Hello, Ionela, this is Emirates calling. Așa a început convorbirea telefonică pe care nu o va uita niciodată. Era golden call-ul de la Emirates Airlines și marca începutul noii sale vieți – printre nori. Cum a ajuns să-l primească, cu ce provocări s-a confruntat în cele aproape două luni de curs și cât de diferită e realitatea pe care o trăiește comparativ cu așteptările inițiale, vă povestim în continuare.

Ionela Luchița, originară din satul Bardar, raionul Ialoveni, este pasionată de aviație de mică. Mereu își imagina cum, într-o bună zi, va deveni însoțitoare de bord și va călători în toată lumea. Cu toate acestea, când a absolvit liceul, a decis să-și depună actele la Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării din cadrul Universității de Stat din Moldova. Cariera de jurnalistă i se părea la fel de interesantă, dar mult mai accesibilă și mai stabilă pe termen lung.

„Fiind deja studentă la USM, niște prietene mi-au zis că, de fapt, mi-ar sta foarte bine în calitate de însoțitoare de bord și că ar fi păcat să nu încerc. Una dintre ele a menționat despre Emirates, dar atunci mi s-a părut aproape imposibil. Mă subapreciam și credeam că, pentru a ajunge în această companie, trebuie să ai anumite calități pe care nu eram sigură că le posed. Totuși, după mai multe discuții, am decis să risc. Am intrat pe site-ul emiratesgroupcareers.com și am dat la căutare Republica Moldova, ca să văd când și unde se desfășoară recrutările. Pe atunci, acestea se organizau la fiecare trei luni. Am citit cerințele și am aplicat, astfel încât să-mi asigur un loc.” 

Potrivit Ionelei, printre cerințele impuse de companie se regăsesc:
# vârsta de peste 21 de ani;
# înălțime minimă de 160 cm și capacitatea de a ajunge la 212 cm stând pe vârfuri, pentru a putea accesa echipamentele de urgență de pe toate tipurile de aeronave;
# lispa tatuajelor vizibile în timp ce porți uniforma de cabină a echipajului de bord (acoperirea lor cu bandaje sau produse cosmetice este interzisă);
# diplomă de bacalaureat;
# cunoașterea fluentă a limbii engleze, scris și vorbit; opțional – cunoașterea unei alte limbi;
# cel puțin un an de experiență în domeniul ospitalității sau al relațiilor cu clienții;
# abilitatea naturală de a lucra în echipă și de a interacționa cu persoane din diverse culturi;
# disponibilitatea de a avea sediul în Dubai.

La scurt timp după ce a aplicat, a mers prima dată la interviu. Dar, deoarece avea abia 20 de ani împliniți, a fost trimisă acasă fără ca să treacă măcar o etapă. I s-a zis să revină atunci când va avea 20 și jumătate, cel puțin. Nu s-a descurajat și așa a și făcut. A doua oară însă, tot nu a fost cu noroc. Nu a trecut testul de engleză.

„În general, există patru etape. Prima este prezentarea personală, în cadrul căreia trebuie să vorbim despre noi, despre studiile noastre și experiențele anterioare în ceea ce privește ospitalitatea. După, avem un exercițiu în echipă. Niște studii de caz, să zicem așa. Ni se oferă un exemplu de situație și noi trebuie să reacționăm așa cum considerăm că e corect. La final, recrutoarea ne adresează anumite întrebări și notează în carnețel răspunsurile. A treia etapă este testul de engleză, care arată la fel ca testul de bac – lucru cu textul și deja câteva exerciții legate de gramatică. Nu-i deloc greu, dar trebuie să te concentrezi. Urmează interviul final, face-to-face. Ori îl faci cu recrutoarea cu care ai fost toată ziua, ori cu o persoană din Dubai, pe o platformă precum Zoom sau Google Meet. Aici trebuie să fii pregătit să răspunzi la orice întrebare legată de informațiile din CV. Totodată, sunt și diferite întrebări-capcană, la care nu neapărat există un răspuns corect. Trebuie să răspunzi așa cum simți și cum crezi că e mai bine, iar ei deja își fac anumite concluzii.”

Cu toate că nu a reușit să ajungă în faza decisivă, cea de-a doua încercare a făcut-o să-și dorească și mai mult să fie acceptată. Astfel, a mers acasă și s-a înscris din nou. A treia oară a parcurs întregul proces, cu multă determinare și cu certitudinea că, de această dată, visul ei va deveni realitate. Dar, iarăși, răspunsul final a fost negativ. 

„Atunci m-am dezamăgit și am spus că nu voi mai încerca. Totuși, după trei luni, o prietenă mi-a trimis anunțul de recrutare și m-a încurajat să merg. Deja nu mai aveam așteptări, așa că mi-am zis că e ultima dată. Iar dacă nu mă acceptă, înseamnă că așa trebuie să fie.”

Și chiar a fost ultima dată. A fost acceptată. Când credea că nu mai merită să depună efort. 

„M-a ajutat indiferența. Am mers cu zero emoții. Nu m-am așezat pe primul scaun, în primul rând, cum făceam anterior. Stăteam în banca mea, cum s-ar zice. Dacă eram întrebată, răspundeam, iar dacă nu – tăceam și ascultam ce spune recrutoarea. Dacă era vorba de lucru în echipă, asta făceam, fără ca să atrag prea multă atenție. Și în acea zi am observat, apropo, că fetele care voiau să iasă în evidență nu ajungeau la interviul face-to-face.”

La recrutările din Moldova, conform celor patru ediții la care a participat și Ionela, se adună aproximativ 30 de persoane. După fiecare etapă, recrutoarea face o selecție, iar după interviul final se ia decizia privind cine merge în Dubai. De obicei, sunt aleși doi-trei oameni.

„Eu am primit golden call-ul (așa numesc ei acel apel) a treia zi, în jurul orei 9:0. Mi s-a spus că sunt așteptată în Dubai în decurs de două săptămâni și că până atunci ținem legătura prin e-mail. Eram foarte entuziasmată, dar îmi era și puțin frică. Pe de o parte, voiam să încep o viață nouă, dar pe de alta, atunci când te lovești de realitate, totul se simte diferit. Brusc, am înțeles că trebuie să las familia în spate, să pun pe pauză universitatea. Deci, în două săptămâni, viața urma să se întoarcă la 180 de grade.”

Totuși, tânăra nu s-a gândit nici măcar o secundă că ar vrea să renunțe, așa că după exact două săptămâni, a zburat în Dubai. În aeroportul din Emiratele Arabe Unite o așteptau deja reprezentanții companiei, care au condus-o către hotel. Cel care acum îi este a doua casă. „Absolut tot, inclusiv biletele, cazarea și celelalte cheltuieli au fost acoperite de Emirates. De la mine nu s-a solicitat nimic altceva decât dorința de a deveni parte a echipei.”

A avut două zile libere, iar apoi a început marea aventură. Prima etapă a fost cursul, cu o durată de șapte săptămâni și jumătate. Acesta s-a desfășurat la Emirates Aviation College și a reprezentat o combinație dintre teorie și practică. În plus, pentru a fi cât mai eficient, fiecare zi se încheia cu un test, iar fiecare modul – cu un examen. Picarea acestuia însemna reluarea integrală a modulului.

„Primul modul s-a numit Safety & Emergency Procedures. Din punctul meu de vedere, anume el a fost și cel mai greu. În primul rând, pentru că era foarte multă teorie despre ce este un avion și care sunt componentele acestuia. Am studiat două tipuri de avioane – Airbus și Boeing – de la A până la Z. Totodată, am învățat despre tipurile de turbulențe, metodele de stingere a incendiilor în timpul zborului și procedurile de evacuare a pasagerilor în cazul unei aterizări de urgență, fie pe apă, fie în alte situații critice.”

Potrivit Ionelei, colegiul este dotat cu numeroase simulatoare, unde cursanții au ocazia să pună în practică tot ce învață la lecțiile teoretice. De exemplu, ușile de avion sunt reproduse exact ca în realitate, iar exercițiile de deschidere și închidere, atât în condiții normale, cât și de urgență, sunt parte esențială a pregătirii. În plus, există un simulator care redă senzațiile diferitelor tipuri de turbulențe, de la cele mai inofensive până la cele mai puternice. Iar pentru scenariile de aterizare pe apă, tinerii se antrenează într-un bazin special amenajat. Echipați cu veste de salvare, ei trebuie să sară din avionul improvizat, să înoate și să învețe cum să-și stăpânească propriile emoții, dar și cum să calmeze pasagerii. 

„Al doilea modul a durat doar două zile și a fost dedicat exclusiv securității. Am învățat cum se verifică un avion, cum trebuie să reacționăm atunci când observăm un obiect suspect, precum și tehnicile corecte de prevenire și gestionare a comportamentului turbulent, deturnărilor și sabotajului. Apoi am trecut la Group Medical Training, unde am învățat cum să acordăm primul ajutor în zbor. Acest modul tot mi s-a părut foarte greu, dar este unul dintre cele mai importante. Am înțeles asta când am început să lucrez. Din experiența mea, la fiecare zbor de peste 10 ore avem cel puțin un caz medical la bord. Au existat chiar și situații în care era aproape să aterizăm de urgență.”

Tânăra ne-a povestit că, în cadrul acestui modul, a deprins tehnici de resuscitare cardiopulmonară, a învățat cum să gestioneze corect sângerările și arsurile, cum să intervină în cazul unei nașteri de urgență, dar și cum să acorde prim ajutor pasagerilor cu atacuri cardiace, convulsii, șocuri, fracturi și alte afecțiuni medicale care pot apărea la bord.

„Apoi au urmat alte trei module: Uniform Learning Experience, Emirates Hospitality Experience și Service Learning Experience. Atunci ni s-a oferit și uniforma: patru fuste, două sacouri (pe care le purtăm doar în aeroporturi și la îmbarcarea pasagerilor), trei jachete (anume pentru timpul petrecut în zbor), două perechi de pantofi (una cu toc și una fără), o pălărie, două eșarfe și o geantă roșie de cabină, care trebuie să fie întotdeauna cu noi.” 

În ceea ce privește instruirile, cursanții au învățat cum să interacționeze cu pasagerii într-un mod politicos, cum să le ofere o experiență plăcută, dar și cum să servească mâncarea și băuturile respectând standardele companiei.

„Partea legată de service a fost cea mai provocatoare dintre toate. A trebuit să demonstrăm cât de perfecți putem fi, iar pentru orice mică greșeală primeam avertisment. De exemplu, am învățat să preparăm diferite tipuri de cocktailuri, iar la test, dacă puneai cu o felie de lămâie mai puțin, aveai minus un punct. Dacă ieșeai din sala de curs fără sacou – din nou minus un punct. Dacă pantofii nu erau bine lustruiți – iar minus. Dacă machiajul nu era impecabil – minus. Dacă zâmbeai prea puțin sau prea mult – la fel. Dar cert este că tot ceea ce am învățat atunci se aplică în fiecare zbor.”

În plus, potrivit Ionelei, acest modul a fost preferatul ei. Atât pentru că a învățat-o să fie mai răbdătoare și foarte atentă la detalii, cât și pentru momentele amuzante pe care le-a trăit alături de colegi. „Cu colegii, în general, ne-am împăcat destul de bine pe tot parcursul cursului. Deși uneori se simțea și o anumită concurență, încercam mereu să fim prietenoși, să ne ajutăm unii pe alții și să fim o adevărată echipă. La Emirates, acest aspect este prioritar, pentru că în orice situație la bord trebuie să lucrăm cot la cot. Așa cum spunem și la ședințele de dinaintea fiecărui zbor, suntem toți în aceeași barcă și trebuie să acționăm împreună.”

În ultima săptămână a ultimului modul, tânăra și-a primit orarul zborurilor. Primul urma să fie super flight – un zbor în care însoțitorii de bord care abia finalizează cursul nu au responsabilități directe în cabină, ci urmăresc cum lucrează colegii experimentați.

„Am zburat cu un Boeing, timp de șapte ore, spre Germania. Eram foarte entuziasmată, dar zborul a fost total diferit de cum credeam că va fi. Deși la colegiu am avut și teorie, și practică, în viața reală e altfel. Marele meu noroc a fost că am avut un supervizor din România, care m-a susținut foarte mult pe parcurs. În plus, cel mai fain a fost că am putut decola și ateriza din cabina piloților. Cred că această experiență nu o voi uita niciodată.”

Al doilea zbor a fost tot pe Boeing, astfel, Ionela a început deja să lucreze. „Eram puțin pierdută, dar, din fericire, echipa m-a ajutat. Erau înțelegători și-mi arătau ce și cum trebuie să fac. Oricum, am și plâns în acel zbor. Mergeam în baie și plângeam, ca să nu mă vadă nimeni, pentru că unele lucruri mi se păreau foarte complicate. Deși eram conștientă că orice început e greu, nu-mi puteam stăpâni emoțiile.”

Potrivit tinerei, în general, realitatea jobului său este total diferită de cum pare. Una dintre cele mai provocatoare părți este interacțiunea cu pasagerii. Cu toate că majoritatea sunt prietenoși și amabili, există și cei care se comportă nepoliticos. Oricum, ceea ce trebuie să facă însoțitorii de bord este să se asigure că toți rămân mulțumiți, chiar și dacă le este greu. „Uneori ești extrem de obosit, mai ales după zborurile de 15 ore, dar pe pasageri nu-i interesează acest lucru. În fața lor trebuie să zâmbești mereu, indiferent ce simți. În plus, trebuie să-i mulțumești pe toți, chiar și pe cei care nu dau dovadă de respect. Legat de situațiile neplăcute, apropo, la colegiu ni s-a spus să nu uităm niciodată că uniforma noastră funcționează ca un scut și că nu trebuie să luăm nimic personal. Eu așa și încerc să fac.”

Pe lângă interacțiunea cu pasagerii, există și dificultatea legată de timp, întrucât să lucrezi printre nori înseamnă, pur și simplu, să pierzi noțiunea timpului. „Nu știi dacă e luni, marți sau weekend. Mai ales în cazul zborurilor intercontinentale, cu fusuri orare diferite. De aceea, sportul, alimentația sănătoasă și suplimentele de vitamine sunt foarte importante.”

Evident, în topul provocărilor jobului se află și scăderea imunității. Ionela ne-a povestit că, de când lucrează ca însoțitoare de bord, organismul său a devenit mult mai vulnerabil la răceli, virusuri și alte afecțiuni. În primul rând, pentru că zboară frecvent între țări cu climă diferită. În al doilea rând, din cauza stresului constant. Potrivit ei, într-o companie atât de mare ca Emirates, orice greșeală este observată imediat, iar riscul de a fi concediat(ă) de la prima abatere este real și semnificativ. Astfel, deși își dorește foarte mult, nu poate scăpa de emoțiile și frica de a face ceva greșit, care reapar înainte de fiecare zbor.

„Oricum, mie îmi place enorm ceea ce fac, iar cel mai frumos moment cred că este atunci când pasagerul iese din avion cu zâmbetul pe față, îmi mulțumește din suflet, mă îmbrățișează sau chiar vrea să facă o fotografie cu mine. Atunci știu că mi-am făcut meseria bine.”

În plus, Ionela adoră că jobul său îi oferă oportunitatea să descopere diferite țări și culturi, chiar dacă acest lucru depinde de tipul zborului. Da, există mai multe tipuri de zboruri – unele mai scurte, de câteva ore, și altele foarte lungi, de peste 10 ore. Cele mai scurte, de obicei, sunt turnaround, adică echipajul se întoarce la Dubai peste câteva ore de la aterizarea într-un alt oraș, fără oprire peste noapte. Cele mai lungi, în schimb, includ un layover, adică o perioadă de odihnă între zboruri, care poate dura 24, 30 sau chiar 54 de ore. Tocmai aceste layover-uri și îi oferă posibilitatea să iasă din hotel, deși nu întotdeauna are timp sau energie.

„Am deja circa cinci luni de când zbor și, în tot acest timp, am reușit să vizitez în jur de 15 țări. Uneori, când îmi este prea somn și aleg să dorm în loc să vizitez vreun obiectiv turistic, mă simt vinovată. De exemplu, așa s-a întâmplat când am zburat în Bali. Eram atât de obosită încât am dormit toată ziua, iar apoi mi-a părut rău. Pe de altă parte, înțeleg că somnul e foarte important pentru sănătatea mea, pentru a putea face față programului încărcat, așa că nu poate fi neglijat.”

Potrivit tinerei, cele șapte luni petrecute în Emiratele Arabe Unite au învățat-o să aprecieze mai mult timpul petrecut cu familia și prietenii. Totodată, au făcut-o să înțeleagă că nu contează cât de mult timp stai cu cei dragi, ci cât de mult savurezi fiecare moment. „De exemplu, am avut recent un zbor spre Amsterdam, unde stă fratele meu, și l-am văzut doar cinci ore, dar am profitat la maximum de acest timp. Când eram în Moldova, nu făceam asta.”

Apropo, experiența pe care o trăiește, deși este de vis pentru foarte multe persoane din toată lumea, a făcut-o să realizeze că viitorul ei va fi totuși acasă, în Moldova. „La un moment dat, voi alege să-mi prioritizez sănătatea, echilibrul mental și starea interioară, în locul banilor, călătoriilor și jobului într-o companie atât de mare.”

Totuși, până atunci, Ionela se bucură în continuare de numeroasele beneficii care fac munca la această companie extrem de atractivă: reduceri de 90 % la bilete – atât pentru zborurile Emirates, cât și pentru cele ale companiilor partenere, acces la lounge-uri din aeroporturi, la piscine și hoteluri din Dubai prin Platinum Card, reduceri la produse cosmetice, saloane de înfrumusețare și săli de sport, precum și scutirea de taxe.

„În plus, salariul chiar te încurajează să rămâi la ei. Este format din trei componente: salariu de bază fix, un salariu pe oră pentru zborurile pe care le efectuez și deja diurnă pentru layover-uri.”

Pentru persoanele care-și doresc să ajungă în echipa Emirates, Ionela are mai multe sfaturi. La etapa de recrutări, tânăra recomandă să aveți un CV foarte bun, să fiți pregătiți să răspundeți la orice întrebări legate de informația inclusă în acesta, să nu întârziați și să veniți îmbrăcați corespunzător, exact așa cum scrie pe site. De asemenea, să nu vă stresați și să nu vă arătați emoțiile, să răspundeți la întrebări doar atunci când sunteți întrebați, „nici un cuvânt mai mult, nici un cuvânt mai puțin”, să încercați să nu vă pierdeți gândul și, chiar dacă nu știți foarte bine engleza, să fiți expliciți. Nu în ultimul rând, să fiți politicoși, amabili, sinceri și să zâmbiți cât de mult posibil.

„În plus, înainte să aplicați, trebuie să știți că nu este totul atât de roz cum pare pe internet. Astfel, dacă chiar vă doriți asta, încărcați-vă cu multă, multă răbdare. Emirates nu este doar despre lux, călătorii, momente frumoase și mic-dejunuri perfecte în toată lumea.”

Vedeți și: „Curmalele sunt considerate «pâinea deșertului».” Cătălin Botezat, despre tradițiile culinare din EAU.

Preluat de la: diez.md