Cunoscuta vedetă tv vorbeşte despre provocările pe care le are o mamă de adolescentă, sport, alimentaţie şi garderobă. În dulapul său se găsesc doar cele mai mici mărimi.

CSÎD: Are starea de bine vârstă?
Luana Ibacka: Pentru mine nu. M-am simţit şi bine şi rău, la orice vârstă. Starea de bine pe termen mai lung, o obţii într-adevăr, când ai mai multă experienţă de viaţă. Dacă vreţi să vă simţiţi bine, dacă vreţi să înfloriţi, trebuie să vă gândiţi la cuvântul „ armonie”, eu asta caut, să mă pun în armonie cu universul întreg.

”Alimentaţia mea este intuitivă”!

CSÎD: Care este alimentaţia ta?
Luana Ibacka: Nu pot să mă laud că ceea ce consum că hrană, este ca la carte. Dimpotrivă, am ajuns să mă simt „sufocată” de ideea că ar trebui să consult nutriţionişti sau nu ştiu ce site-uri/autori, pentru a mă alimenta corect. Ce e corect? După analize, acel „corect” se poate schimba săptămânal! Aşadar, alimentaţia mea este intuitivă. Atitudinea faţă de alimentaţie este mult mai importantă decât ceea ce mâncăm sau cât de mult mâncăm. Nu-i aşa? Ceva din tine,  îţi  dă adesea un sentiment „nesatisfăcut” sau „satisfăcut”? După ce am observat asta, am căutat să pun laolaltă informaţiile elementare despre hrană, şi să mănânc de toate, cu atitudinea potrivită, şi în proporţia de bun simţ.

<!–

Formul de quiz

–>

CSÎD: Ai avut vreodată problemele cu kilogramele în plus sau în minus?
Luana Ibacka: Nu am problematizat kg în plus niciodată. Când eram mai plinuţă, mi se păreau că cele mai mişto femei sunt cele mai plinuţe. Însă, am nevoie acum să fiu flexibilă şi iute, şi am ales să fiu atentă la kg. Unele atribute al tinereţii şi feminităţii, sunt flexibilitatea, agilitatea, chiar… fragilitatea. Cu cât eşti mai subţire, precum o salcie, faci mişcări mai naturale şi mai rapide când e furtună..

CSÎD: Ce tip de haine predomină în garderoba ta acum?
Luana Ibacka: Well, am de toate. Mă obosesc chestiile astea de fashioniste, şi n-am investit vreodată timp în aşa ceva. Mă îmbrac, la fel cum mănânc: intuitiv. Oricum, predomină chestii strâmte, nu îmi cumpăr niciodată decât chestii mărimea S sau Xs , pentru a păstra aceeaşi formă.

CSÎD: Pe lângă tango, ce alt tip de mişcare mai practici?
Luana Ibacka: Practic bachatango, acro yoga,  contact improvisation, uneori şi dans contemporan.

CSÎD: Fiica ta te însoţeşte la sport?
Luana Ibacka: Nu, fiica mea are din partea mea libertatea de a-şi alege cum să petreacă timpul liber.

Adolescenţa, o perioadă complicată

CSÎD: Ce sfaturi de viaţă îi dai fiicei tale în această perioadă?
Luana Ibacka: Ar fi o ipocrizie să spun că îi dau sfaturi fiicei mele, pentru că o mamă şi o adolescentă schimbă orice în comunicarea lor, mai puţin… sfaturi ! Nu cred că este perioadă mai delicată în viaţă unei mame, decât cea a adolescenţei copilului său. Nu mai ai de a face cu un copil, însă nu ai de a face nici cu un adult.

CSÎD Cum ai descrie această perioadă a adolescenţei din perspectiva de părinte?
Luana Ibacka: Felul în care se poartă adolescenţii, este mai mereu la graniţa unor riscuri majore. Am citit undeva că „creierul adolescentului este că o maşină cu motor puternic şi cu frâne slabe”. Mintea lor îi îndeamnă să caute acţiune, noutate, senzaţii şi provocări, fără a aprecia corect riscul şi consecinţele pe termen lung. Au mai multă nevoie că oricând în viaţă de suport familial, educaţional, social. Sunt realmente uimită, azi când ne este disponibilă atâta informaţie, cât de puţine soluţii avem, de a forma tineri cu preocupări fireşti, tineri fericiţi. Eu îi dau fiicei mele iubire şi încredere necondiţionate, şi mă opresc din a-i da sfaturi atunci când îmi vin…
Practic, m-am lăsat de fumat că să nu ajung vreodată să o întreb cu ţigară în gură „De ce fumezi, mami? Şi sunt atentă la tot ce fac eu, pentru că e singură modalitate de a-i arăta ceva…

Sfaturi pentru părinţii de adolescenţi 

CSÎD: Ce îi sfătuieşţi pe părinţii de adolescenţi?
Luana Ibacka: Să fie auto didacti. Să nu aştepte vreun ajutor dinafară. Să îşi urmeze inima şi intuiţia, după ce se documentează despre procesele chimice, psihice, fizice, pe care le presupune adolescenţă. Şi să nu fie obsedaţi de viitorul profesional al copilului: foarte puţini dintre noi am ajuns să fim ceea ce şi-au propus părinţii noştri. Observarea autentică a copilului, şi introducerea unor teste/activităţi/tabere vocaţionale pot fi idei de recomandat… fără risc.