Mulți oameni care trăiesc în dezordine sunt adesea criticați și etichetați ca fiind „leneși” sau „neglijenți”. În realitate, dezordinea are cauze mai complexe și, de cele mai multe ori, nu are nicio legătură cu lipsa de motivație. Psihologii și experții în comportament susțin că obiceiurile noastre de organizare pot fi influențate de factori neurologici, emoționali sau de mediu, care scapă adesea observației.

Unul dintre cele mai des întâlnite motive pentru dezordinea persistentă este ADHD. Persoanele cu această afecțiune au dificultăți în organizare, gestionarea timpului și finalizarea sarcinilor. Ele pot începe o activitate de curățenie cu intenții bune, dar se pot distra rapid sau pot pierde firul acțiunii. Rezultatul? Haosul rămâne nerezolvat.

Specialiștii recomandă în aceste cazuri crearea unor rutine simple, pași mici și instrumente vizuale care să ajute la structurarea activităților zilnice.

Stările emoționale au un efect direct asupra modului în care ne raportăm la ordine. O persoană stresată sau anxioasă își va concentra energia mentală asupra problemelor interioare, ignorând treptat spațiul din jur. În depresie, lipsa motivației și a energiei duce la amânări, iar dezordinea devine o consecință naturală a stării psihice.

Curățenia poate părea o sarcină banală, dar pentru cineva aflat într-o stare emoțională fragilă, ea poate fi copleșitoare. În astfel de cazuri, ajutorul psihologic sau sprijinul social pot fi esențiale pentru revenirea la echilibru.

Funcțiile executive ale creierului — adică planificarea, prioritizarea, luarea deciziilor și auto-reglarea — sunt esențiale pentru organizare. Când acestea sunt afectate (de oboseală, stres cronic sau afecțiuni neurologice), capacitatea de a menține ordinea scade semnificativ.

O persoană poate ști ce trebuie făcut, dar îi este greu să-și transforme intențiile în acțiuni concrete. De aici apar acumulări de obiecte, hârtii și lucruri neorganizate.

Dezordinea poate apărea paradoxal din perfecționism. Cei care vor ca totul să fie „făcut perfect” pot evita să înceapă curățenia de teamă că nu vor reuși să o finalizeze impecabil. Această amânare constantă duce la aglomerare.

În plus, persoanele perfecționiste pot experimenta blocaje decizionale — nu știu ce să arunce, unde să pună un obiect sau cum să reorganizeze un spațiu. Astfel, lucrurile rămân pe loc, iar dezordinea crește.

Nu toată lumea are un sistem eficient pentru gestionarea obiectelor. Lipsa unor spații clar definite, a unor obiceiuri zilnice de curățenie sau a unor rutine stabile poate face dificilă menținerea ordinii. De exemplu, dacă hainele nu au un loc fix unde să fie puse, este ușor să ajungă pe scaun, apoi pe podea.

Crearea unui sistem simplu, adaptat stilului de viață, este cheia. Nu trebuie să fie perfect — doar să funcționeze constant.

Pentru unele persoane, dezordinea este asociată cu supraîncărcare senzorială. Mirosurile, culorile sau texturile pot deveni obositoare, ceea ce duce la evitarea spațiilor dezordonate. În loc să facă ordine, persoana tinde să se retragă sau să ignore problema, ceea ce agravează situația.

Dezordinea nu este un semn de lene, ci o consecință a unor factori psihologici, neurologici sau comportamentali. Fie că este vorba despre ADHD, stres, perfecționism sau lipsa unui sistem clar de organizare, dezordinea poate fi gestionată cu empatie și înțelegere. Abordarea blândă, stabilirea unor obiceiuri mici și sprijinul specializat pot transforma treptat modul în care îți gestionezi spațiul — și mintea.

Sursă foto: envato

Preluat de la: csid.ro