Hipertensiunea arterială: definiţie

Hipertensiunea arterială reprezintă presiunea crescută a sângelui şi afectează unul din trei adulţi, potrivit datelor American Heart Association. Numai în Statele Unite, 85 de milioane de persoane sunt diagnosticate cu hipertensiune arterială. Această afecţiune este cauzată în principal de excesul ponderal şi necesită tratament pe termen lung sau chiar toată viaţa.

Din păcate, simptomele hipertensiunii arteriale lipsesc ani de-a rândul şi pacientul nu urmează un tratament, astfel că afecţiunea poate favoriza apariţia unor complicaţii ce pot pune în pericol viaţa, cum ar fi infarctul, accidentul vascular, demenţa sau bolile renale.

Depistarea precoce a hipertensiunii arteriale şi instituirea unui tratament corect sunt esenţiale pentru prevenirea acestor complicaţii. Din acest motiv, controalele medicale regulate şi măsurarea periodică a tensiunii arteriale sunt necesare pentru depistarea timpurie a acestei afecţiuni.

Valorile normale ale tensiunii arteriale sunt: presiunea sistolică 90-119 mmHg şi presiunea diastolică 60-70 mmHg. În cazul în care valorile tensiunii arteriale sunt mai mici de 90 (în cazul presiunii sistolice) şi sub 60 (în cazul presiunii diastolice), diagnosticul este de hipotensiune.

Prehipertensiunea prezintă următoarele valori: 120-130 presiunea sistolică, 80-89 presiunea diastolică.

Hipertensiunea în stadiul I prezintă următoarele valori: 140-150 presiunea sistolică, 90-99 presiunea diastolică.

Hipertensiunea în stadiul II prezintă următoarele valori: peste 160 presiunea sistolică şi mai mare de 100 presiunea diastolică.

Cuprins

Hipertensiunea arterială: definiţie

Hipertensiunea arterială: cauze

Hipertensiunea arterială: simptome

Hipertensiunea arterială: diagnostic

Hipertensiunea arterială: tratament

Hipertensiunea arterială: prevenţie

sus

Hipertensiunea arterială: cauze

Hipertensiunea poate fi primară (esenţială) sau secundară (survenită pe fondul altei afecţiuni), iar cauzele diferă în funcţie de tipul acesteia.

În cazul hipertensiunii primare, de care suferă majoritarea hipertensivilor, cauza nu este în totalitate cunoscută, dar se consideră că anumiţi factori pot creşte riscul acesteia. Aceşti factori de risc sunt: 

• Anomaliile genetice moştenite sau dobândite
• Vârsta înaintată (peste 60 de ani)
• Istoricul familial de hipertensiune
• Clima foarte rece
• Rasa (populaţiile din Africa şi Asia de Sud sunt mai expuse riscului de hipertensiune)
• Obezitatea
• Sexul (hipertensiunea este mai frecventă la bărbaţi decât la femei)
• Sedentarismul
• Fumatul
• Consumul excesiv de alcool şi alimente sărate sau grase
• Stresul
• Diabetul
• Psoriazisul
• Sarcina

Hipertensiunea secundară se instalează de obicei în scurt timp şi prezintă simptome mai grave, ca urmare a cronicizării anumitor afecţiuni preexistente, precum:

• Boli renale
• Sindrom de apnee obstructivă în somn
• Malformaţii congenitale ale inimii
• Tulburări tiroidiene sau ale glandelor suprarenale
• Tumori endocrine

De asemenea, hipertensiunea pulmonară secundară poate fi cauzată de anumite medicamente, consumul excesiv de alcool, pe termen lung, şi injectarea sau prizarea de droguri (cocaine, metamfetamină etc.).

Deşi hipertensiunea este specifică adulţilor, şi copiii se pot confrunta cu această problemă de sănătate, mai ales în contextul actual, al alimentaţiei de tip fast-food, al lipsei de mişcare şi al obezităţii infantile.

sus

Hipertensiunea arterială: simptome

Hipertensiunea arterială nu dă simptome decât foarte târziu, când apar complicaţii, motiv pentru care mai este numită şi „ucigaşul silenţios”. Prin urmare, singura metodă sigură de a afla dacă suferiţi de această problemă de sănătate este măsurarea periodică a tensiunii arteriale.

Dacă valorile tensiunii arteriale sunt foarte crescute şi apar complicaţii, este posibil să apară simptome precum:

• Dureri de cap
• Hemoragie nazală
• Dificultăţi de respiraţie
• Ameţeală
• Dureri în piept
• Tulburări de vedere (vedere înceţoşată sau dublă)
• Urină cu sânge
• Greaţă şi vărsături
• Palpitaţii
• Oboseală
• Înroşirea feţei
• Tulburări de somn
• Transpiraţie excesivă
• Iritabilitate
• Letargie

sus

Hipertensiunea arterială: diagnostic

Tensiunea arterială se exprimă în presiune sistolică (presiunea exercitată asupra pereţilor arteriali când inima se contractă) şi presiune diastolică (presiunea exercitată asupra pereţilor arteriali când inima se relaxează între două contracţii).

Diagnosticul de hipertensiune arterială se stabileşte pe baza măsurătorilor repetate ale tensiunii arteriale (în diferite situaţii, de-a lungul unei perioade de câteva luni), a anamnezei şi examenului clinic, dar şi a investigaţiilor de laborator şi paraclinice.

Măsurarea tensiunii arteriale se poate face de către medic sau asistentă, cu ajutorul unui instrument numit sfigmomanometru, de către pacient sau o rudă, la domiciliu.

Pentru investigarea minuţioasă a cauzelor ce pot sta la baza valorilor ridicate ale tensiunii arteriale, medicul poate recomanda următoarele analize:

• Glicemie a jeun
• Colesterol total, LDL-colesterol, HDL-colesterol, trigliceride (a jeun)
• Acid uric seric
• Creatinina serică
• Potasiu seric
• Hemoglobină şi hematocrit
• Analiza urinară prin metoda dipstick, care permite detecţia microalbuminuriei
• Examen microscopic urinar
• Electrocardiogramă
• Monitorizare Holter electrocardiografică
• Ecocardiogramă
• Teste cu ultrasunete

sus

Hipertensiunea arterială: tratament

Tratamentul hipertensiunii arteriale depinde de gradul de severitate a afecţiunii şi de factorii de risc asociaţi. De exemplu, în cazul prehipertensiunii nu sunt necesare medicamente, dar schimbările în stilul de viaţă sunt obligatorii pentru a reduce riscul de evoluţie a afecţiunii. În ceea ce priveşte hipertensiunea de gradul I şi II, sunt recomandate tratamentele medicamentoase indicate de medic şi, desigur, anumite schimbări în regimul alimentar.

Aceste schimbări în stilul de viaţă privesc dieta, mişcarea şi obiceiurile de odihnă.

• Exerciţii fizice zilnice – mişcarea este esenţială pentru a reduce tensiunea arterială
• Scăderea în greutate – studiile au arătat că eliminarea excesului ponderal poate avea un impact benefic asupra arterelor, favorizând scăderea tensiunii arteriale
• Tehnicile de relaxare – cercetătorii au descoperit că eliminarea sau diminuarea stresului poate contribui la succesul tratamentului hipertensiunii. Meditaţia, yoga, tai chi, toate acestea sunt metode excelente de relaxare.
• Somnul de calitate – riscul de hipertensiune este mai crescut în rândul persoanelor care nu dorm sufficient, arată un studio al oamenilor de ştiinţă de la Universitatea din Chicago. Se recomandă cel puţin 7 ore de somn pe noapte pentru reducerea riscului de afecţiuni cardiovasculare.

Regimul alimentar în hipertensiunea arterială

Dieta poate avea un rol esenţial în ţinerea sub control a tensiunii arteriale. Legumele şi fructele proaspete, carbohidraţii complecşi, uleiurile vegetale şi acizii graşi Omega 3 sunt baza regimului alimentar recomandat hipertensivilor. Dieta DASH este considerată cel mai bun regim alimentar pentru controlul tensiunii arteriale şi este recomandată de Asociaţia americană a Inimii. Acest regim se bazează pe consumul de fructe, legume, nuci, seminţe, fasole şi lactate cu conţinut redus de grăsime şi excluderea produselor procesate. Vezi aici mai multe detalii despre dieta DASH!

De asemenea, este important să se limiteze consumul de sare şi alimente care conţin mult sodiu. Un raport al Centers for Disease Control and Prevention arată că 7 din 10 americani, adică 70% din populaţia Americii, consumă peste 1.500 mg de sare, de unde şi numărul crescut de cazuri de hipertensiune arterială. Vezi aici care sunt avantajele şi dezavantajele consumului de sare! Un alt sfat pentru ţinerea sub control a tensiunii arteriale este consumul moderat de alcool şi cafea.

Medicamente pentru hipertensiune arterială

Medicamentele indicate în caz de hipertensiune arterială se iau doar la recomandarea medicului şi respectând întocmai frecvenţa şi dozajul. Acestea pot include:

• Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei – aceştia blochează acţiunea angiotensinei II, un hormon care are efect vasoconctrictor şi poate creşte presiunea sângelui. Nu sunt recomnadaţi persoanelor cu afecţiuni cardiace sau renale şi gravidelor. Pot avea efecte negative precum ameţeală, oboseală, slăbiciune, dureri de cap sau tuse uscată, motiv pentru care pot fi recomandaţi, în schimb, antagonişti ai receptorilor angiotensinei II, care au mai puţine reacţii adverse.
• Blocanţi ai canalelor de calciu – aceştia reduc nivelul de calciu depus pe vasele de sânge şi favorizează deschiderea arterelor, scăzând astfel tensiunea arterială. Nu sunt recomandaţi persoanelor cu afecţiuni cardiace, hepatice sau circulatorii. Pot apărea reacţii adverse precum roşeaţa pielii de pe gât sau obraji, dureri de cap, umflarea picioarelor sau a gleznelor, ameţeală, oboseală etc.
• Diuretice tiazidice – au efect benefic asupra rinichilor, favorizând eliminarea excesului de apă şi sodiu. Astfel, fluxul sanguin este adus la normal. Pot prezenta însă şi efecte adverse, precum scăderea nivelului potasiului din sânge, disfuncţii erectile, toleranţă alterată la glucoză. Prin urmare, sunt necesare teste periodice de sânge şi de urină, pentru monitorizarea glicemiei şi a nivelului de potasiu din sânge.
• Beta-blocante – sunt mai rar indicate, deoarece prezintă efecte adverse mai grave în comparaţie cu alte grupe de medicamente, precum oboseală excesivă, picioare şi mâini reci, bradicardie (ritm cardiac scăzut), diaree, greaţă, insomnie şi tulburări erectile.
• Inhibitori ai reninei – renina este o enzimă produsă de rinichi, implicată în producţia de angiotensină I, care se transformă în angiotensină II, cu efect vasoconstrictor. La fel ca alte medicamente antihipertensive, pot prezenta reacţii adverse, precum diaree, ameţeală, simptome de gripă, oboseală şi tuse.

Chiar dacă hipertensiunea este o afecţiune silenţioasă, care nu produce simptome ani de-a rândul, asta nu înseamnă că organele şi ţesuturile nu au de suferit. În lipsa unui tratament adecvat, hipertensiunea poate duce la apariţia unor afecţiuni grave, precum infarct, accident vascular, anevrism cerebral, insuficienţă cardiacă, pierderea vederii, boli renale, sindrom metabolic, diabet sau demenţă.

sus

Hipertensiunea arterială: prevenţie

Pentru a reduce la minimum riscul de hipertensiune arterială şi complicaţiile asociate, pot fi puse în practică anumite măsuri de prevenţie, cum ar fi:

• Adoptarea unui regim alimentar sănătos – cât mai puţine grăsimi şi prăjeli, sare în cantităţi moderate, evitarea sucurilor şi a alimentelor bogate în zahăr, fructe şi legume din belşug, peşte, cereale integrale, carne slabă, lactate cu conţinut redus de grăsime
• Scăderea în greutate
• Exerciţii fizice zilnice – acestea ajută la slăbire şi pot diminua stresul
• Limitarea consumului de alcool, cafea şi ceai negru
• Evitarea fumatului
• Practicarea tehnicilor de relaxare – meditaţie, yoga, respiraţie profundă, aromaterapie etc.
• Administrarea de suplimente cu magneziu, calciu, potasiu, coenzima Q10, L-arginină, Omega 3, vitamina D – doar la recomandarea medicului
• Monitorizarea periodică a tensiunii arteriale

Surse: medicalnewstoday.com, healthline.com, heart.org, mayoclinic.org

Autor: Paula Rotaru