Celulele pot supravieţui şi se pot multiplica indiferent dacă se află sub foarte mult stres, fapt care a surprins cercetătorii, arată mai multe studii făcute în cadrul Facultăţii de Sănătate şi Ştiinţe Medicale din Copenhaga. Acest lucru a fost descoperit prin inhibarea ADN a polimerazei genice esenţiale, sau POLA1, care iniţiază replicarea ADN-ului în timpul diviziunii celulare. Aceste descoperiri pot ajuta într-un viitor apropiat la crearea unor noi medicamente împotriva cancerului.

Testele despre ADN ajută cercetătorii

Descoperirea oferă cercetătorilor informaţii noi despre replicarea ADN-ului şi poate fi utilizată pentru un nou tip de tratament împotriva cancerului. Liderul de cercetare şi profesor asociat al Centrului pentru stabilitatea cromozomilor de la Departamentul de Medicină Celulară şi Moleculară, Luis Toledo, menţionează pentru phys.org următoarele aspecte:

„Din punct de vedere al unui vizionar, aş spune că am putea asista la naşterea unui set cu totul nou de molecule care ar putea fi utilizate în combaterea cancerului”. El mai adaugă: „Practic, această nouă strategie vizează exploatarea unei slăbiciuni încorporate în celulele canceroase şi le determină să se prăbuşească în timp ce are loc procesul de diviziune”.

Atunci când o celulă se împarte, dublura ADN este deschisă longitudinal ca un fermoar care este decupat. Noile şiruri duble sunt construite la fiecare dintre firele separate, astfel încât, treptat, corpul nostru poate ajunge cu două „fermoare” noi. Cercetătorii din spatele noului studiu au descoperit că inhibitorii ADN acţionează mai vag decât se aşteptau. Aceştia pot genera cantităţi mari de ADN monocatenar, lucru despre care cercetătorii arată acum că nu este mai mult decât o formă de stres natural pe care celulele o pot tolera în cantităţi mari.

Totuşi, pentru ca această toleranţă să existe, celulele necesită o cantitate suficientă de proteină proteică RPA pentru a acoperi părţile ADN cu un singur strat.
„Am văzut că celulele îşi pot dubla genomul, chiar şi cu cantităţi mari de ADN cu o singură legătură. Ele se pot diviza şi continua să trăiască sănătos, deoarece au un exces mare de molecule RPA care acţionează ca o umbrelă protectoare”, spune primul autor al studiului desfăşurat în cadrul Universităţii din Copenhaga, Amaia Ercilla.

Armă împotriva cancerului

Atât Amaia Ercilla, cât şi Luis Toledo, consideră că în circumstanţe normale, este extrem de dificil să epuizezi rezerva de celule de RPA. Acelaşi lucru a fost valabil şi în noul studiu, când cercetătorii au folosit diferite tipuri de chimioterapie pentru a creşte cantitatea de ADN monocatenar. Chiar şi atunci când s-au utilizat cei mai buni compuşi disponibili până acum, a durat aproximativ o oră să se epuizeze rezerva RPA dintr-o celulă, provocând o catastrofă de replicare şi moartea celulelor asociate.

<!–

Formul de quiz

–>

Cu toate acestea, cercetătorii din spatele noului studiu cred că au găsit ceea ce Luis Toledo numeşte „generatorul final de ADN monocatenar”. Când cercetătorii au folosit un aşa-numit inhibitor POLA1, celulele şi-au întâlnit destinul final după doar cinci minute.
„Toate celulele pot fi sensibile la inhibitorii POLA1, inclusiv celulele canceroase, şi am putea specula că strategia ar putea fi utilă în special împotriva formelor foarte agresive de cancer care proliferează într-un ritm ridicat”. Următorul pas al grupului de cercetare este de a găsi mai multe molecule care inhibă biologic gena POLA1 şi care, în combinaţie cu alte substanţe, pot fi utilizate în tratamentul pacienţilor cu cancer.