De multe ori, primele semne ale unei afecțiuni neurologice se manifestă prin episoade de pierdere a echilibrului, putem avea amețeli, dureri de cap care revin fără o explicație clară sau putem uita mai des. Medicul neurolog este specialistul care știe să citească aceste semnale și să identifice debutul unei boli care poate afecta profund memoria, mișcarea sau autonomia unei persoane.
Afectiuni neurologice precum AVC (accidentul vascular cerebral), boala Alzheimer, boala Parkinson, epilepsia, scleroza multiplă sau neuropatiile periferice afectează sute de milioane de oameni la nivel global. În acest context, rolul medicului neurolog devine esențial nu doar pentru tratarea bolii, ci și pentru prevenție, diagnostic precoce și menținerea calității vieții.
Medicul neurolog este specialistul care diagnostichează și tratează bolile sistemului nervos central și cel periferic. Acesta include creierul, măduva spinării, și nervii periferici.
Consultația neurologică începe cu o discuție detaliată despre simptomele actuale, istoricul afecțiunilor neurologice, alte boli existente, antecedentele familiale, factorii de risc și tratamentele urmate. Urmează un examen neurologic complet, în cadrul căruia sunt evaluate funcțiile nervilor cranieni, mersul, forța și mobilitatea membrelor, tonusul muscular, coordonarea, reflexele, sensibilitatea, eventualele tulburări sfincteriene, precum și statusul mental.
În funcție de semnele identificate, medicul poate recomanda investigații suplimentare pentru stabilirea unui diagnostic precis. Acestea pot include analize de biochimie, investigații imagistice precum radiografia, tomografia computerizată sau rezonanța magnetică, dar și teste de neurofiziologie, cum ar fi electroencefalografia, studiile de conducere nervoasă – electromiografia sau potențialele evocate. Multe afecțiuni neurologice necesită o abordare multidisciplinară, în colaborare cu alte specialități medicale. Atunci când este indicată o intervenție chirurgicală, aceasta este realizată de medicul neurochirurg.
Organizația Mondială a Sănătății avertizează astăzi că mai puțin de o treime din țări dispune de o politică națională dedicată gestionării poverii tot mai mari a afecțiunilor neurologice, responsabile de peste 11 milioane de decese la nivel global în fiecare an. Potrivit OMS, afecțiunile neurologice afectează în prezent peste 40% din populația lumii, adică mai mult de 3 miliarde de oameni.
Una dintre cele mai sensibile arii ale neurologiei este cea a tulburărilor cognitive și a demențelor. Boala Alzheimer și alte forme de demență afectează milioane de persoane, iar numărul este în creștere. Datele publicate de Alzheimer’s Disease International arată că până în 2050 numărul persoanelor cu demență se va tripla la nivel global. Neurologul are un rol crucial în diferențierea dintre îmbătrânirea normală și debutul unei boli neurodegenerative. Prin teste cognitive, imagistică cerebrală și evaluări complexe, specialistul poate stabili un diagnostic corect și poate iniția tratamente care încetinesc evoluția bolii și îmbunătățesc calitatea vieții.
Problemele de mers, tremorul, rigiditatea musculară sau căderile frecvente sunt adesea asociate cu afecțiuni neurologice. Neurologul este cel care stabilește diagnosticul, ajustează tratamentul și monitorizează evoluția bolii. Intervenția precoce poate reduce semnificativ severitatea simptomelor și poate menține independența pacientului pentru mai mult timp.
De asemenea, tulburările de echilibru pot avea cauze multiple, de la afecțiuni vestibulare până la neuropatii periferice sau probleme cerebeloase.
Mulți pacienți ajung târziu la neurolog, deși semnalele de alarmă au apărut cu mult timp înainte. Neurologii subliniază că orice simptom persistent sau progresiv care implică sistemul nervos trebuie evaluat. Tulburările de memorie care depășesc uitarea normală, durerile de cap frecvente sau intense, pierderea echilibrului, tremorul, slăbiciunea musculară, amorțelile sau furnicăturile persistente sunt motive clare de consult neurologic. La fel și crizele convulsive, episoadele de pierdere a conștienței sau modificările de vorbire.
Preluat de la: csid.ro
