În continuare vă facem cunoștință cu două sate situate față în față, dar despărțite de Nistru. Este vorba de satul Rașcov din raionul Camenca, Transnistria și satul Vadul-Rașcov, raionul Șoldănești. Ambele localități au o istorie bogată, iar cel mai important este că turiștii, într-adevăr, vor avea posibilitatea să vadă locuri neobișnuit de frumoase și rare.
#Complexul Natural-Istoric Raşcov, Camenca
Complexul Natural-Istoric Raşcov reprezintă un monument al naturii de tip geologic și paleontologic. Include partea de vest a Dealului Roșu (ocolul silvic Rașcov, Dealul Roșu) cu o suprafață de 123 ha.
Vedere spre centrul satului de pe malul drept al Nistrului /foto: moldovenii.md
Este destul de greu să găseşti pe teritoriul Moldovei vreo localitate cu o istorie atât de bogată. Conform unor date, istoria satului numără circa 900 de ani, însă anul oficial de înfiinţare a localităţii Raşcov este considerat − 1402. Iniţial satul se numea Calaur şi această denumire s-a păstrat – pădurea, care împrejmuieşte satul se numeşte așa.
Multiplele săpături arheologice efectuate în diverşi ani, demonstrează, că prin aceste locuri oamenii trăiau din cele mai îndepărtate vremuri, 10-40 de mii de ani în urmă. Prin împrejurimile Raşcovului au fost descoperite rămăşiţe ale unei aşezări preistorice, care se referă la secolele IV-III î. e. n.
În anul 1387 acest teritoriu a intrat în componenţa Marelui Ducat al Lituaniei. Aici, pentru a-şi apăra graniţele de sud, marele cneaz al Lituaniei Vitovt construieşte cetatea „Calaur” (nu s-a păstrat în zilele noastre), care în anul 1402 era deja menţionată în lista oraşelor şi castelelor, care făceau parte din Marele Ducat Lituanian. Raşcovul era aşezarea de pe lângă cetate.
Localitatea Raşcov a fost restabilită în anul 1646 iar apoi a fost amintită drept „cetate puternică la graniţa unei stepe nepopulate”.
Vedere spre biserica catolică din vîrful ruinelor sinagogii foto: moldovenii.md
Raşcovul a fost întotdeauna o localitate multinaţională, aici locuiau ucraineni, armeni, evrei, moldoveni, ruşi. Conform datelor recensământului din 2003, satul număra aproximativ 2 mii de locuitori, dintre care aproape jumătate atinseseră vârsta de pensionare.
Vedere spre Raşcov din vîrful „Degetul Dracului” Foto: moldovenii.md
În sat funcţionează muzeul eroului URSS F. Jarcinski. În prezent Raşcovul este renumit pentru locurile sale pitoreşti. Stînca Krasnaia situată deasupra sa este supusă constant alunecărilor de teren şi surpărilor, care apar după ploi torenţiale şi cutremure. Partea de vest a stâncii face parte din rezervaţie. Aici există mai multe cratere carstice de la care începe o crăpătură uriaşă de 5 m lăţime şi 50 m adîncime. Crăpătura se extinde pe 570 m şi se termină cu un ponor de circa 40 m adîncime. Acest ponor s-a fost format la 14 iulie 1941 după o ploaie torenţială de cîteva ore. Dat fiind faptul, că stânca este întretăiată de numeroase peşteri carstice, fântâni şi fisuri, apa şi lutul care au nimerit în ele au spălat şi au împins o parte din masa de calcar, iar greutatea care s-a adăugat a încheiat procesul de sedimentare a rocii.
Casa-muzeu „F. Jarcinskii”/ foto: moldovenii.nd
„Podul Dracului”/ Foto:moldovenii.md
Cînd urci pe cărăruşă spre ponor, treci pe lîngă nişte grupuri sculpturale ciudate, cioplite în calcar de vânturi şi ape: capete de cămile, sfincşi, ciuperci, mese care împrejmuiesc trecerea îngustă. Mai sus de aceste formaţiuni poate fi văzut un pod suspendat natural (Podul Diavolului), iar mai jos se află o stâncă singuratică, numită Degetul Diavolului − un loc preferat de turişti, pentru că din vîrful stîncii se deschide o panoramă spectaculoasă spre sat, Nistru, stâncile şi pădurea care le înconjoară.
O parte a satului Raşcov şi panta defileului deasupra lui/ foto:moldovenii.md
Ruinele bisericii vechi ortodoxe din Raşcov/ foto: moldovenii.md
Mai multe infromații despre istoria acestui sat le puteți afla aici.
#Vadul-Raşcov, raionul Şoldăneşti
Trecem ușor la descrierea satului Vadul-Rașcov. El este baștina a două personalități așa ca Ihil Şraibman, scriitor-prozator, traducător, publicist, ultimul și cel mai de vază scriitor de limbă idiş din Moldova. A doua personalitate este Dumitru Matcovschi, poet, prozator, academician, publicist și dramaturg moldovean.
Aici este situat al doilea ca mărime cimitir evreesc din Moldova. Vadul-Rașcov poate fi o destinație de top atât pentru moldoveni, cât și pentru turiștii străini.
Numele localităţii vine, conform unei vechi legende, de la vadul construit peste rîul Nistru de către un boier pe nume Raşcu. Boierul, având în stăpînire pământuri pe ambele maluri ale Nistrului, pentru a se putea deplasa mai ușor spre moșiile sale a construit o punte de lemn peste Nistru, acolo unde rîul era mai în față.
Deja în secolul al XVIII-lea târgul Vadul-Raşcov era considerat un punct important comercial, fapt atestat şi de prezenţa lui pe hărţile timpului. Moşia localităţii Vadul-Raşcov aparţinea mănăstirii Golia din Iaşi. În localitate au fost construite două biserici – în 1784 şi 1789.
Stânci natură, Nistrul, aer proaspăt ce poate fi mai perfect decât un sat cu o bogată istorie și tradiție locală.
#Cetatea Hotin
Cetatea Hotin este o cetate localizată pe malul abrupt al Nistrului în orașul Hotin din regiunea Cernăuți. Ea se află situată la marginea de nord a orașului, pe o colină naturală aflată într-o mică depresiune înconjurată de o culme de dealuri.
Cetatea Hotinului a aparținut, într-o perioadă de circa 650 de ani, astfel: românilor moldoveni aproape 380 de ani cumulați, turcilor otomani circa 90 de ani, rușilor o perioadă de 112 ani, comuniștilor sovietici aproape 50 de ani iar ucrainienilor numai 20 de ani. Astfel, principala contribuție la ridicarea, întărirea și modernizarea Cetății Hotin, așa cum arată ea astăzi, au avut-o voievozii români moldoveni.
În interiorul cetății se află diverse construcții, dintre care:
# un paraclis cu hramul Adormirii Maicii Domnului – aflat pe latura de est, având plan de navă, boltit în semicilindru, cu un pridvor deschis, cu ancadramente gotice cu rozete, cu ferestre gotice și contra-forturi și o ușă masivă de lemn, cu portal gotic. Pictura paraclisului a fost executată în vremea lui Petru Rareș. În anul 1493, Ștefan cel Mare a dăruit „întru ruga sieși, în biserica cetății Hotinului”, tetraevanghelul scris de diaconul Teodor Marișescul, carte cu ferecături de argint și împodobită cu miniaturi și caligrafii de mână.
# o reședință princiară (palatul domnesc) – cu două etaje înalte, beciuri adânci și toată fațada decorată în cărămidă
# o cazarmă
# o fântână
Biserica (stînga) şi cazarma (dreapta)
Scări la subsol
Interiorul cetății și fântâna în prim-plan, în drepta se află cazarma, iar în stânga palatul domnesc
Intrarea în fortificație
De asemenea, puteți citi și articolele anterioare din această serie:
Preluat de la: diez.md