Obezitatea reprezintă un factor determinant în apariţia bolilor cardiovasculare şi a cancerului. Dar ce înseamnă să fii obez? Să ai grăsime în jurul abdomenului, să depăşeşti numărul de kilograme corespunzătoare înălţimii? Ei bine, potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), un individ este supraponderal dacă indicele său de masă corporală (IMC) depăşeşte 30 kg/mp. 

Află aici cum se calculează indicele de masă corporală!

Despre obezitate, dar mai ales despre consecinţele grave care se abat asupra sănătăţii noastre din cauza greutăţii excesive, am discutat cu dr. Berceanu Ion, medic specialist în oncologie medicală la Clinica Amethyst.

Tinerii, din ce în ce mai obezi

Din cauza abundenţei alimentare şi stilului de viaţă sedentar, prevalenţa obezităţii este în continuă creştere pe plan mondial, mai ales în ţările dezvoltate şi în curs de dezvoltare. Mai mult, obezitatea afectează într-o proporţie tot mai mare persoanele tinere, fapt care creşte riscul apariţiei problemelor de sănătate la vârste tot mai timpurii.

„Există un fenomen numit tranziţie perceptuală, caracterizat prin faptul că indivizi care în trecut erau consideraţi graşi sunt acum consideraţi, în mod subiectiv, ca având greutate normală. Acest aspect nu face decât să agraveze situaţia, deoarece persoanele afectate nu conştientizează faptul că au o problemă. Trebuie înţeles că statutul de persoană supraponderală sau cu obezitate nu reprezintă un stigmat şi nici o normă socială, ci un factor de risc major, fundamentat ştiinţific, pentru numeroase probleme de sănătate. Amploarea problemei nu trebuie neglijată de indivizi, de medici sau de societate, deoarece obezitatea progresează repede către poziţia întâi între cauzele prevenibile ale cancerului şi bolilor cardiovasculare, urmând ca în anii următori să depăşească fumatul”, afirmă dr. Berceanu.

Obezitatea şi cancerul

Relaţia între obezitatea şi cancer este complexă şi se desfăşoară la mai multe niveluri. În primul rând, obezitatea este un factor de risc pentru cancer, ceea ce înseamnă că persoanele cu obezitate au şanse mai mari să devină pacienţi oncologici în comparaţie cu persoanele care au greutate corporală normală. Cele mai multe date în acest sens există pentru cancerul de prostată (mai ales formele agresive) şi cancerul de colon.

Totodată, obezitatea este un factor de prognostic negativ la pacienţii cu cancer, ceea ce înseamnă că pacienţii oncologici cu obezitate au risc mai mare de a muri din cauza cancerului în comparaţie cu persoanele normoponderale.

Există o serie de efecte indirecte considerate surogate pentru prognostic negativ: rată de răspuns mai mică la tratamentele oncologice, durată a răspunsurilor la tratament mai scurtă şi risc de recidivă tumorală mai mare. În plus, deoarece obezitatea este un factor de risc pentru boli cardiovasculare şi diabet, pacienţii cu obezitate care supravieţuiesc timp îndelungat după diagnosticul de cancer au risc relativ ridicat de a muri din cauza bolilor cardiovasculare, fapt care se poate traduce într-o supravieţuire generală mai mică pe termen lung a populaţiei de pacienţi oncologici cu obezitate.

„Obezitatea este un factor predictiv negativ pentru eficacitatea terapiilor oncologice, ceea ce înseamnă că la persoanele cu obezitate există şanse mai mari ca aceste tratamente – chirurgie, radioterapie, chimioterapie, hormonoterapie – să nu aibă efectele scontate, şi un factor predictiv pozitiv pentru efectele secundare ale tratamentelor oncologice. Adică, persoanele cu obezitate au risc mai mare de a avea reacţii adverse severe în urma tratamentului, cum ar fi vindecare întârziată a plăgilor după operaţie, infecţii postoperatorii, edem limfatic etc. În plus, deoarece pacienţii oncologici cu obezitate au de obicei şi alte boli în afară de cancer, precum boli cardiovasculare, diabet, boală arterială periferică, există risc mai mare ca aplicarea optimă a tratamentelor oncologice să aibă de suferit”, declară specialistul în oncologie medicală.

Rolul medicului oncolog

Este important ca medicul oncolog să se obişnuiască să discute cu pacienţii despre greutatea corporală. În mod ideal, indicele de masă corporală ar trebui calculat de fiecare dată când dacă greutatea pare a fi peste limita considerată normală, iar la pacienţii cu obezitate aspectul greutăţii corporale ar trebui abordat în mod specific.

În primul rând, este important ca medicul să înţeleagă efectele negative ale obezităţii pentru pacientul pe care îl tratează. În acest scop vor fi trecute în vedere toate aspectele de mai sus (rolul prognostic şi predictiv al obezităţii).

Urmează informarea şi educarea pacientului în legătură cu aceste aspecte, scopul fiind ca acesta din urmă să înţeleagă necesitatea implicării personale active şi consecvente în combaterea obezităţii şi importanţa măsurilor care trebuie implementate în acest sens.

Urmează stabilirea obiectivelor pentru greutatea corporală. Este bine ca acestea să fie realizabile fără un efort excesiv: de exemplu, scăderea în greutate cu 1-2 kg/lună pentru următoarele 6-12 luni. Apoi, este importantă precizarea măsurilor specifice – dietă, sport, medicamente, operaţii – care să conducă la atingerea acestor obiective.

„În mod ideal acest proces se realizează în strânsă colaborare cu un medic nutriţionist; aceşti specialişti posedă cunoştinţele specifice (care de cele mai multe ori depăşesc expertiza medicului oncolog), răbdarea şi instrumentele necesare pentru a-i informa pe pacienţi cu privire la ceea ce ar trebui să facă, reprezentând aliaţi valoroşi în lupta pacienţilor pentru o viaţă mai lungă şi mai sănătoasă”, recomandă dr. Berceanu.

Tratamentul obezităţii trebuie iniţiat în paralel cu tratamentul oncologic

Caracterul repetitiv al terapiilor oncologice reprezintă un avantaj fundamental pentru monitorizarea progreselor efectuate în direcţia combaterii obezităţii. Întâlnirile medic-pacient sunt momente prielnice pentru educarea continuă a pacienţilor, verificarea progreselor efectuate şi încurajarea de a continua în direcţia potrivită.

„Trebuie reţinut că eşecurile de respectare a indicaţiilor medicale, mai ales când vine vorba de comportamente şi stil de viaţă, sunt perfect normale şi apar aproape fără excepţie într-un fel sau altul, uneori chiar foarte frecvent. Toate aceste eşecuri sunt însoţite de sentimente de descurajare şi de reducerea puternică a dorinţei de a continua în direcţia potrivită: regim alimentar sănătos, activitate fizică regulată, medicamente etc. Înţelegeţi toate aceste trăiri negative şi pur şi simplu ignoraţi-le, fără a le permite să vă perturbe drumul corect pe care l-aţi ales pentru a deveni mai sănătoşi şi pentru a avea o viaţă mai bună”, adaugă specialistul.

Eşecurile sunt o parte a procesului şi nimic mai mult. Pur şi simplu repliaţi-vă şi reîncepeţi să avansaţi pe calea care ştiţi că este cea bună. Comportamentele corecte pe care le implementaţi vor deveni o parte integrantă a noului stil de viaţă, iar rezultatele pozitive pe care le veţi obţine vor deveni astfel durabile şi vă vor transforma într-un exemplu de reuşită pentru familie, prieteni şi alţi pacienţi ca dumneavoastră.