În acest sens, este încurajată cooperarea internațională și este recomandată invitarea la Roșia Montană a unei misiuni tehnice de monitorizare reactivă pentru a se stabili starea de conservare optimă și un program de măsuri pentru asigurarea ieșirii sitului de pe Lista patrimoniului mondial în pericol, transmite digi24.ro.

Lista Patrimoniului Mondial a fost deschisă pentru România cu înscrierea Deltei Dunării (1991) ca sit natural şi a fost continuată cu o serie de situri culturale: sate cu biserici fortificate din Transilvania (1993), Biserici din Moldova (1993, 2010), Mănăstirea Hurezi (1993), Cetăţile Dacice din Munţii Orăştiei (1999), Centrul Istoric Sighişoara (1999), Biserici de lemn din Maramureş (1999). Un alt sit natural înscris în lista UNESCO – Pădurile seculare şi virgine de fag din Carpaţi şi alte regiuni ale Europei.

În luna septembrie a anului 2016, la Paris, situl Roşia Montană a fost inclus pe lista indicativă a UNESCO, un prim pas către lista, mult mai restrânsă, a Patrimoniului UNESCO.

Doi ani mai târziu, Comitetul Patrimoniului Mondial a decis amânarea înscrierii Roşiei Montane în Patrimoniul UNESCO, la solicitarea Guvernului Dăncilă, care a invocat arbitrajul internaţional în curs.

La începutul anului trecut, ministrul Culturii, Bogdan Gheorghiu, anunţa că executivul a decis să reia procedura de includere a zonei Roşia Montană în patrimoniul UNESCO, o notificare în acest sens fiind transmisă pe data de 31 ianuarie 2020.

Preluat de la: diez.md