Otorinolaringologie (pe numele mic ORL) este specialitatea medicală care se ocupă cu prevenirea, diagnosticarea şi tratamentul afecţiunilor urechii, nasului, gâtului, căilor respiratorii superioare, sinusurilor. Până la sfârşitul secolului XIX-lea bolile nasului, gâtului şi urechilor au fost tratate fie de către medicii internişti, fie de către chirurgi.

Odată cu descoperirea unor noi metode de examinare, după cea de a doua jumătate a secolului XIX, otorinolaringologia (ORL) a fost recunoscuta ca specialitate singulară. În ţara noastră otorinolaringologia a început să se contureze ca specialitate după în jurul anului 1900, desprinzându-se din medicina internă şi chirurgia generală.

Când te prezinţi la medicul ORL

Dacă apar tulburări la nivelul nasului, urechilor sau gâtului care nu se ameliorează în câteva zile trebuie consultate medicul ORL. De asemenea, durerile de cap accentuate pot fi un semn al unei probleme în zona capului.
Cele mai frecvente afecţiuni ORL
Laringita, faringita, amigdalita, otite, dopul de cerum, sinuzite, rinite, vegetaţii adenoide, tulburări de auz, corpi străini în nas şi urechi, tumori ale gâtului, papilom laringian, otodinia.

<!–

Formul de quiz

–>

Cum decurge un consult ORL de rutină

Ca şi la vizitele de rutină la alte specialităţi medicale, consultaţia începe cu o discuţie despre istoricul afecţiunilor personale şi familiale (afecţiuni din sfera ORL, alergii cunoscute, boli cronice dar şi maladii . Alte întrebări ţin de stilul de viaţă (consumator de cafea, fumător sau nu, consumator de alcool ocazional sau frezvent, tratamente medicamentoase etc).
Apoi începe examenul medical propriu zis prin verificarea stării nasului (cu specul nazal se inspectează fosele nazale), a urechilor (instrumentul se numeşte specul auricular). Dacă este cazul, specialistul ORL poate folosi şi otoscopul – un instrument cu care se efectuează otoscopia. Are forma unei pâlnii care se introduce în ureche iluminând canalul auditiv cu o sursă de lumină potrivită.
Urmează apoi celebrul îndemn ”Gura mare” – unde doctorul ORL cu ajutoru unui apăsător de gură se verifică starea limbii, a omuşorului, starea danturii (infecţii dentare pot fi cauze ale sinuzitelor maxilare), amigdalele. Tot medicul ORL verifică şi starea larigelui cu o oglindă de mici dimensiuni.
Examenul ORL nu implică durere, deşi majoritatea pacienţilor se simt stresaţi.

Copiii abonaţi la medicul ORL

Afecţiunile otorinolaringologice sunt foarte frecvente în copilărie. Urechile sunt unul dintre punctele sensibile la copii. Otita medie sau otita externă sunt diagnostic puse des. De asemenea, infecţiile faringiene sunt un alt motiv frecvent de vizită la medicul ORL. Tot la medicul ORL ajung şi persoanele care au problem cu auzul. Atenţie, în primii ani de viaţă al copilului pot apărea primele semne ale deficienţelor de auz. Dacă aveţi suspiciuni că micuţul nu aude bine, vorbiţi cu medicul pediatru sau medicul de familie. Acesta vă poate da trimitere către medicul specialist ORL.

Principalele teste şi investigaţii în cabinetul ORL

În funcţie de problemele fiecărui pacient medicul ORL poate recomanda efectuarea unor teste de sânge, a exudatului faringian, dar şi poate efectua câteva manevre, teste şi investigaţii precum laringoscopia, endoscopia nazală, endoscopia laringiană, otoscopie, audiogramă, teste vestibulare pentru cei care au probleme de echilibru, imitanta acustică sau impedansmetria, puncţii sinusale etc. Explicăm pe scurt în ce constau câteva dintre ele.

Imitanta acustică sau impedansmetria (măsurarea complianţei acustice a membranei timpanice şi lanţului de osisoare) este o tehnică obiectivă de culegere a informaţiilor despre integritatea membranei timpanice, volumul de aer din urechea medie (spaţiul aeric din spatele timpanului) si integritatea lanţului osicular.
Laringoscopia – are scopul de a observa baza limbii şi a largingelui (durează maximum 10 minute). Interiorul foselor nazale şi zona din spatele nasului poate fi observată prin endoscopie nazală. Această manevră necesită anestezie locală. 
Endoscopia laringiană are ca scop vizualizarea corzilor vocale şi se efectuează cu ajutorul unei tije.
Otoscopie – examen endoscopic cu ajutorul căruia se examinează canalul auditiv extern, membrana timpanică şi în caz că aceasta este perforată se examinează şi parte din casa timpanului. Se efectuează prin intermendiul unui auricular specific numit otoscop. Otoscopul permite evidenţierea prezenţei de corpi străini, de cerumen, de exsudate, de îngustări ale lumenului, de procese patologice diverse ale pereţilor, precum şi evaluarea formei, poziţiei, transparenţei şi a altor caracteristici ale membranei timpanului.