Molluscum contagiosum este o infectie usor transmisibila, virala, foarte frecventa la oameni (aproape exclusiv umana) caracterizata de aparitia unor leziuni rotunde, ferme, nedureroase, asemanate de pacienti cu cosurile.

Cuprins

Cauzele infectiei cu molluscum contagiosum

Simptomele infectiei Molluscum contagiosum

Diagnosticul si tratamentul pentru molluscum contagiosum

Complicatii, evolutie, prognostic

sus

Cauzele infectiei cu molluscum contagiosum

Molluscum contagiosum este cauzat de un virus care poarta acelasi nume.

Se poate raspandi pe mai multe cai:

• Contact direct piele-piele.
• Contact indirect prin intermediul unor articole de igiena, aparate din sala de sport, saloane de cosmetica etc.
• Autoinoculare prin manipularea propriilor leziuni; uneori apar leziuni in oglinda: fata interna a ambelor coapse, brat si zona de torace cu care vine in contact.
• Transmitere pe cale sexuala.

Umiditatea mediului pare ca influenteaza transmiterea leziunilor. Uneori apar pe liniile de trauma: scarpinat, zgaraierea pielii, mai ales in contextul afectiunilor asociate cu prurit cum ar fi dermatita atopica. La copiii cu atopie, numarul leziunilor este mult mai mare prin autoinoculare. Nu poate fi cultivat pe medii specifice, oua. Se descriu 4 tulpini virale, fara sa se cunoasca clar implicarea fiecareia.

sus

Simptomele infectiei Molluscum contagiosum

Incubatia afectiunii variaza de la 2-7 saptamani pana la 6 luni; se descriu si perioade libere de boala, aparitia seriilor de leziuni putand fi spatiata de-a lungul a 2-3 luni. Este foarte frecvent in randul copiilor din cauza interactiunii directe.

Leziunile variaza ca numar; apar de obicei grupate la nivelul pielii. Sunt de culoare alb-roz, lucioase ferme, nedureroase, de 2-5 mm, uneori ombilicate central. La cele mari se poate zari continutul alb, branzos. Se gasesc mai ales pe fata, trunchi, membre si in zona genitala la adulti. Rar afecteaza buzele, cavitatea bucala, niciodata palmele, talpile.

sus

Diagnosticul si tratamentul pentru molluscum contagiosum

Analizele de laborator nu sunt necesare diagosticului. Dermatoscopul poate fi util in evaluarea lor; daca se pune problema de diagnostic diferential cu alte leziuni se face biopsie.

Se pot trata prin mai multe mijloace distructive locale: curetare, crioterapie cu azot lichid, electroterapie, laser. Se pot aplica solutii care le “ard”: acid tricloracetic, hidroxid de potasiu, retinoizi, acid salicilic.

sus

Complicatii, evolutie, prognostic

Leziunile pot asocia iritatie locala, inflamatie, suprainfectie bacteriana. Unele leziuni dispar de la sine, datorita reactiei sistemului imun, in maxim 18 luni.

Pot sa apara in valuri, descriindu-se evolutii de-a lungul a maxim 5 ani. In cazul pacientilor cu un sistem imun sanatos, tratamentele sunt de obicei eficace. Functie de manevra aleasa pot ramane cicatrici hipo/hiperpigmentate.

35% din pacienti prezinta recurenta dupa distructia tuturor leziunilor. Mai multe leziuni apar la cei cu alte afectiuni cutanate, din cauza manipularii lor prin scarpinare.