Leptospiroza: definiţie
Leptospiroza este o afecţiune infecţioasă cauzată de bacteria Leptospira interrogans, care se transmite prin intermediul urinei, al ţesuturilor animalelor infectate, dar care deseori nu prezintă simptome, fiind simple purtătoare ale bacteriei. Această bacterie este mai des întâlnită în zonele cu climă temperată şi tropical.
În cazul infecţiei cu această bacterie, oamenii pot prezenta o sumedenie de simptome, dar sunt şi cazuri când acestea lipsesc. În lipsa unui tratament adecvat, leptospiroza duce la afectarea rinichilor, meningită, insuficienţă hepatică sau cardiacă ori chiar deces.
- Cuprins
- Leptospiroza: definiţie
- Leptospiroza: simptome
- Leptospiroza: cauze
- Leptospiroza: diagnostic
- Leptospiroza: tratament
- Leptospiroza: prevenţie
Leptospiroza: simptome
Simptomele leptospirozei pot debuta de la două zile până la două săptămâni de la expunere şi pot include:
Febră
Frisoane
Dureri de cap
Dureri musculare
Oboseală
Dureri în gât
Dureri abdominale
Vărsături
Diaree
Dureri articulare
Iritaţii ale pielii
Înroşirea ochilor
Lipsa poftei de mâncare
Transpiraţie excesivă
Durere în piept
Tuse
Constipaţie
Gât înţepenit
Dispnee (respiraţie dificilă)
Aceste simptome pot ascunde şi alte afecţiuni, precum gripa, meningita, infecţia cu hantavirus, febra Dengue, bruceloza, malaria etc. De aceea este important să vă adresaţi medicului dacă aveţi astfel de manifestări. Doar în urma analizelor se poate stabili cu certitudine diagnosticul de leptospiroză.
În lipsa tratamentului, pot surveni complicaţii precum insuficienţă renală sau hepatică, hemoragie pulmonară, aritmie cardiacă, pneumonită, meningită, avort sau chiar şoc septic.
Leptospiroza: cauze
Leptospiroza este cauzată de infecţia cu bacteria Leptospiria, care se transmite prin intermediul urinei animalelor infectate, ce poate ajunge pe sol sau în surse de apă. Numeroase animale domestice şi sălbatice sunt purtătoare ale acestei acestei bacterii: vacile, porcii, caii, pisicile, câinii, rozătoarele, porcii mistreţi etc.
Bacteria poate fi transmisă la om prin piele sau mucoase (ochi, nas, gură), mai ales dacă există răni deschise. De asemenea, consumul de apă din surse nesigure, care poate fi contaminată, creşte riscul de leptospiroză (consumul poate fi şi accidental, cum ar fi, de exemplu, în timpul înotului). Rareori, bacteria poate fi transmisă de la o persoană la alta, prin contact sexual, placentă sau prin alăptare.
Categoriile cele mai expuse la infecţia cu Leptospira sunt:
Fermierii
Minerii
Măcelarii
Medicii veterinari
Îngrijitorii de animale
Vidanjorii
Bacteria Leptospiria se găseşte frecvent în regiunile climatice calde, în special în Australia, Africa, Asia de Sud-Est şi Centrală , America de Sud şi Caraibe.
Peste 75% din persoanele infectate sunt bărbaţi, care lucrează în domeniile mai sus menţionate.
Leptospiroza: diagnostic
Diagnosticul de leptospiroză se stabileşte pe baza analizelor de sânge specifice, repetate la interval de două săptămâni, care pot identifica prezenţa bacteriei. De asemenea, poate fi recomandat un test ADN. Şi urocultura poate fi indicată, în scopul oferirii de informaţii suplimentare care pot ajuta la stabilirea tratamentului corect.
Desigur, sunt luate în calcul şi simptomele pacientului, istoricul medical al acestuia, precum şi informaţiile privind momentul contaminării.
Leptospiroza: tratament
Tratamentul indicat în caz de leptospiroză constă în administrarea de antibiotice, cum ar fi doxicilina, streptomicina, ampicilina, eritromicina sau penicilina, cât mai curând posibil după contractarea bacteriei. De cele mai multe ori, dacă este tratată prompt, leptospiroza se vindecă în decurs de şapte zile.
Dacă simptomele sunt severe, se poate recurge la administrarea intravenoasă a acestora. Pentru ameliorarea manifestărilor, pot fi recomandate analgezice de tip ibuprofen, care calmează durerile, sau antitermice, pentru scăderea temperaturii corporale.
Dacă apar complicaţii, precum tulburările de respiraţie sau afecţiunile renale ori hepatice, se poate recurge la produrile de ventilare mecanică, respective la dializă peritoneală.
În cazul gravidelor care sunt infectate, riscul de mortalitate a fătului este foarte ridicat, mai ales în primul trimestru de sarcină.
Leptospiroza: prevenţie
Riscul de infecţie cu bacteria Leptospira poate fi redus semnificativ, dacă sunt urmate câteva reguli de bază. Prima regulă constă în evitarea înotului în lacuri, râuri sau bazine care pot fi contaminate. Apoi, este important ca lucrătorii în domenii expuse la contractarea acestei bacterii să se protejeze cu echipament adecvat (mănuşi, ochelari de protecţie, halat, cizme etc.) şi să evite contactul pielii cu animalele. De asemenea, muncitorii la risc trebuie să evite consumul de alimente sau fumatul în timp ce intră în contact cu animalele.
Alte măsuri care reduc riscul de leptospiroză sunt: spălatul pe mâini cu apă şi săpun antibacterian, purtarea de mănuşi în timpul grădinăritului, evitarea mersului desculţ în solul umed, îndepărtarea rozătoarelor prin înlăturarea resturilor menajere care le pot atrage, evitarea hrănirii animalelor domestice cu măruntaie (bacteria Leptospira este localizată de obicei în rinichii animalelor), evitarea pescuitului în ape potential contaminate.
Surse: webmd.com, health.nsw.gov, medicinenet.com, cdc.gov, rarediseases.org
Autor: Paula Rotaru
Preluat de la: csid.ro