De aproape trei ani, Nicoleta Gorea locuiește în Germania. În tot acest timp, a descoperit o bucătărie diversă și influențată puternic de multiculturalism. Și deși preparatele tradiționale germane nu sunt foarte numeroase, există câteva specialități care i-au captat atenția și pe care le-a încercat cu plăcere. În continuare, vă invităm să aflați mai multe despre acestea, dar și despre modul în care tânăra a adaptat „Cușma lui Guguță” ca să respecte cerințele dietei vegane.

Nicoleta și-a făcut studiile la Liceul Teoretic „Mihail Kogălniceanu” din Chișinău, unde timp de 12 ani a învățat limba germană. În ultimul an, a susținut examenul de limbă DSD pentru nivelul C1 și a obținut bursa DAAD, care s-a angajat să-i acopere costurile de studii și întreținere în Germania. „La acești factori s-au adăugat pasiunea față de limba și cultura germană, dar și unicitatea facultății, care poate fi studiată anume aici.”

Acum, tânăra e studentă la Criminalistică în Științele Naturii, în orașul Rheinbach. „M-au fascinat din start bazele criminalisticii, deoarece reușesc să înțeleg procedeele și instituțiile implicate în rezolvarea crimelor. Chimia îmi făcea adesea cu ochiul chiar de pe băncile școlii, așa că am ajuns repede să înțeleg că îmi doresc să urmez un studiu legat de științele naturii. Combinăm acest fapt cu firea mea însetată de experiențe ieșite din comun, dar și cu dorința de a ajuta societatea și iată așa obținem scopul de a studia criminalistică.”

Potrivit ei, perioada de adaptare în Germania a fost deosebit de activă, deoarece trebuia să-și pună în ordine o mulțime de lucruri – locul de trai, înscrierea reședinței, permisul de ședere, contul bancar etc. –, dar și pentru că participa la săptămânile de orientare. În ceea ce privește cultura germană, aceasta i-a părut una organizată și centrată pe comunitate. „Copiii sunt incluși în evenimentele din regiune (fie prin participare activă, fie prin rezervarea rolului de spectator), li se oferă un loc în societate de mici. Persoanele cu dizabilități sunt tratate cu respectul cuvenit și participă la activitățile cotidiene în spațiul public. Oamenii în etate sunt activi! Îi observ plimbându-și nepoții, alergând prin parc sau mergând cu bicicleta. Apropo, foarte mulți utilizează bicicleta ca mijloc de transport.”

Referitor la bucătăria germană, tânăra ne-a povestit că aceasta nu cuprinde prea multe feluri tradiționale, întrucât este puternic influențată de multiculturalismul din țară. A întâlnit adesea restaurante cu specific italian, turcesc, asiatic, indian sau american. „Asta face ca localnicii să nu fie foarte deschiși în a-și prezenta preparatele tradiționale. Doar dacă ajungi într-un restaurant din Bavaria, unde oamenii sunt ceva mai atașați de tradiții și de identitatea locală, ai șansa să descoperi mâncăruri autentice.”

Cu toate acestea, Nicoleta a reușit să guste și să îndrăgească mai multe bucate tradiționale. „Am început cu produsele de patiserie, iar o curiozitate pe care am aflat-o este că Germania e țara cu cele mai multe tipuri de pâine din lume – peste 3.000. Localnicii sunt foarte mândri de această varietate. Chiar există și o instituție specială care se ocupă de cercetarea și conservarea diversității sortimentelor de pâine.”

Evident, tânăra nu le-a încercat încă pe toate, însă, dintre cele testate până acum, preferata ei este cea cu semințe și făină integrală. „Îmi place, pentru că e densă, conține o varietate de semințe și, în plus, e bogată în proteine și fibre. Deci, pe lângă faptul că e foarte gustoasă, este și sănătoasă.”

În afară de produsele de patiserie, tânăra a menționat döner-ul german, spätzle, supa de sparanghel, reibekuchen, supa cu cartofi și crenvurști, flammkuchen și mai multe deserturi. Dar să le luăm pe rând.

# Despre döner, Nicoleta a spus că mai interesant decât gustul i s-a părut, de altfel, povestea acestuia. Potrivit ei, deși se consideră o mâncare de origine turcească, döner-ul a fost inventat la Berlin. Mai exact, varianta modernă a acestuia a fost creată de un imigrant turc stabilit în Germania – Kadir Nurman. În 1972, el a început să vândă carne de kebap la grătar, tăiată subțire și servită în pâine cu salată, într-un stand din apropierea gării Zoologischer Garten din Berlin. Astfel, în prezent, döner-ul e unul dintre cele mai populare tipuri de street food din Germania, fiind ușor de găsit în orice oraș.

# În ceea ce privește spätzle, sunt un tip tradițional de paste originare din sudul Germaniei: „Se aseamănă cu tăiețeii moldovenești, dar sunt puțin mai groși.” Se servesc, de obicei, cu unt topit, brânză rasă (käsespätzle), diferite sosuri sau ca garnitură la fripturi, gulașuri, tocane.

# Supa de sparanghel a făcut-o să se simtă cu adevărat „naturalizată” în Germania. „Aici, primăvara și începutul verii sunt considerate sezonul sparanghelului. Mereu auzi conversații referitoare la acesta: care e mai bun – sparanghelul alb sau cel verde –, ce mai gătește lumea cu sparanghel, ce dificultăți apar când îl prepari etc. Așa înțelegi și cât de entuziasmați sunt germanii când este vorba de sparanghel.”

# Reibekuchen, la rândul său, sunt clătite din cartofi rași. Se prepară din cartofi cruzi dați pe răzătoare, amestecați cu ceapă, ouă și făină, apoi prăjiți în ulei până devin aurii și crocanți. De obicei, se servesc calzi, cu piure de mere, smântână sau sosuri sărate. „E un fel de mâncare mai simplu, mai de toate zilele.”

# Supa cu cartofi și crenvurști se face exact din ingredientele care se regăsesc în denumirea sa, la care se mai adaugă niște legume: morcov, țelină și ceapă. „În Germania există zeci de tipuri de crenvurști – albi, roșii, cu sânge și multe alte varietăți. De aceea, această supă e foarte populară printre localnici.”

# Flammkuchen, preferatul fel de mâncare al Nicoletei, seamănă cu o pizza foarte subțire, făcută dintr-un aluat simplu (făină, apă, sare, fără drojdie), uns cu smântână sau cremă de brânză, peste care se pun diferite topping-uri. „Nu există o regulă strictă despre ce trebuie să conțină. Ideea, de fapt, este în aluat, fiindcă el trebuie să fie subțire și crocant.”

Totodată, tânăra ne-a povestit că, în viața de zi cu zi, germanii consumă obligatoriu alimente bogate în proteină: carne, pește, ouă, produse lactate sau leguminoase, semințe, nuci, tofu și tempeh. La prânz, de cele mai mult ori, aceștia mănâncă diverse tipuri de salate. „De obicei, e vorba de o salată cu paste, pentru că e ușor de gătit și e foarte sățioasă.”

Referitor la dulciuri, tânăra ne-a spus că germanii le adoră. Potrivit ei, aceștia se dau pe spate în special după ciocolată, consumând în medie 10 kg pe an pe cap de locuitor. „Ritter Sport este mândria Germaniei când e vorba de ciocolată. Este un brand foarte popular și apreciat, iar o parte din succes se datorează și faptului că oferă alternative vegane.”

Dintre deserturile tradiționale, Nicoleta a remarcat următoarele:
# ștrudel – aluat foarte subțire, rulat și umplut cu mere, scorțișoară, zahăr sau stafide și copt până devine auriu;
# berliner – un tip de gogoașă moale, rotundă, fără gaură în mijloc, umplută cu gem, cremă sau alte chestii dulci și pudrată cu zahăr în exterior;
# apfeltasche – o plăcintă în formă de triunghi, umplută cu mere dulci și scorțișoară;
# kaiserschmarrn – un fel de clătite sfărâmate, pufoase, servite cu zahăr pudră și gem (originare din Austria, dar foarte populare și în Germania).

„Ceea ce îmi place, nu doar în legătură cu deserturile, ci și în general la bucătăria germană, este că există o diversitate care satisface toate categoriile de populație. De exemplu, se pune foarte mult accent pe veganism și vegetarianism. Acest lucru se datorează faptului că aproximativ 10 % din populația țării se identifică fie ca vegană, fie ca vegetariană.”

Având în vedere acest lucru, și Nicoleta a devenit, între timp, parțial vegană. De ce parțial? Căci nu a renunțat complet la carne și produse lactate, însă a îndrăgit bucătăria respectivă, în special din motiv că îi oferă oportunitatea de a-și perfecționa abilitățile culinare. „Când îți propui să faci, de exemplu, niște brownie-uri vegane, dintre toate țările din lume, cred că în Germania este cel mai ușor, deoarece ai la dispoziție toate alternativele necesare, iar rezultatul este pe măsură. Poate fi chiar mai gustos decât varianta originală.”

La capitolul băuturi, tânăra ne-a relatat că „Germania” și „berea” sunt practic doi termeni frați. „Ceea ce m-a surprins la sortimentul de bere de aici sunt combinațiile uneori neobișnuite. De exemplu, poți găsi bere amestecată cu Coca-Cola sau chiar cu suc de banane.”

Pe lângă bere, germanii adoră vinurile, în special cele pregătite din soiuri native regiunii, cum ar fi Riesling-ul, dar și băuturile mai tari, precum schnaps – obținut prin fermentarea și distilarea fructelor, cerealelor sau cartofilor.

Dintre sucuri, cel mai popular este apfelschorle – un amestec din suc natural de mere și apă minerală carbogazoasă.

De când locuiește în Germania, Nicoleta a avut ocazia să le prezinte localnicilor câte ceva din bucătăria moldovenească de mai multe ori. Cea mai memorabilă experiență, totuși, a fost cea de a o servi pe una dintre prietenele sale, care este vegană, cu desertul „Cușma lui Guguță”.

Dorind să-i păstreze gustul autentic, dar și să respecte cerințele unei diete vegane, tânăra a început prin a căuta alternative pentru ingredientele de bază. Astfel, în loc de ouă, a folosit apă din năut, iar smântâna a înlocuit-o cu iaurt pe bază de soia. Într-un final, deși textura clătitelor a fost puțin diferită, iar elasticitatea nu la fel ca în rețeta originală, la gust, desertul nu a avut de suferit.

„Prietenei mele i-a plăcut mult, mai ales combinația cu vișine în sucul lor. Contrastul dintre dulce și acrișor i s-a părut deosebit. Așa că, dacă cineva din Moldova va dori să-i gătesc «Cușma lui Guguță» de post, o voi face fără probleme.”

Bonus pentru cei mai fideli cititori/cele mai fidele cititoare #diez: rețeta kaiserschmarrn

Ingrediente necesare:
# 3 ouă;
# 300 ml de lapte;
# 120 g de zahăr;
# 140 g de făină albă;
# 1/4 linguriță de sare;
# 1 lingură de esență de vanilie;
# 3 linguri de stafide;
# 3 linguri de rom, alcool (opțional);
# 50 g de unt;
# 1 lingură de zahăr pudră (opțional, pentru decor).

Pasul #1. Cu două ore înainte de a începe să gătiți clătitele sfărâmate, amestecați 3 linguri de stafide cu 3 linguri de rom și lăsați amestecul la infuzat. Dacă nu aveți timp, nu aveți rom sau preferați să nu folosiți alcool, puteți sări peste acest pas și să folosiți stafide simple, spălate cu apă fierbinte.

Pasul #2. Separați cele trei ouă în albușuri și gălbenușuri, punându-le în două boluri separate. Peste gălbenușuri adăugați 120 de grame de zahăr, o lingură de esență de vanilie și 300 de mililitri de lapte, apoi amestecați bine cu un tel.

Pasul #3. Adăugați 140 de grame de făină și un vârf de linguriță de sare, apoi amestecați bine până când compoziția devine omogenă, fără cocoloașe.

Pasul #4. Bateți albușurile cu mixerul de mână până obțineți o spumă albă și fermă.

Pasul #5. Adăugați albușurile bătute peste compoziția de gălbenușuri, lapte și făină, apoi încorporați-le cu mișcări lente, până când aluatul devine uniform, pufos și ușor lichid.

Pasul #6. Într-o tigaie adâncă, cu diametrul de 28 de centimetri, topiți 50 de grame de unt. Dacă aveți o tigaie mai mică și mai puțin înaltă, ajustați proporțional cantitățile ingredientelor, deoarece aluatul crește mult în timpul preparării.

Pasul #7. Turnați aluatul în tigaie și presărați deasupra stafidele.

Pasul #8. Acoperiți tigaia cu capac și lăsați să se gătească încet, la foc foarte mic timp de 30-35 de minute. Este esențial să mențineți focul mic pentru ca aluatul să se coacă uniform și să nu se ardă la fund. Aburii care se formează sub capac vor ajuta la gătirea delicată a clătitei.

Pasul #9. Îndepărtați capacul. Dacă aluatul este încă lichid și lipicios, mai lăsați-l să se gătească. Dacă este bine gătit (la atingere nu se lipește aluatul de degete), tăiați-l cu o spatulă în câteva bucăți mari și întoarceți-le pe cealaltă parte pentru a se rumeni. La această etapă, măriți intensitatea focului pentru a accelera procesul.

Pasul #10. După cinci minute, tăiați clătitele în bucăți mai mici, apoi închideți focul și, opțional, presărați puțin zahăr pudră.

Pasul #11. Serviți clătitele calde, cu gem. Poftă bună!

Timp total de pregătire – o oră.
Randament – șase-opt porții.

Rețeta a fost preluată de pe site-ul lalena.ro.

Preluat de la: diez.md