Mai jos vă prezentăm a doua parte din lista mănăstirilor din centrul țării.

#1. Mănăstirea Negrea, Hâncești

Mănăstirea Negrea se află la 70 de kilometri de Chișinău, fiind construită în jurul bisericii parohiale din satul Negrea, raionul Hâncești. Lăcașul a fost construit în anul 1878. Satul a avut de suferit de pe urma alunecărilor de teren din anul 1969, care au dărâmat toate locuinţele acestui sat. Alunecările de teren au ajuns la câțiva metri de biserică și, ocolind-o, şi-au schimbat direcţia lăsând în urmă sfântul lăcaş neatins, doar cu câteva crăpături neînsemnate.

În același an 1969, autoritățile au închis biserica. Spre deosebire de alte lăcașe, cel din satul Negrea nu a fost devastat, căci sătenii au ascuns cheile și nu au permis pângărirea bisericii. Au fost păstrate icoanele şi toate odoarele bisericeşti, iar în fiecare an în biserică se făcea reparație.

În vara anului 1988, de Duminica Mare, biserica s-a redeschis şi s-a săvârşit prima liturghie.

Începând cu anul 1995, a început construcția mănăstirii de maici în jurul bisericii parohiale din Negrea. În 2000, s-au deschis porţile acestei mănăstiri. La mănăstire se păstrează părticele a sfintelor moaşte a 18 sfinţi cuvioşi de la Sfânta Lavra din Kiev.

#2.Mănăstirea Răciula, Călărași

Mănăstirea Răciula este o mănăstire de maici din centrul Republicii Moldova. A fost fondată la sfârșitul secolului XVIII-lea de către frații Andrei și Ioan Roșca, preoți din satul Pașcani. Moșia pe care s-a construit mănăstirea a aparținut răzeșului Lupu Stratan. La început, a fost mănăstire de călugări.

În anul 1878, în schit a fost deschisă o școală primară pentru fetițe orfane din familii de clerici și fetițe din familiile sărace din localitate.

În perioada interbelică, mănăstirea s-a numit „Sfânta Mănăstire Oltea Doamna”, în numele cinstitei mame a Binecredinciosului Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt.

Pe 2 iulie 1959, mănăstirea, după o confruntare violentă de 10 zile, a fost închisă. Împotriva viețuitoarelor mănăstirii, susținute de credincioșii din localitate și din satele vecine, au fost aduși 500 de milițieni și ostași înarmați.

În anul 1990, mănăstirea a fost reînregistrată oficial, având deja peste 70 de viețuitoare, iar în anul 1994 a fost sfințită biserica de vară.

#3. Mănăstirea Sireți, Strășeni

Mănăstirea de la Sireți cu hramul „Sfântului Mare Mucenic Iacob Persul” se află în preajma satului Sireți, raionul Strășeni, la 16 kilometri de Chişinău. Mănăstirea a fost înființată pe 10 decembrie 1998, în ziua pomenirii Sfântului Iacob Persul. În data de 24 mai 1999, s-a pus temelia bisericii Sfântului Mare Mucenic Iacob Persul, care a fost sfinţită un an mai târziu, pe 29 octombrie 2000.

Pe 22 martie 2005, au început lucrările de construcţie a marii biserici ce s-au încheiat în septembrie 2006. Mănăstirea Sireti deţine un bogat tezaur duhovnicesc nepreţuit şi anume părţi importante din moaştele mai multor sfinţi.

Călugării desfășoară o bogată activitate misionară printre deținuții de la penitenciarul „Pruncul”.

#4. Mănăstirea Tabăra

Mănăstirea Tabăra cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” este o mănăstire de călugăriţe. Lăcașul se află lângă satul Tabăra, la 21 de kilometri de orașul Orhei. Inițial, a fost mănăstire de călugări, iar în anul 1815 la porunca mitropolitului G. Bănulescu-Bodoni, aici au fost transferate călugărițele de la schitul „Fântâna Doamnei”.

În anul 1828, se construiește biserica de vară cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” pe locul unei vechi biserici de lemn din secolul al XVIII-lea, iar în anul 1857, – a doua biserică din piatră, cu hramul „Sfânta Treime”.

În perioada sovietică, Biserica „Adormirea Maicii Domnului” devine club, apoi depozit, iar biserica „Sfânta Treime” – școală sătească. În 1959, maicile sunt date afară, iar multe dintre casele mănăstirii sunt ocupate de săteni.

Mănăstirea se reînființează în 1990. Bisericile mănăstirii au fost construite din piatră și cărămidă. În mănăstire se află două icoane vechi ale Maicii Domnului cu pruncul Iisus, datând din 1821 și respectiv din anul 1863.

#5. Mănăstirea Suruceni

Mănăstirea Suruceni este situată la 25 de kilometri de Chișinău, la marginea satului Suruceni, raionului Ialoveni. A fost fondată în anul 1785, când la sfatul ieromonahului muntenegrean Iosif, boierul Casian Suruceanu construieşte pe moşia sa un schit de călugări. În anul 1794, a fost ridicată o biserică din lemn căreia boierul C. Suruceanu i-a donat 40 de hectare de pământ. Între anii 1825 și 1832, în locul bisericii de lemn a fost construită o biserică de vară din piatră cu hramul „Sf. Gheorghe”.

În anul 1860, se înalță o a doua biserică, cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”, având la subsol o gropniță. În mănăstirea Suruceni a fost înmormântat Episcopul Ismailului și al Argeșului Dionisie Erhan, care a fost stareț aici între 1908 și 1934. Mormântul său a fost devastat.

În anul 1959, mănăstirea a fost închisă, majoritatea călugărilor au plecat la mănăstirea Noul Neamţ. Mănăstirea a fost transformată în spital de narcologie cu regim închis.

În 1992, sfântul locaș a fost redeschis ca mănăstire de maici. În prezent, mănăstirea este complet restaurată. Chiar la intrarea pe teritoriul mănăstirii se află seminarul teologic de fete Regina Maria, o instituţie de învaţământ în care îşi fac studiile viitoare învăţătoare de religie pentru clasele primare din şcoli, dăscăliţe şi cântăreţe în coruri bisericeşti.

Biserica mănăstirii Suruceni este unica din Moldova căptuşită cu tuf armean roz, ceea ce îi conferă o deosebita eleganţă şi originalitate. La mănăstire se păstrează o parte dintre moaştele Preacuviosului Antipa de la Calapodeşti, dăruite în anul 1999 de mănăstirea Valaam din Rusia.

#6. Mănăstirea Țigănești

Mănăstirea Țigănești a fost întemeiată în anul 1725 de boierul Lupu Dencu și de răzeși din comuna Cobalca (acum Codreanca), care au construit o biserică de lemn pentru a-i ascunde pe creștinii din apropiere de invaziile tătarilor.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, aici au fost înmormântați sute de ostași căzuți pe câmpul de luptă – români, nemți și ruși. După război, autoritățile au încercat de câteva ori să închidă mănăstirea. Prima încercare de a pune capăt vieții monahale a avut loc în anul 1945, pe când era stareț Ioachim Burlea, au sosit la mănăstire un căpitan și câțiva militari. Starețul i-a primit cum se cuvine. Se zice că văzând viața de obște a călugărilor și munca lor, militarii au lăsat mănăstirea în pace.

Mănăstirea are o bibliotecă de cărți, între care sunt și cărți vechi de peste 100 de ani.

#7. Mănăstirea Ulmu, raionul Ialoveni

Mănăstirea Ulmu este o mănăstire de maici amplasată în partea centrală a Republicii Moldova, lângă localitatea Ulmu din raionul Ialoveni, la o depărtare de 35 de kilometri la vest de Chișinău. Mănăstirea a fost fondată în 2004 și îi aparține Mitropoliei Basarabiei.

#8. Mănăstirea Vărzărești, Nisporeni

Mănăstirea Vărzăreşti este una dintre cele mai vechi mănăstiri de pe teritoriul Moldovei. Este situată la 70 de kilometri de orașul Chişinău, lângă satul Varzăreşti din raionul Nisporeni. Mănăstirea Vărzăreşti este atestată într-un document emis de Alexandru cel Bun pe 25 aprilie 1420. După puțin timp, mănăstirea a fost pustiită de tătari, fiind restaurată abia în anul 1770 de protoiereul Constantin Măcărescu şi de tatăl acestuia, preotul Vlasie, călugărit sub numele de Varlaam.

Până în 1815, mănăstirea Vărzăreşti era de călugări, transformându-se după această dată în mănăstire de maici. În 1959, autorităţile sovietice au închis mănăstirea. Au fost date jos clopotele, au fost scoase icoanele, cărțile bisericești, arhiva, odoarele au fost încărcate și duse spre a le da foc. Au fost închise cele două biserici. 50 de călugarițe și surori au fost lăsate să trăiască în continuare în căsuțele lor. Complexul monastic a fost devastat, iar clopotnița și un corp de case ce adăpostea atelierul de țesut și de cusut au fost demolate. Biserica de vară „Sfântul Dumitru” a fost transformată în depozit de produse alimentare, iar cea de iarnă – în club.

În 1990, la cererea călugărilor și creștinilor din sat, a fost reînființată mănăstirea. Începând cu anul 1992 şi până în prezent, grație eforturilor credincioşilor și clericilor, la mănăstire au fost realizate importante lucrări: reparaţia bisericii „Sfântul Dumitru”, construcţia unui bloc locativ pentru maici, construcţia gardului din piatră şi a unei mici porţiuni de drum, amenajarea curţii. De asemenea, se realizează lucrări de pictare a interiorului bisericii „Sfântul Dumitru”.

Mănăstirea dispune de două icoane preţioase, ambele de o frumuseţe rară: „Maica Domnului de Vărzăreşti”, datată cu anul 1904, şi icoana „Prodromiţa”, o pictură de excepţie lucrată la muntele Athos.

#9. Mănăstirea Veverița, Ungheni

Mănăstirea Veverița este o așezare monastică, întemeiată în anii 1922-1924, situată la marginea satului cu același nume din raionul Ungheni.

Mănăstirea cu hramul „Maica Domnului Bucuria tuturor scârbiţilor” a fost întemeiată de arhimandritul Ghenadie Vornicescu. În 1948, mănăstirea Veverița a devenit temporar schitul mănăstirii Căpriana, iar în 1952 a fost închisă definitiv. Unii călugări au fost întemnițați, ceilalți s-au refugiat și doar doi călugări, Tarasie și Antonie, care nu au acceptat să plece şi locuiau în satul Veverița, au fost uciși în circumstanțe neelucidate după 1960.

Clădirile mănăstirii au fost distruse de gospodăria agricolă din localitate. Biserica a fost folosită ca depozit, iar mai târziu a fost transformată în grajd. În 1985, biserica mănăstirii a fost incendiată.

Lăcașul a fost reînființat în 1993 ca mănăstire de călugărițe, iar în 1995 a redevenit mănăstire de călugări. În august 1994, mai la deal de biserica ruinată, s-a pus fundația bisericii de iarnă, stăreției și chiliilor pentru monahi.

Preluat de la: diez.md