Băieții se află în drum de cinci zile, între timp au reușit să noteze primele impresii, pe care le poți vedea mai jos:

#Ziua 1 (Curs 250,4, SWW)

Suntem la 40 de mile nautice de Islanda, la orizont se văd acoperișurile radarelor militare iar în ochii aventurierilor noștri în sfârșit apare frica și conștientizarea deciziilor neinspirate luate. Până în extremitatea sudică a Groelandei, prima noastră destinație, mai avem 600 de nm și 6 sticle de rom.

Până în extremitatea sudică a Groelandei, prima noastră destinație, mai avem 600 de nm și 6 sticle de rom.

Marea e liniștită ca un elev care nu știe lecția, iar marinarii noștri neînfricați beau ceai și nu se diorgaiesc. Oceanul ne-a întâlnit cu soare, facem cunoștință cu barca și barca cu noi.

Soarele e sus ca și cursul la euro, iar bucătarul ne gătește specialitatea casei – macaroane rusești „po-flotzki”. Adica paste bolognese, doar că nu se adaugă 100 de grame de carne la un kilogram de paste dar un kilogram de carne la 100 grame de produse făinoase. Așa, de frumusete. Și toate astea cu un pahar bun de vin moldovenesc.

#Ziua 2 (17 Iunie 2019)

Suntem la 200 mile nautice de Reykjavik, Islanda.

Noaptea a fost grea – aproape ca viața în Moldova. Vântul s-a întețit până la 20 de noduri de aveai senzația că mergi cu Java prin sat, iarna, fără cască și dezbrăcat. Valurile înalte și rele ca cursul la dolar, ridicau barca în slăvi și apoi o înfundau în abisurile mării de îți trecea toată viața prin fața ochilor, dar și ce ai mâncat alaltăieri.

Apropo despre mâncare, o bună parte a echipajului nostru de vikingi, într-un avânt de altruism și solidaritate ecologică, dar și mânați de Harlem Shake-ul de pe barcă – s-au împărțit cu celebrele paste bolognese, aka „po-flotzki”, cu toți peștii din Atlantic.

Doctorul Mihai a operat în condiții extreme toată noaptea salata de ieri, iar Igor, supranumit așa după abilitatea de a ține barca drept ca autopilotul, s-a bătut dârz cu vântul și supa de linte care își făcea loc printre dinți la fiecare val.

Domnul profesor Oleg – ca un înțelept bătrân doar surâdea printre fumurile de țigară, iar pe Mihai supranumita al II-lea, nu l-a prea văzut nimeni pe barcă. Credeam că a scoborât undeva la o răscruce, dar nu – el are dormitor privat și între carturi numără oițele de pe valuri.

O priveliște nemaipomenită – oameni ce cheltuie mii de euro, și străbat mii de kilometri, pentru a avea ocazia să vomite în mijlocul Atlanticului.

Ospitalitate. Tradiție. Mister!

#Ziua 3 (18 Iunie 2019)

Soare, vânt slab, valuri mici și încă 370 mile nautice până la primul pământ – Christianssund, Groenlanda!

Vikingii noștri sunt veseli, bronzați, și deja au concrescut cu barca ca și combainerul cu tractorul. Bărbile cresc, ciorapii înfloresc, mirosim toți a diesel și fericire!

Fiind băieți fini, de oraș, cu duș la oră și dinți spălați după fiecare masă – în primele 3 zile de expediție am consumat 400 litri de apă. Așa că, Căpitanul a impus moratoriu la ritualurile metrosexuale cu consum ridicat de apă potabilă și următoarele doua zile vom face baie doar cu șervețele umede „Pampers Baby Nejnii”. După cum e scris pe pachețel – fețele noastre vor fi gingașe și mătăsoase ca poponeața de bebeluș. Bun, după trei zile de somn pe apucate și hrănit de pești peste bord – fețele noastre și așa arată a poponețe bărboase, dar în schimb acum vor fi și mătăsoase.

Un lucru straniu sunt pescărușii – la orice depărtare de mal ei sunt prezenți.

În schimb, am văzut deja jeturi de apă de la balene, le-am văzut și pe radar, semn că sunt tot mai aproape curenții arctici.
Cam în două zile temperatura va scădea sub zero și vor apărea iceberg-uri plutitori.

#Ziua 4 (19 iunie 2019)

Noaptea a trecut fără incidente – dacă e să nu-l luam în considerare pe Domn Doctor care de la un vis mai picant sau de la un val mai înalt – a căzut din patul supraetajat.

A căzut, s-a ridicat, s-a scuturat elegant și a adormit la loc.

Suntem la 250 mile nautice de strâmtoarea Christianssund – prima noastră destinație. Meteorologii de pe mal spun că strâmtoarea e blocata de gheață, dar cine îi crede – noi până nu vedem cu ochii proprii – nu ne lăsăm. Sper mâine spre seară să vedem deja fjorzii Groenlandei.

Marea e liniștită și dreaptă ca circumvoluțiunile politicienilor, iar echipajul vesel și …sătul.

În sfârșit am avut ocazia să mâncăm pe săturate și de data asta peștii au rămas fără obed. Cel mai mult s-a bucurat de acalmie Mihai al II-lea – sărmanul din Reykjavik și până ieri nu a mâncat nimic.

Apropo despre mâncare-avem la bord pe zeul culinar în persoană-bucătarul Bober. E un tip din Petersburg – care a umblat lumea în lung și lat ca Chef pe bărci și în alte expediții arheologice sau geologice. Omul gătește orice îi comanzi, supe, steak-uri, sushi și chiar prăjituri de casă. 🙂

Ne-a promis și sashimi de somon (dacă îl prindem) și steak de tuna (pe care o prindem cu siguranță), la fel și friptură de focă (dacă o vânăm), ele fiind din ambundență în părțile ăstea.

Deasemenea, avem în program bălăceală în geysere, crabi cu bere și contacte culturale cu aborigenii de Groenlanda.

Dar astea toate în zilele ce vin. Acum însă carturi, frig și ochii în patru – au început să apară ghețari plutitori și balene printre ei.

Afară sunt cam zero grade, resimțite ca -10, iar mâine vom avea chiar -10, resimțite ca -20 cu vântul și apa de afară la pachet.
Însă ne încălzește gândul la share și like-urile voastre și la faptul că în 2 zile vom avea… internet.

Pupici fierbinți de la tot colectivul nostru bărbos și o zi cu soare să aveți!

#Ziua 5 (20 Iunie 2019)

Suntem la 70 mile nautice de intrarea în strâmtoarea Prins Christianssund. Foarte curând vom putea vedea pământul în binoclu.

Echipajul e vesel, papă bine, dormim câte 16 ore pe zi, fără net, job, și poluare fonică – lumea a înflorit, stau rozovei ca niste purceluși de lapte – și tot așa de fericiți.

Timpul de afară e perfect, după o noapte încordată, cu ceață deasă.

Ceața e una dintre cele mai mari primejdii pentru o barcă. Este radar care te atenționează de pericole, dar în latitudinile noastre nordice – unii ghețari nu se văd pe radar și e nevoie de ochi de om care să privească mereu la orizont. Șansele să repeți istoria Titanicului și sa pleci în Bikini Bottom la Sponge Bob – sunt destul de mari…

Este ceva mistic în navigația pe ceață pe ocean. Ochii obosiți de vânt și ploaie, la un moment dat cedează și începi a vedea năluci, ba valuri înalte pe oceanul drept ca palma, ba ai senzația ca în orice moment poate apărea un munte de gheață și vei rămâne doar tu și el. Unu la unu.

De asta, poate cel mai important lucru e echipajul. Cât tu dormi cu băluțe și îți visezi familia – să știi că ochii cuiva dintre camarazii de încredere, printre lacrimile sărate… veghează la căpătâi.

Astea fiind spuse, va transmitem un salut fierbinte de Nord, deși afară e deja minus!

Puteți urmări traseul expediției în timp real AICI, iar jurnalul de bord îl puteți citi zilnic pe această pagină de Facebook!

Preluat de la: diez.md