IMG-8101.jpg
Călătorim în nordul țării și descoperim „capodopere” ale naturii la Trinca. Un sat străvechi îndrăgit de turiști și cercetători pentru numeroasele săpături și descoperiri arheologice, și nu în ultimul rând recunoscut printr-un monument geologic și paleontologic numit „Defileul Trinca”. 

„Adeverința de naștere” a satului Trinca arată că este atestată documentar în 1575, la început având numele – Şficicăuţi, iar potrivit istoricilor, primii locuitori fiind polonezi. Totodată mai există o versiune înainte de Şficicăuţi aici a fost localitate care s-ar fi numit – Tridava.

Potrivit unei legende care vehiculează prin localitate, spune că denumirea satului, ar proveni de la Tinca, soţia boierului Sturza, care ar fi primit în dar satul de la domnitorul Ștefan cel Mare și Sfânt. Însă legendele sunt pentru a da mister unui loc, pentru a-l îmbrăca cu metafore ca pe o poezie, pentru că localitatea e atestată mai târziu de 1504.

Poziționat geografic la doar 25 de km distanță de orașul Edineț, Trinca este un sat cu „porți” din piatră, iar dacă mai demult prin localitățile Moldovei se auzeau voci care strigau „hai la var”, păi toți știau că e de la Trinca, acolo unde exista cariera de extragere a celui mai bun var din Moldova. Drept urmare a acestei extrageri de var, defileul a avut de suferit enorm, chiar dacă era și continuă să fie arie protejată.

#gallery-5 { margin: auto; } #gallery-5 .gallery-item { float: left; margin-top: 10px; text-align: center; width: 50%; } #gallery-5 img { border: 2px solid #cfcfcf; } #gallery-5 .gallery-caption { margin-left: 0; } /* see gallery_shortcode() in wp-includes/media.php */

Arheologii și-au făcut „viză de reședință” la Trinca pentru că această localitate reprezintă un punct de interes istorico-geologic, captându-le atenția cele trei grote din paleoliticul superior (epoca de piatră).

Potrivit istoricilor, grotele erau stațiuni ale vânătorilor preistorici neandertali din paleoliticul mediu, reprezentanți ai culturii musteriene (80-60 de mii de ani în urmă), fiind singura cultură caracteristică acestei perioade în România. Datorită specificului activității locuitorilor, în grote au fost descoperite resturi scheletice ale animalelor vânate: în una din grote au fost descoperite peste 440 de resturi scheletice aparținând a 15 urși, în alta au fost scoase la suprafață circa 383 de rămășite de la 15 specii de mamifere.

#gallery-6 { margin: auto; } #gallery-6 .gallery-item { float: left; margin-top: 10px; text-align: center; width: 50%; } #gallery-6 img { border: 2px solid #cfcfcf; } #gallery-6 .gallery-caption { margin-left: 0; } /* see gallery_shortcode() in wp-includes/media.php */

De asemenea, tot aici au fost depistate resturi de stațiuni din eneolitic (epoca de tranziție de la neolitic la epoca bronzului), precum și o necropolă tracică. Iar una din grote (cea mai impresionantă din toate cele cunoscute în Republica Moldova) a fost locuită de oameni din paleolitic. Cele două odăi ale grotei au o suprafață de 300 de metri pătrați, una din ele având lungimea de 18 metri și înălțimea de circa 10 metri.

Se spune că „Defileu Trinca” este un „fund de mare”, dar geologic vorbind, suprafața versantă a localității s-a format în urma acțiunii râului Draghiște asupra acumulării calcaroase badenian-volhinian, drept urmare s-a format o vale cu lungimea de aproximativ 500 de metri, lățimea de 250 de metri și adâncimea de aproximativ 40 de metri, mărginită de pereți stâncoși, abrupți pe alocuri.

Râul Draghiște, cel amintit mai sus, este numit de săteni și „Râul Dragostei”. Legenda spune că pe malul apei curgătoare s-au iubit doi tineri, sătenii fiind frapați de istoria celor doi au „botezat” râul în numele dragostei.  Draghişte, își „țese drumul” din apropierea satului Romancăuți, regiunea Cernăuți, marcând o lungime de 67 de kilometri.

Satul are valoare peisagistică și ecoturistică, prezentând interes pentru cercetătorii istoriei geologice, a faunei, paleogeografiei și a societății omenești din zona dată. Stâncile lăsându-te fără „suflu” și creându-ți impresia că sunt meșterite cu mâna omului.

#gallery-7 { margin: auto; } #gallery-7 .gallery-item { float: left; margin-top: 10px; text-align: center; width: 50%; } #gallery-7 img { border: 2px solid #cfcfcf; } #gallery-7 .gallery-caption { margin-left: 0; } /* see gallery_shortcode() in wp-includes/media.php */

Ar fi o „crimă” ca vorbind de Trinca să nu amintesc de marele patriot Vasile Stroescu. Cunoscut ca fiind un filantrop, om politic și membru de onoare al Academiei Române, promotor al culturii naționale și a neamului românesc.

Vasile Stroescu s-a născut la 1845 în satul Trinca. A învăţat la Chişinău, Odessa, Moscova, Sankt Petersburg şi Berlin. A absolvit facultatea de drept și era un mare amator de istorie, literatură şi ştiinţe agricole. Acesta a primit de la tatăl său drept moştenire nouă mii de hectare de pământ, și apoi mari cirezi de vite, herghelii de cai, turme de oi, numeroase conacuri, toate astea punându-le în serviciul țării și în folosul țărănimii.

Tot el a ctitorit un lăcaș sfânt și a construit un spital, din care astăzi, din păcate a rămas doar ruine. Pe una din clădirile fostului centru medical este amplasată o placă memorială realizată de e Valentin Vârtosu.

#gallery-8 { margin: auto; } #gallery-8 .gallery-item { float: left; margin-top: 10px; text-align: center; width: 100%; } #gallery-8 img { border: 2px solid #cfcfcf; } #gallery-8 .gallery-caption { margin-left: 0; } /* see gallery_shortcode() in wp-includes/media.php */

Drept recompensă pentru actele de binefacere și contribuția la trezirea conștiinței naționale, a fost ales  ca membru onorific al Academiei Române pe 24 mai 1910. De asemenea, a fost și președinte de onoare al Partidului Național Moldovenesc (1917), precum și primul președinte al Parlamentului României Mari în anul 1919.

Și dacă tot pandemia ne-a blocat drumurile spre destinațiile turistice din alte țări, poate că în sfârșit avem șansa să ne bucurăm de darurile naturii cu care este înzestrată țara noastră. Faceți o escapadă în nordul țării și bucurați-vă de locurile frumoase pe care, din păcate, le neglijăm.

Ce-ar fi să descoperim Moldova? Ce-ar fi să ne iubim țara mai mult?

Preluat de la: diez.md