discopatia-lombara.jpg

Discopatia lombară: simptome

În general, discopatia lombară apare în urma unor traume fizice repetate şi a presiunii constante şi îndelungate exercitatea asupra coloanei vertabrale. 

O discopatie presupune deteriorarea discurilor intervertebrale şi este de 3 feluri, în funcţie de zona afectată:

  • discopatie cervicală – când are loc la vivelul colonei cervicale
  • discopatie toracală – când are loc la nivelul coloanei vertebrale toracale
  • discopatie lombară – apare ca urmare a deteriorării discurilor intervertebrale la nivelul coloanei lombo-sacrale

 

Principalele simptome, atunci când apar, sunt durere intensă, care poate fi atât de puternică încât să împiedice desfăşurarea activităţilor zilnice. 

Evoluţia discopatiei lombare are loc în mai multe etape. La început, apare durerea lombară din cauza iritării nervului sinovertebral de către plăcile fisurate ale inelului fibros.

Concomitent cu durerea, în stadiile următoare are loc o contractura puternică şi dureroasă a muşchilor paravertebrali lombari care duce la imobilizare, mişcările de aplecare a trunchiului devenind imposibile.  

Tentativa de mişcare a trunchiului în diferite sensuri trezeşte dureri violente. Bolnavul devine imobil, se deplasează cu multa dificultate, nu poate rămâne multă vreme în picioare, iar ridicarea sau aşezarea sunt deosebit de dureroase.

Imobilitatea se datorează atât contracturii muşchilor lombari, consecinţa iritării nervilor lombari de către nucleul deplasat, fie migrării acestuia în porţiunea posterioară a spaţiului intervertebral, care se îngustează, diminuând în acelaşi timp orificiul de emergenta a rădăcinilor nervului sciatic, apărând simptomul de lombosciatică.

Discopatia lombară: cauze şi factori de risc

Discopatia lombară este favorizată de:

  • Varsta inaintata – inaintarea in varsta reprezinta principalul factor de risc pentru discopatia lombara;
  • Obezitatea – kilogramele in plus pun o presiune crescuta pe coloana, implicit pe discurile intervertebrale, accelerand astfel procesul de degenerare a acestora;
  • Fumatul – nicotina blocheaza fluxul sanguin la nivelul discurilor intervertebrale, accelerand procesul de degenerare a acestora;
  • Accidentarea/ leziunile la nivelul coloanei vertebrale;
  • Efort fizic sustinut.

Grupele cu risc crescut pentru discopatia lombara sunt:

  • Persoanele supraponderale;
  • Persoanele care practica meserii ce implica efort fizic sustinut;
  • Persoanele care practica sporturi ce implica risc de accidentare;
  • Fumatorii.

Discopatia lombară: simptome

  • Durere: localizare, iradiere, caracter (arsură, amorţeală, etc), debut, durată orar (constant/intermitent), severitate, factori declanşatori (traumatisme, poziţie, miscări, repaus, etc) si factori de ameliorare
  • Semne neurologice: parestezii, hipo/hiperestezie, senzaţie de greutate în membru, pareză/plegie, tulburări motorii (de mers), tulburări sfincteriene etc.
  • Semne generale: febră, scădere ponderală, frisoane, astenie etc.
  • Boli asociate/traumatisme: neoplasme, TBC sau contacţi, alte infecţii, boli arteriale periferice, traumatisme majore sau mici

Discopatia lombară: diagnostic

Diagnosticul se pune, pe de o parte, cu ajutorul anamnezei, confirmat de investigaţii imagistice.

Anamneza

  • Informaţii despre caracterul durerii
  • Informaţii despre semnele neurologice şi/sau iradierea în membre (un membru sau ambele “in basculă”
  • Elemente cheie din anamneză 

Radiografia de coloana lombara este in sine cel mai elocvent tip de diagnostic, si analiza de certitudine pentru discopatia lombara.

Discopatia lombară: tratament

Terapia pentru discopatia lombară trebuie să ţină cont de stadiul în care aceasta a fost diagnosticată. În cazul în care discopatia lombara este într-un stadiu incipient, prima măsură recomandată, dincolo de antiinflamatoare locale sub formă de unguent  este cea de corectare a posturii pacientului.  La aceasta se poate adăuga mesaj terapeutic şi fiziokinetoterapie.

În cazul în care discopatia este într-un stadiu mai avansat iar durerile sunt de intensitate mai mare şi cu o frecvenţă  mai mare, atunci se va încerca limitarea corecturii de postura deoarece aceasta poate genera dureri şi mai puternice, dar se va menţine fiziokinetoterapia şi masajul terapeutic precum şi antiinflamatoarele nesteroidiene, la recomandarea medicului.

O alta metoda terapeutică este realizată cu ajutorul infiltraţiilor, dar acestea se fac doar când pacientul este internat.

În cazul în care discopatia lobară este într-un stadiu avansat şi celelalte abordări terapeutice nu sunt eficiente, se va apela la metoda chirurgicală, cu riscuri mai smnificative dar şi rezultate de o calitate superioară, pe termn lung, chiar dacă acestea sunt condiţionate într-o oarecare măsură şi de conduita post operatorie a pacientului. 

Preluat de la: csid.ro