masturbarea.jpg

Masturbarea este metoda prin care adolescenţii îşi explorează sexualitatea. 80-100% dintre tineri o practică în jurul vârstei de 14-16 ani, iar,  în unele cazuri, chiar de la 10-12 ani. 

În opinia sexologului Gabriela Marin, masturbarea se poate transforma, în timp, într-un mecanism de autocalmare (auto-medicaţie) pentru a face faţă stresului sau situaţiilor neplăcute. Atunci când masturbarea devine un obicei preferat de a scăpa de probleme şi de stările proaste, aceasta se poate transformă într-o dependentă.

Când devine masturbarea o problemă

Masturbarea devine o problemă, chiar una patologică, atunci când dobândeşte un caracter exclusivist, obsesiv-compulsiv, sau când apare pe fondul unei stări conflictuale exagerate.

Bărbaţii şi femeile se pot masturba compulsiv, folosind sau nu pornografia. Unii se pot masturba zilnic, rapid, ca o rutină, sau pot petrece ore în şir masturbându-se, accesând pornografia sau fantazând.

Dependenţa duce la sentimente de vinovăţie şi la lipsa intimităţii. De asemenea, poate demobilize persoana de la activităţile eii curente, îndepărtându-o de sexul opus, sau poate determina o stare de anxietate, cauzată de sentimentele de culpabilitate care apar.

Sexologul nu-ţi spune dacă e moral sau nu să te masturbezi, ci dacă a devenit o adicţie dăunătoare.

Multe persoane, în special tinerii, sunt reticienţi în a consulta un specialist atunci când constată că masturbarea compulsivă a devenit o barieră în buna desfăşurare a relaţiei de cuplu. Motivul principal invocat este că psihologul i-ar putea judeca pentru acest comportament sau l-ar pune sub semnul ,,imoralităţii”.

Un sexolog bun nu va face apel niciodată la moralitate în tratamentul problemelor sexuale şi nici al dependenţei de masturbare. Un sexolog bun va respecta credinţele şi valorile clientului în timp ce va lucra pentru a reduce ruşinea şi a–l conduce spre o sexualitate sănătoasă.

Sunt şi cazuri în care persoanele sunt dependente de masturbare, dar şi consumatoare de pornografie sau de site-uri porno, iar atunci este posibil ca persoana să fie dependentă de pornografie şi de internet. Treaba psihoterapeutului este de a-i oferi tratamentul corect în funcţie de gradul adicţiei.

 Ce rol are perioada de abstinenţă

,,Pentru o persoană dependentă de masturbare, o perioadă de abstinenţă este recomandată. De regulă, se evită abstinenţa totală sau “postul negru”, aşa cum le place tinerilor să spună. Întotdeauna, extremele pot fi mai dăunătoare decât adicţia în sine. Ca şi în cazul în care avem un dezechilibru alimentar sau atunci când muncim prea mult şi ne extenuăm, la fel se întâmplă şi în cazul dezechilibrului sexual. Corpul nostru va avea nevoie de odihnă, pentru că trebuie să-şi regenereze funcţiile.

În timpul recuperării, activitatea sexuală cu o persoană este recomandată, atâta timp cât persoana este distrasă de la obiceiul obsesiv-compulsiv.

De asemenea, se recomandă şi activităţi non-sexuale, care l-ar ţine departe de dorinţă. De multe ori stările proaste, cum ar fi frica sau anxietatea, determină nevoia de masturbare, ca o eliberare controlată a energiei sexuale”, explică sexologul Gabriela Marin.

Preluat de la: csid.ro