De Ziua Internațională a Femeii, #diez vă povestește istoriile fetelor și femeilor care își dezvoltă cariere în domenii de activitate considerate stereotipic în societatea noastră pentru bărbați. Veți afla ce le inspiră, ce provocări întâmpină și cum locul de muncă le aduce satisfacție profesională.

Protagonista materialului a obținut permisul în anul 2000 și de atunci a condus zi de zi, fără a lua vreo pauză de la această activitate. Ea ne-a povestit că ai săi „23 de ani de conducere chiar au fost 23 de ani de conducere”. Mai mult, a menționat și despre faptul că mereu se certa cu soțul său pentru cine va fi la volan.

„Îi ziceam: «Doamne, mie așa de tare îmi place, nu mă pot sătura să conduc». Și cred că așa Dumnezeu a vrut și mi-a dat profesia aceasta, ca într-adevăr să conduc zi de zi”, a afirmat ea.

„Nu am avut pauză deloc și asta contează, deoarece cu cât mai mult conduci, cu atât experiența devine mai frumoasă și tu devii mai abil. De la început, când abia înveți, instructorul îți explică cum stau lucrurile, dar oricum când te întâlnești tu cu tine la volan e altceva”, a subliniat instructoarea.

După câțiva ani de condus, în 2009, Mariana Chibulcutean a făcut cursuri la școala de instructori din Toplița, România.

„Băiatul avea un anișor și eu stăteam cu el acasă; doar soțul lucra și era cam greuț. Într-o zi, am văzut un anunț în care scria că școala dată are nevoie de instructori auto și i-am zis soțului despre asta, iar el mi-a sugerat să mă folosesc de moment și să mă duc să învăț”, a menționat ea.

Astfel, jumătate de an a învățat meseria, dintre care trei luni a studiat teoria și încă trei luni a făcut practică. Apoi a urmat un an și jumătate de activitate în cadrul școlii, fiindcă trebuia să ramburseze suma de bani pe care a cheltuit-o instituția pentru a-i achita cursurile.

Instructoarea ne-a mai povestit că, inițial, ea a învățat de croitoreasă, dar nu a activat în acest domeniu.

„Eu nu prea aveam răbdare și cred că Domnul așa mi-a dat, până la urmă, să fac instructaj cu elevii ca să mă descopăr pe mine însămi, căci eu cu răbdarea nu stăteam bine deloc, recunosc. Dacă soțul meu avea răbdare cât 10, eu eram omul care nu avea nici cât unul. Vorba ceea: «Când s-a împărțit răbdarea numai mie nu mi s-a dat niciun pic».”

Mai mult, aceasta a adăugat că a lucrat și în calitate de instructoare de fitness și remodelare corporală la București, apoi a învățat contabilitate, însă destinul a avut alte planuri pentru ea.

Despre stereotipuri și discriminare

Potrivit ei, în România a activat din plăcere în calitate de instructoare auto, dar în Republica Moldova îi era frică de această profesie, deoarece „la noi femeile sunt cam discriminate”. Totuși, a făcut acest pas brusc, în momentul în care s-a confruntat cu o nedreptate la postul de muncă din acea perioadă.

Când a decis să se angajeze în cadrul școlii auto unde își desfășoară acum activitatea, cel mai mult se temea de faptul că oamenii nu vor dori să facă lecții practice cu ea.

„Îmi era frică să nu întâlnesc persoane care vor zice: «Mă scuzați, dar eu cu femeie nu vreau să fac lecții», pentru că asta m-ar pune cu moralul la pământ. Nu-s atât de slabă, cât sunt sufletistă și emotivă.”

Prima dată trebuia să instruiască 12 cursante, iar când le-a sunat pentru a le anunța, a primit răspunsuri la care nu se aștepta.

„Nu pot să vă redau, una mai fericită ca alta. Radiau. Una dintre ele m-a întrebat dacă sunt secretară, iar când i-am explicat că sunt instructoarea ei auto, mi-a zis că nu știa despre faptul că sunt și femei care activează în acest domeniu și că se bucură foarte mult.”

Mariana Chibulcutean ne-a povestit că-i creștea inima de bucurie în acele momente și că-i părea rău că abia acum a decis să facă ceea ce-i place.

Totuși, deși nu a fost discriminată niciodată de către cursanți, instructoarea s-a confruntat cu câteva momente neplăcute în cadrul colectivului din care făceau parte doar bărbați.

„De la început, considerau că sunt mult mai slabă decât ei și, văzând că am succese, îi simțeam mai distanți. Eu nu m-am gândit niciodată că bărbații pot să fie geloși pe o femeie care reușește, dar am văzut că e posibil. Acum ei deja au înțeles că eu nu sunt mai prejos.”

Părerea instructoarei despre abțibildul auto „pantof de doamnă”

„Eu nu prea înțeleg acest lucru. Ce demonstrezi? Și așa suntem discriminate. Eu nu sunt de acord cu el”, a menționat intervievata.

Plusurile și minusurile profesiei

Dacă e să ne referim la plusuri, instructoarea a evidențiat faptul că îi place că această profesie îi permite să se împartă cu oamenii cu ceea prin ce a trecut în viață.

„Uneori facem niște trasee încât nici mie nu-mi vine să cred, dar îmi place adrenalina, îmi place să mergem unde e mai greu. Când văd fățucile cursanților, săracii, atunci când suntem într-o intersecție mai complicată, înțeleg că am făcut exact ceea ce trebuia, pentru că astfel vor fi rezultate”, a adăugat ea.

În ceea ce privește partea negativă a meseriei, Mariana Chibulcutean a menționat că ceilalți șoferi fac ceea ce le trece prin cap în trafic și „cele mai multe prostii se fac în fața mașinilor ce aparțin școlilor auto”.

„La Chișinău e dezastru. E mai ceva decât în tundră. Șoferilor ce le vine în cap, aceea fac. Cred că dacă mașinile școlilor ar fi dotate cu camere autorizate de poliție, bugetul ar exploda de la atâtea amenzi”, a adăugat instructoarea.

Relația cu soțul și părerea lui despre această profesie

Soțul protagonistei noastre activează în calitate de instructor auto în cadrul aceleiași școli, iar relația dintre ei este foarte strânsă și frumoasă.

„El recunoaște că eu conduc foarte bine, mă susține.”

Potrivit ei, anume soțul său a învățat-o să conducă, atunci când încă singur nu avea permis. „Ce exersa la școală mă învăța și pe mine, și astfel am prins îndemânarea. Îmi spunea că niciodată nu s-a gândit că din îndemânarea lui înceată va ieși așa o zvăpăiată.”

Cele mai frecvente greșeli comise de cursanți și cursante în timpul orelor practice

# „Elevii și elevele învârt volanul cu rost și fără rost. Dacă ar avea volanul nu trei ture, dar șapte, ar roti de șapte ori.”

# „Apasă prea tare acceleratorul, iar când le spun despre acest lucru, primesc drept răspuns: «Da’ nu eu apăs» sau «Ăsta e piciorul meu?». O fac involuntar și nu poți să te superi.”

# „Încurcă semnalizatoarele. Pornesc semnalizarea stânga în loc de dreapta și invers. Dar, cu timpul, se obișnuiesc.”

Este posibil să conduci în Moldova fără ca să te abați de la reguli?

„Învăț elevii să meargă strict după reguli. Și eu conduc la fel. Eu chiar dacă sunt pe un deal, semnalizez, iar dacă nu am voie să fac unele manevre, pentru că e linie continuă, atunci nu le fac”, a menționat instructoarea.

Mai mult, ea a adăugat că atunci când soțul vrea să facă câte o „pătăranie”, imediat îl oprește.

„Uneori îmi spune: «Nu sunt acum cu școala», iar eu îi reproșez: «Unde-i fața ta de instructor? Nu mă fă să roșesc». Consider că odată ce tu toci atât de mult un elev, trebuie să fii bun.”

Instructoarea este de părere că în Moldova e posibil să conduci după reguli, dar uneori, din cauză că alții greșesc, greșești și tu. De exemplu, din motiv că unii șoferi opresc mașina în curbă, deși este interzis, aceștia pun viața celorlalți participanți la trafic în pericol, cei din urmă fiind nevoiți să ocolească obstacolul ieșind pe contrasens.

„Săgețile adiacente… nimeni nu mai știe că trebuie să oprească pentru a se asigura, iar dacă ești corect și faci stopul, te lovește celălalt din urmă și, mai mult, te claxonează. Respectiv, dacă vezi că mașina din urmă este la o distanță foarte mică și șoferul nu va reuși să oprească, trebuie să intri în intersecție fără a opri. Deci, sunt multe situații când tu ești nevoit să greșești”, a mai spus protagonista materialului.

Cea mai memorabilă experiență

La întrebarea noastră despre cea mai memorabilă experiență pe care a avut-o activând în calitate de instructoare auto, Mariana Chibulcutean s-a împărtășit cu mai multe amintiri, una dintre ele fiind următoarea.

„Am avut odată o situație cu o fetiță. Atât de bine mi s-a întipărit în memorie acel moment, încât îmi amintesc de fața ei până astăzi. Eram pe traseu, fetița conducea și, la un moment dat, am auzit un sunet: «Iiiiiii». Auzeam, dar nu înțelegeam ce se întâmplă. Și așa de câteva ori: «Iiiiii». Într-un final, mi-am dat seama și-i zic fetei: «Nu înțeleg, probabil avem un șoricel în mașină». M-a întrebat «de ce?» și i-am spus despre acest «iiiii». Fetița, atât de nevinovată, mi-a răspuns: «Doamna Mariana, asta eu merg!». Și când am întrebat-o dacă se bucură, cu o voce foarte drăguță mi-a zis: «Daaa!».”

Sfaturi pentru persoanele care trebuie să susțină examenul practic

„Acum, dacă un pic nu ești atent, nu susții.”

Mariana Chibulcutean recomandă persoanelor care urmează să susțină examenul practic să nu înceteze să facă lecții după ce termină școala auto, pentru că „diamantul se prăfuiește și trebuie cizelat din nou, de la început”, și astfel reiese că tot efortul depus anterior a fost în zadar.

Potrivit ei, numărul obligatoriu de ore practice (24) nu este suficient pentru a susține examenul. În majoritatea cazurilor, dacă ai până la 35-40 de lecții, nu poți lua permisul.

„Cele 24 de ore sunt destule numai pentru examenul intern, dar nu și pentru cel de la ASP”, a afirmat instructoarea.

În acest context, intervievata a oferit mai multe recomandări persoanelor care urmează să susțină examenul auto:
# să-și amintească de tot ceea ce au învățat;
# să-și stabilizeze emoțiile;
# să nu aibă frică, „pentru că ziua în care trebuie să susții examenul e exact ca celelalte, iar unica diferență e că ai ocazia să te descoperi”;
# să meargă încet, relaxat;
# să nu se lase provocate de examinator;
# să nu se gândească la funcția persoanei de alături, ci la faptul că trebuie să o ducă în siguranță.

Potrivit instructoarei, „în viață, a avea permis, înseamnă că ești cu moartea pe mână”, de aceea, echipa #diez îndeamnă șoferii să conducă prudent.

Aici găsiți pagina de Facebook a Marianei Chibulcutean, iar aici puteți vedea un filmuleț realizat de aceasta, în care prezintă efectuarea corectă a parcării laterale.

Preluat de la: diez.md