În acest sens, echipa #diez s-a gândit că acesta ar fi un prilej minunat pentru a-și reaminti regionalismele din locurile în care s-au născut și unde și-au petrecut copilăria. Astfel, am adunat o listă de regionalisme pe care, nu doar că ne-am străduit să ni le reamintim, dar ne-am și dat seama că pe o bună parte dintre ele încă le utilizăm în viața de zi cu zi.
Așadar, te invităm să te umpli și tu cu nostalgie și curiozitate, așa cum am făcut-o noi, și să-ți reaminteși sau să descoperi regionalismele locurilor din care venim.
# Hudiță – stradă strâmtă și lăturalnică; ulicioară. O cărare între două gospodării. Termen utilizat mai des în mediul rural.
# Mahala – cartier, sector (mărginaș) al unui sat ori oraș în care sunt stabilite propriile reguli și legi (nescrise). Deseori, în sate, mahalalele concurează între ele, deseori acestea se clasifică conform unor criterii, de exemplu: mahalale bogate (de gospodari), periculoase, sărace etc.
# Toloacă – ogor liber, fără nicio cultură, lăsat așa o vreme pentru a se reface după mai mulți ani de folosire intensă.
# Pârlog – pământ rămas nearat un an sau doi. Din slavonă – PRĬELOGŬ.
# Glod – loc, teren, drum noroios, bulgăre de pământ uscat sau înghețat.
# Șleah – drum de țară natural, neamenajat, bătătorit de căruțe. A vorbi (sau a spune) pe șleau = a vorbi deschis, fără înconjur.
# Harman – pământul unde oamenii cultivă legume, fructe, flori sau pomi fructiferi. Sinonimul acestui cuvânt este grădină.
# Mijoarcă – joc de copii în care unul stă cu ochii închiși și numără cu voce tare până la o cifră prestabilită până se ascund ceilalți, apoi îi caută; de-a mija, de-a ascunselea.
# Blid/strachină – vas adânc de lut, de lemn sau de tinichea din bucătăria țărănească.
# Tingire/tingirică/tingiruță – Vas adânc (de aramă sau de fontă) în care se gătește mâncarea.
# Curpăn – mlădiță lungă și subțire a viței-de-vie sau a altei plante agățătoare, care se încolăcește sau se agață de alte plante, de araci etc.; tulpina unor plante târâtoare ca dovleacul, pepenele etc.
# Chișleac/chiseliță – băutură acră, macriș,(sîrb. kiseljak). Lapte de vacă bătut, lapte rămas după luarea smântâniĭ care este ulterior bătut. (Din el, pus la scopt în căldare, iese brânza)
# Șoric – piele de porc pârlită sau opărită după tăierea animalului.
# Guli – este o plantă care poate fi folosită atât pentru hrana animalelor, cât și în alimentația umană. Dar mai poate fi utilizată și în calitate de material lemnos pentru foc. Este cunoscută și după denumirea de topinambur.
# Hrincă – bucată mare de mămăligă, tăiată cu ața. Poate fi folosit și în alte contexte, de exemplu o hrincă de pâine, de pepene verde sau galben.
# Hodină – întrerupere temporară a unei activități, în scopul recâștigării energiei și refacerii forțelor. Hodina este sinonimul odihnei.
# Deochi – cuvântul provine de la regionalismul diochi, sau de + ochi. Putere atribuită unor oameni, de a îmbolnăvi pe cei asupra cărora își fixează privirea (cu răutate, invidie etc.). 2.Efectul privirii care deoache; boală pricinuită de această privire; deochetură. Boală pricinuită de privirea admirativă, învidioasă sau răutăcioasă a unor persoane, care se crede că dispun de o putere magică.
# Sfârlă/bobârnac – lovitură dată peste nas, peste ureche etc. prin destinderea degetului arătător sau mijlociu după ce a fost încordat pe degetul mare.
# Zorzoane – podoabă lipsită de valoare și fără gust.
# Țâră – bucată ruptă de undeva, ceva puțin/mic.
# Țol – țesătură groasă de lână, de cânepă sau de bumbac, folosită la țară ca pătură, ca velință sau pentru așternut pe jos.
# Ogheal/iorgan – o plapumă mai groasă, confecționată din lână de oi, cu care te învelești iarna.
# Leoarcă – vin de proastă calitate, rău la gust. De asemenea, cuvântul se mai utilizează atunci când cineva sau ceva este ud. De exemplu: am mers prin ploaie și sunt ud leoarcă.
# Jilav – care conține o cantitate abia simțită de apă sau de alt lichid; pătruns de umezeală.
# A hâțâna – a legăna un copil, a-l mișca dintr-o parte în alta sau a scutura, zgâlțâi pe cineva cu forță.
# A hurduca – a se mișca încoace și încolo cu putere, a scutura, a zgâlțîi sau a face zgomot mare, a hurui. Alte variante, în funcție de regiune: a hurducăi
# A probozi/a ocărî – a mustra, a dojeni, a certa pe cineva; a face de rușine.
# A se oțărî – Cuvântul provine din limba bulgară de la ocerea. A se mânia, a se înfuria; a se răsti la cineva. A face grimase, a se strâmba (din cauza unei băuturi sau a unei mâncări neplăcute la gust). A se înspăimânta, a se îngrozi.
# A tufli – a pune pe cap o căciulă, o pălărie etc. cu o mișcare rapidă și la întâmplare.
# A se dezbăiera – A se despărți, a se debarasa.
# Brașoave – Cuvintul provine de la numele propriu Brașov. Minciună, palavră. Vorbă lipsită de temei; palavră, minciună.
# Bașcă – Beci, pivniță, subsol.
# Serai – șopron, șură, cămară, hambar; palat al sultanului sau al marilor demnitari turci; locuință, reședință.
# Cotlon – firidă făcută în zid, sub cuptorul vetrei țărănești, în care se face foc și pe care se așază cazanul la fiert.
# Popușoi – porumb.
# Strujeni/cioclej – tulpina porumbului cu tot cu frunze, după ce a fost tăiată de la pământ și s-au cules știuleții.
# Ciocălău – știulete de porumb curățat de boabe sau partea de jos a cotorului cu rădăcina rămasă pe câmp, după ce s-a tăiat porumbul.
# Curnuț – Cuvântul provine de la forma lui plină de la cornuț, un fel de scai (xanthium strumarium). O plantă cariofilee (cerastium arvense). Scai, scaiete, fructul ghimpos a unor plante erbacee.
# Matahală – (provine din ungur. de la MÁTOHA, fantomă) Ființă sau lucru de proporții exagerate. Ființă fantastică de mărime enormă și cu înfățișare îngrozitoare.
# Zălud – Care și-a pierdut facultatea de a judeca normal; care și-a ieșit din minți.
# Dezblehuiat – om care este descheiat la haine, care este dezbrăcat de tot sau care are părul dezordonat.
# Cocuță – diminutiv al cuvântului cocă; fetiță; termen dezmierdător cu care ne adresăm copiilor.
# Șale – parte a spinării situată în jurul regiunii lombare a coloanei vertebrale, la om.
# Șalincă – basma, broboadă mai groasă purtată de femei în timpul iernii, acoperământ pentru cap făcută dintr-o țesătură sau dintr-o împletitură
# Chică – Cuvântul provine din limba slavă de la lexemul kyka. Părul de pe cap; spec. păr lăsat să crească lung pe ceafă sau pe spate; plete. Expr. A face (cuiva) chica topor (sau măciucă)sau a face (cuiva) morișcă în chică = a trage (pe cineva) de păr; p. ext. a bate zdravăn. ◊ Compus: chica-voinicului = plantă erbacee ornamentală, cu frunze despicate în lobi și cu flori albastre.
# Batic – provine din fr. de la batik, țesătură subțire imprimată în culori, basma.
# Pleașcă – Provine din bulgară pljačka, câștig neașteptat (de obicei nemeritat) obținut fără muncă; chilipir; câștig de pomană. Bucată de lemn sau de fier cu care se umple scobitura unei bârne strâmbe, cu care se întărește o grindă slabă sau se prelungește o bârnă scurtă.
# Ghebos – (Persoană) care are cocoașă; cocoșat. Care are spatele adus, încovoiat, gârbovit.
# Anțărț – Cuvântul provine din limba latină de la anno tertio, acum doi ani.
# Lehamite – oboseală, plictiseală, dezgust, silă față de cineva sau de ceva.
# Brambura/alandala – fără rost, fără căpătâi; de-a valma, în dezordine. ( A umbla brambura.)
Preluat de la: diez.md
