La mijlocul anilor ’90, când comunicarea prin e-mail și internet câștiga teren în ţara sa natală, Shigetaka Kurita, angajatul unei companii telecom din Japonia, a observat că aceste noi mijloace de comunicare se confruntă cu o problemă serioasă. În mod tradiţional, poporul japonez comunica prin scrisori personale lungi, înţesate cu expresii și felicitări prolixe, menite să transmită emoţii care nu întotdeauna puteau fi redate concis, scrie agepi.gov.md.
Drept urmare, căutând să găsească o modalitate nouă, mai succintă de exprimare a conotaţiilor unor cuvinte utilizate în mod tradiţional, Kurita a dezvoltat o serie de simboluri care reprezintă emoţii sau diverse idei abstracte. Simbolurile, numărul cărora constituia la început 176 de semne cu dimensiunea de 12 pixeli, au evoluat în cele din urmă în mai mult de 1.000 de simboluri cunoscute sub numele de emoji.
Cuvântul „emoji” provine din limba japoneză și este format din semnele „e” (絵, „imagine”), incluzând ideograme și feţe zâmbitoare folosite în mesajele electronice și pe paginile web; el poate exista în diferite moduri, redând expresii faciale, obiecte comune, locuri, tipuri de vreme și animale.
Deși Shigetaka Kurita nu a prevăzut succesul iminent pe care urma să îl aibă emoticoanele inventate de el, în scurt timp, acestea au devenit un suport al culturii americane după ce Apple, în anul 2011, a inclus o tastatură emoji cu actualizarea iPhone iOS 2.25 . Mai mult decât atât, în viaţa lor scurtă, emoji-urile au avut, într-un fel, contact și cu sistemul juridic american. În contextul procesului penal, instanţele au început să admită dovezi care includ emoji în conţinutul unui mesaj text sau postării online. De exemplu, în anul 2015, judecătorul Katherine Forrest, prezidând un proces de judecată în privinţa unui site online pe piaţa neagră a drogurilor, a însărcinat juriul să noteze orice emoji inclus în orice document și să examineze partea emoji a oricărui document prezentat în calitate de probă.
Reieșind din cele menţionate anterior, nu este surprinzător faptul că, pe de o parte, mulţi încearcă în fel și chip să tragă foloase de pe urma utilizării emoticoanelor atât prin plasarea acestora pe produse, cât și în campaniile de promovare a acestora, pentru a-și spori cantitatea vânzărilor, iar pe de altă parte, tot atât de mulţi, apelând la drepturile de proprietate intelectuală, tind să deţină dreptul exclusiv de utilizare a acestor semne, obţinând astfel dreptul de a interzice oricăror altor persoane folosirea sub orice formă şi în orice mod a acestor semne grafi ce deosebite.
Totodată, este discutabil și faptul dacă în general aceste semne grafice pot și trebuie să fi e protejate, fi e prin dreptul de autor sau prin înregistrarea lor în calitate de mărci comerciale, or există părerea precum că emoji-urile trebuie să aparţină domeniului public, astfel oricine dorește ar putea să le folosească după bunul său plac.
Care ar fi totuși posibilităţile de protecţie a unui emoticon prin dreptul de autor și oare ar recunoaște cineva emoji-urile în calitate de semne care servesc la individualizarea şi deosebirea produselor şi/sau serviciilor unei persoane fi zice sau juridice de cele ale altor persoane fi zice sau juridice? Potrivit legislaţiei Republicii Moldova privind protecţia mărcilor, Legea nr. 38 din 29.02.2008 privind protecţia mărcilor, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 99-101 din 06.06.2008. Este menționat că poate avea titlu de marcă comercială doar dacă îndeplinește următoarele condiţii de protecţie:
#1. servește la deosebirea produselor şi/sau serviciilor unei persoane fi zice sau juridice de cele ale altor persoane fi zice sau juridice;
#2. poate fi reprezentat în Registrul Naţional al mărcilor (ţinut de către AGEPI) într-o manieră care să permită autorităţilor competente, precum și publicului, să identifi ce clar și precis obiectul protecţiei conferit de marcă. Așadar, îndeplinind condiţiile menţionate anterior, și emoticoanele pot fi înregistrate în calitate de mărci comerciale, or acestea reprezintă, de fapt, niște semne grafi ce și sunt tratate ca atare atunci când este efectuată examinarea de către Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală.
În ceea ce privește dreptul de autor asupra emoticoanelor, menţionăm faptul că în Republica Moldova, ca și în restul ţărilor membre ale Convenţiei de la Berna, prin dreptul de autor beneficiază de protecţie toate operele exprimate într-o anumită formă obiectivă din domeniul literar, artistic şi ştiinţific, indiferent de faptul dacă acestea au fost sau nu aduse la cunoştinţa publicului, autorul beneficiind de protecţia dreptului de autor asupra operei sale prin însuşi faptul de creare a ei, iar pentru apariţia şi exercitarea dreptului de autor nu este necesară în Convenţia de la Berna pentru protecţia operelor literare şi artistice din 9 septembrie 1886 înregistrarea operei, nici alt act de notifi care sau alte formalităţi.
Astfel, emoji-urile pot fi încadrate în categoria operelor grafice. Prin urmare, orice emoticon, inclusiv faţa zâmbitoare, va fi protejat de dreptul de autor dacă acesta este original, în sensul că reprezintă prin sine însuşi o creaţie intelectuală de autor, or faptul că opera grafi că poartă denumirea de ”emoji” nu schimbă deloc situaţia.
Preluat de la: diez.md