orhita-inflamatia-testiculului.jpg

Orhita: definiţie

Orhita este o afecţiune cauzată, de regulă, de o infecţie bacteriană (precum o boală cu transmitere sexuală) sau virală (precum infecţia cu virusul urlian, cel care duce la apariţia oreionului), care constă în inflamaţia unui testicul, uneori a ambelor.
De multe ori, orhita bacteriană este asociată cu epididimita, o inflamaţie a epididimului, adică organul cilindric care traversează testiculele şi care stochează şi transportă materialul seminal (sperma). În acest caz, afecţiunea poartă numele de orhiepididimită. În lipsa tratamentului adecvat, orhita poate duce infertilitate.

Cuprins
Orhita: definiţie
Orhita: simptome
Orhita: cauze
Orhita: diagnostic
Orhita: tratament

sus

Orhita: simptome

Principalul simptom al orhitei este durerea la nivelul testiculului afectat, care apare brusc, însă există şi alte manifestări care pot sugera existenţa acestei afecţiuni, precum:

Astfel de simptome pot fi cauzate şi alte afecţiuni, cum ar fi torsiunea testiculară, care este o urgenţă medicală! Dacă prezentaţi astfel de manifestări, nu amânaţi consultul medical!

În lipsa unui tratament, orhita poate duce la apariţia unor complicaţii precum atrofia testiculară, abcesul scrotal sau scăderea fertilităţii (hipogonadism).

sus

Orhita: cauze

Orhita poate fi de natură bacteriană, virală, dar sunt şi cazuri în care cauza rămâne necunoscută. Cea mai frecventă cauză virală este reprezentată de infecţia cu virusul urlian, care determină apariţia oreionului, o boală virală a copilăriei care poate fi prevenită prin vaccinare.

Potrivit statisticilor, peste 30% dintre adolescenţii care au această infecţie dezvoltă orhită în următoarele 4-10 zile de la umflarea glandelor salivare (parotide), care este simptomul specific al oreionului.

Cauzele de natură bacteriană sunt reprezentate de infecţiile de tract urinar, bolile cu transmitere sexuală, precum gonoreea, chlamydia, sau epididimita, adică infecţia uretrei sau a vezicii urinare care se extinde la epididim.

Există şi anumiţi factori de risc care pot favoriza apariţia orhitei, cum ar fi:

  • Infecţiile urinare repetate
  • Lipsa imunizării împotriva oreionului
  • Inserarea unui cateter ori o altă procedură chirurgicală la nivelul penisului
  • Malformaţiile congenitale la nivelul tractului urinar
  • Sexul neprotejat, cu mai multe persoane, care creşte riscul de contractare a unei boli cu transmitere sexuală

sus

Orhita: diagnostic

Pentru stabilirea diagnosticului de orhită, medicul va nota în primul rând istoricul medical al pacientului, va face o examinare fizică (verifică nodulii limfatici din zona inghinală, testiculul afectat, prostata etc.) iar apoi va recomanda diferite teste, cum ar fi sumarul de urină, ecografii Doppler, cultură din secreţia uretrală. 

sus

Orhita: tratament

Tratamentul orhitei depinde de cauza descoperită în urma analizelor. Pentru orhita de natură virală nu există un tratament specific, dar simptomele dispar, de regulă, de la sine, în decursul a câteva săptămâni. Pentru ameliorarea simptomelor pot fi recomandate analgezice, comprese cu gheaţă şi menţinerea elevată (ridicată) a testiculului afectat, într-o poziţie confortabilă, atunci când acest lucru este posibil.

Orhita de natură bacteriană se tratează, de obicei, cu antibiotice (care se iau întocmai precum spune medicul, pe perioada recomandată, chiar dacă simptomele dispar în acest timp) şi, la fel ca în cazul orhitei virale, compresele reci şi antiiflamatoarele (ibuprofen, naproxen) pot ameliora simptomele. Abstinenţa şi ridicarea de greutăţi mari sunt contraindicate în timpul tratamentului, care poate dura între 10 zile şi săptămâni. Dacă orhita este cauzată de o boală cu transmitere sexuală, şi partenerul trebuie să urmeze tratament.

Orhita cauzată de virusul urlian poate fi prevenită prin vaccinarea împotriva oreionului. Sexul protejat, cu prezervativ, previne bolile cu transmitere sexuală şi, implicit, reduce riscul de orhită bacteriană.

Autor: Paula Rotaru

Surse: mayoclinic.orghealthline.com

Preluat de la: csid.ro