Vestea că eşti însărcinată şi emoţiile declanşate de ea sunt copleşitoare. Mai întâi este entuziasmul, care e cât se poate de firesc. Dar apoi apar îngrijorările că ceva ar putea să nu meargă bine şi îl mai temperează. Este adevărat, cel mai îngrozitor lucru este să afli că medicul a identificat o complicaţie în sarcină şi să te gândeşti că ar putea să nu evolueze favorabil. Andreas Vythoulkas, medic specialist obstetrică-ginecologie, cu supraspecializare în infertilitate ne spune tot ce trebuie să ştii despre o sarcină cu risc.
Linişteşte-te, în marea lor majoritate complicaţiile sunt tratabile. O sarcină aflată la risc poate fi totuşi dusă în bune condiţii la termen dacă vei urma tratamentele indicate de medic şi vei respecta recomandările acestuia. Chiar dacă asta ar putea însemna mai mult repaos la pat decât ţi-ai fi dorit, inclusiv în cel de spital.
Sarcina cu risc este acea sarcină în care anumite afecţiuni – deja existente sau care se dezvoltă pe parcursul sarcinii – ar putea expune mama sau fătul (ori pe amândoi) unor complicaţii. Sunt mulţi factori pentru care o sarcină este considerată cu risc. Astfel, sunt considerate sarcini cu risc cele ale femeilor cu vârsta sub 18 ani sau peste 35 de ani, ale celor care sunt subponderale ori supraponderale, ale celor care suferă de o boală cu transmitere sexuală, care au avut probleme de fertilitate, care au născut un copil prematur sau cu un defect genetic, precum şi ale celor care suferă de o boală cronică. Iată câteva situaţii în care se consideră că sarcina se află la risc.
Prezenţa sângerărilor
Indiferent de vârsta sarcinii, o hemoragie vaginală nu este un lucru normal. În primul trimestru, sângerarea indică fie riscul de pierdere a sarcinii, fie faptul că este vorba despre o sarcină ectopică (extrauterină). Hemoragia în sarcină este o urgenţă medicală pentru care trebuie solicitat imediat ajutor specializat.
Preeclampsie/Eclampsie
Preeclampsia este o afecţiune care se manifestă prin creşterea tensiunii arteriale a gravidei la un nivel periculos de mare. Poate să apară în orice moment al sarcinii, chiar şi la femeile însărcinate fără antecedente de hipertensiune, dar cel mai frecvent este întâlnită după săptămâna 20. Simptomele includ dureri de cap severe, vedere înceţoşată şi dureri sub coaste. În această condiţie medicală, atât gravida cât şi fătul sunt expuşi unor posibile complicaţii. În cazul gravidei vorbim de dezlipire de placentă, accident vascular cerebral, infarct sau hemoragii la nivelul ficatului, iar în cel al fătului despre retard de creştere intrauterină, prematuritate sau chiar deces.
Incompetenţa cervicală
Manifestată prin dilataţia colului uterin fără dureri, incompetenţa cervicală este principala cauză a pierderilor repetate a sarcinilor în al doilea trimestru. Ca şi simptome pot fi enumerate senzaţia de presiune în zona inferioară a abdomenului, durere comparabilă cu cea din timpul menstrelor, dureri de spate şi modificări ale secreţiilor vaginale.
Placenta praevia
În timpul sarcinii, placenta oferă copilului oxigen şi nutrienţi pentru o dezvoltare corectă. În mod normal, placenta se ataşează la partea superioară a uterului. O ataşare anormală a acesteia, acoperind total sau parţial colul uterin, poartă denumirea de placenta praevia. Principalul simptom îl reprezinta sângerarea vaginală însoţită de crampe, dar există suficient de multe cazuri în care nu există niciun simptom. O monitorizare atentă pe parcursul sarcinii este obligatorie în astfel de situaţii. Gravidele cu placenta praevia au indicaţie de naştere prin cezariană, intervenţia având de obicei loc înainte de termen cu două până la patru săptămâni.
Toate aceste probleme medicale ce fac ca sarcina să fie considerată una cu risc necesită, aşa cum am precizat deja, o mai atentă supraveghere din partea medicului obstetrician. Dar pentru asta este nevoie ca şi gravida să colaboreze, principala ei îndatorire fiind aceea de a se prezenta la controalele de rutină trimestriale şi de a efectua toate investigaţiile recomandate. În plus, este esenţial pentru sănătatea ei şi bunul mers al sarcinii să sesizeze orice modificare apărută în starea ei de sănătate, aducând-o la cunoştinţa medicului în cel mai scurt timp.
Preluat de la: csid.ro
