Dezvoltarea emoțiilor complexe între 2 și 3 ani reprezintă o etapă decisivă în formarea sănătății emoționale pe termen lung. Andreea Goliță, psihoterapeut sistemic de cuplu și familie, acreditat internațional în terapia centrată pe emoții, atrage atenția asupra unei realități adesea subestimate: în această perioadă apar emoții nuanțate, greu de gestionat chiar și pentru adulți. Copilul începe să manifeste rușine, vinovăție, mândrie, timiditate sau frustrări subtile, dar modul în care le exprimă rămâne imprecis. De aici rezultă și riscul interpretărilor eronate din partea adulților.

În fața acestei complexități emergente, apare întrebarea esențială: cum poate un copil atât de mic să fie ghidat spre recunoașterea propriilor trăiri? Abordarea actuală mizează pe verbalizare timpurie. Numiți emoțiile, explicate succint contextul și mențineți un ton calm, pentru că aceste elemente îl ajută pe copil să asocieze senzațiile interne cu etichete clare. Totuși, simpla numire nu este suficientă. Fără modele coerente, copilul riscă să învețe mai degrabă reacții impulsive decât strategii de reglare.

Rolul părinților devine astfel unul de co-reglare activă. Prezența afectivă stabilă, disponibilitatea de a asculta și capacitatea de a rămâne echilibrați chiar și atunci când copilul escaladează emoțional sunt piloni care îi modelează viitoarele mecanisme de adaptare. Cu toate acestea, rămâne necesară o atitudine prudentă: nu orice dificultate emoțională „trece de la sine”.

Preluat de la: csid.ro