Privit de sus, Ochiul Saharei seamănă cu un crater imens aflat în mijlocul deșertului Sahara din Mauritania. Cu un diametru de 50 de kilometri și formată dintr-o serie de ondulații uniforme, această anomalie geologică, cunoscută și sub numele de Structura Richat, este un adevărat spectacol terestru.
În anii 1960, astronauții de la programul Gemini foloseau Ochiul Saharei ca punct de reper în misiunile lor. La acea vreme, geologii au crezut că structura este un crater de impact uriaș. Însă, studii ulterioare asupra rocilor sedimentare care alcătuiesc domul central au dezvăluit că formațiunea datează de la sfârșitul Proterozoicului, având între un miliard și 542 de milioane de ani vechime, potrivit IFL Science.
Un aspect fascinant este faptul că unii oameni cred că Structura Richat reprezintă rămășițele orașului legendar Atlantida, datorită formei sale circulare care seamănă cu descrierile lui Platon. Deși această teorie este atractivă, majoritatea cercetătorilor sunt de acord că explicațiile geologice sunt mai plauzibile. Geologii au propus că Structura Richat s-a format printr-un proces numit „pliere”, care creează anticlinale simetrice. Plierea apare când forțele tectonice comprimă rocile sedimentare, rezultând fie în fracturi, fie în pliuri, în funcție de temperatura rocilor. Anticlinele sunt pliuri care se formează în sus, în timp ce sinclinele se formează în jos.
Totuși, o lucrare din 2014, publicată în Journal of African Earth Sciences, a propus că prezența rocilor vulcanice în Structura Richat sugerează că rocile topite au fost împinse la suprafață, formând un dom care a fost ulterior erodat, creând inelele vizibile astăzi. Cercetătorii au sugerat că separarea supercontinentului Pangeea ar fi putut contribui la aceste formațiuni vulcanice și schimbări tectonice.
Structura este compusă dintr-un amestec de roci sedimentare și magmatice. Eroziunea a dezvăluit roci riolitice cu granulație fină și gabro cristaline grosiere, care au suferit alterare hidrotermală. Diferitele tipuri de rocă se erodează la viteze diferite, creând modele colorate și neregularități vizuale. Centrul domului conține o platformă calcaroasă dolomită, diguri inelare și roci vulcanice alcaline.
Structura geologică complexă a Ochiului Saharei a fost un subiect de interes și nedumerire pentru geologi de la descoperirea sa. În 2022, Ochiul Saharei a fost inclus în primele 100 de situri de patrimoniu geologic recunoscute de Uniunea Internațională de Științe Geologice (IUGS), subliniind importanța sa în lumea științifică.
Datorită dimensiunii sale impresionante, Ochiul Saharei se vede cel mai bine de la altitudini mari, astfel încât ne bazăm pe imaginile din satelit pentru a ne bucura de această minune geologică. Această formațiune rămâne un simbol al forțelor geologice extraordinare și al misterelor care încă așteaptă să fie deslușite.
Sursă – https://science.howstuffworks.com/environmental/earth/geology/eye-of-the-sahara.htm
Sursă foto – Blueee77 / Shutterstock
Preluat de la: csid.ro
