În universul plantelor medicinale, pelinul se distinge printr-o caracteristică aparte: gustul său intens amar. Dar tocmai această amărăciune, considerată de mulți neplăcută, este secretul puterii sale terapeutice.
De secole, pelinul a fost prețuit în diverse culturi ca un „doctor amar”, capabil să purifice corpul și să sprijine o multitudine de funcții vitale. Dincolo de faima sa legată de băuturi precum absintul, pelinul este o plantă medicinală redutabilă, cu proprietăți detoxifiante, digestive și antiparazitare remarcabile.
Pelinul are o istorie lungă de utilizare în medicina tradițională europeană și asiatică. Romanii îl foloseau pentru a trata problemele digestive, iar în Evul Mediu era considerat un remediu universal. Puterea sa vindecătoare provine dintr-o combinație complexă de substanțe active, dintre care cele mai importante sunt:
Aceasta este, probabil, cea mai faimoasă proprietate a pelinului. Gustul său amar intens stimulează puternic secreția de sucuri gastrice, bilă și enzime pancreatice, esențiale pentru o digestie eficientă.
Este un aperitiv excelent, deschizând pofta de mâncare, și un coleretic/colagog, îmbunătățind fluxul biliar, ceea ce ajută la descompunerea grăsimilor și la prevenirea indigestiei, balonării și arsurilor stomacale.
Pelinul este renumit pentru eficacitatea sa împotriva paraziților intestinali (viermi intestinali), datorită conținutului de tujonă și artemisinină. De asemenea, are proprietăți antimicrobiene și antifungice, ajutând la combaterea anumitor bacterii și ciuperci patogene din tractul digestiv. Este adesea inclus în curele de deparazitare naturală.
Prin stimularea funcției ficatului și a vezicii biliare, pelinul ajută la eliminarea toxinelor din organism. Contribuie la purificarea sângelui și la susținerea proceselor naturale de detoxifiere, fiind benefic pentru sănătatea generală a organismului.
Flavonoidele și alți compuși din pelin îi conferă acțiuni antiinflamatorii și antioxidante. Acestea pot contribui la reducerea inflamației din corp și la protejarea celulelor de daunele provocate de radicalii liberi.
În medicina tradițională, pelinul a fost folosit și pentru a calma crampele menstruale și pentru a regla ciclul menstrual, datorită proprietăților sale antispastice și emenagoge (care stimulează fluxul menstrual).
Pelinul se folosește cel mai adesea sub formă de infuzie (ceai), preparată dintr-o cantitate mică de plantă uscată (aproximativ o jumătate de linguriță la o cană de apă fierbinte, lăsată la infuzat maximum 5 minute, pentru a evita amărăciunea excesivă și concentrația mare de tujonă). De asemenea, este disponibil sub formă de tinctură sau extracte concentrate.
Este crucial să se respecte dozele recomandate și durata tratamentului. Consumul excesiv sau pe termen lung de pelin, mai ales de infuzii foarte concentrate sau produse cu conținut ridicat de tujonă (cum ar fi anumite tipuri de absint), poate duce la reacții adverse serioase, inclusiv convulsii și probleme neurologice.
Precauții importante!
FOTO: Shutterstock
Preluat de la: csid.ro
