteme de învățământ.”
Deși în prezent o leagă tot mai multe lucruri de Norvegia, Snejana menționează că simte să revină din ce în ce mai des în Republica Moldova. „Cred că în ultimii doi ani am fost de aproximativ patru ori acasă. Chiar dacă familia apropiată este acum în Norvegia, în Moldova au rămas rudele, prietenii, străzile copilăriei și oamenii frumoși cu care continuăm să colaborăm.” O altă motivație suplimentară de a se întoarce este cooperarea cu Biroul pentru Relații cu Diaspora. „Uneori ai impresia că, odată ce ai emigrat, ai lăsat Moldova în urmă. Prin inițiativele din ultimii ani, simțim că această legătură nu s-a pierdut niciodată. Poate că înainte nu existau suficiente punți între noi, însă acum ele sunt construite. Simțim că Moldova este aproape de noi și că putem contribui la dezvoltarea ei prin experiența acumulată aici, prin voluntariat și prin proiecte comune. Cred că este un dialog bilateral și mă bucur că tot mai mulți membri ai comunității descoperă că există modalități clare și transparente prin care pot contribui la dezvoltarea Republicii Moldova.”
Interacțiunea cu autoritățile de la Chișinău, evenimentele susținute de Biroul pentru Relații cu Diaspora i-au permis Snejanei să înțeleagă mai bine realitatea moldovenilor stabiliți în diferite țări ale lumii. „Dragostea de casă rămâne vie în fiecare om din diaspora. Ea prinde rădăcini și, la un moment dat, înflorește mai puternic. Așa s-a întâmplat și cu mine. M-am trezit căutând covoarele tradiționale din lada bunicii și redescoperind frumusețea textilelor și a țesăturilor noastre. Cred că acest interes a apărut și datorită faptului că, studiind și trăind în Norvegia, am observat respectul pe care norvegienii îl au pentru cultura, tradițiile, portul popular și istoria lor.”
Lucrând zilnic alături de norvegieni, profesoara povestește că ei mereu își doresc să știe cine este și de unde vine. De multe ori chiar i-au adresat întrebări la care poate nu avea răspunsuri. „De aceea am simțit nevoia să mă întorc acasă și să îmi caut propriile răspunsuri. Cred că această căutare a devenit o cercetare interioară a propriei identități.”
Pe lângă evenimentele dedicate comunității din Moldova și România, asociația pe care o gestionează Snejana organizează și activități prin care prezintă cultura națională publicului norvegian. „Este o bucurie să participăm îmbrăcați în costume tradiționale și să descoperim împreună cât de multe elemente comune există între culturile noastre: motive ornamentale, tehnici de broderie și simboluri. Pentru noi, cei care am ajuns cândva într-o țară complet străină, este o mare satisfacție să putem spune astăzi: «Uitați cine suntem. Suntem ospitalieri, muncitori și avem o cultură și o gastronomie extraordinare».”
În opinia Snejanei, fiecare își trăiește experiența emigrării în felul său. Totuși, în spatele poveștilor există o dorință comună – aceea ca generațiile crescute departe de casă să nu uite cine sunt și de unde își au originile. Din acest motiv, ea îi îndeamnă pe părinții, bunicii și membrii familiilor din diaspora să acorde timp relației cu cei mici, să le povestească despre locurile de unde provin și despre rădăcinile care îi leagă de acasă, fiindcă doar așa rămâne vie legătura cu Republica Moldova. „Nu doar tradițiile și poveștile sunt importante, ci și sentimentul că aparții unei istorii și unei comunități mai mari. Chiar dacă suntem răspândiți în întreaga lume, rămânem uniți prin limba română și prin istoria noastră.”
Preluat de la: diez.md
