Primii trei ani de viață ai copilului sunt adesea numiți „fereastra critică a dezvoltării umane”. Este perioada în care ritmul de învățare și adaptare atinge un nivel unic, iar achizițiile motorii, limbajul, atașamentul și primele repere cognitive se conturează într-un mod interdependent. Însă, dintre toate aceste transformări, dezvoltarea motricității, grosiere și fine, are un rol central, fiind baza explorării și descoperirii lumii.

Dr. Mădălina Cristache, medic specialist pediatrie, SANADOR, ne-a explicat că motricitatea grosieră se referă la mișcările ample, realizate cu ajutorul grupelor musculare mari. Primele etape includ menținerea capului, statul în șezut, mersul de-a bușilea și, în final, primii pași nesusținuți.

Motricitatea fină, în schimb, presupune controlul mișcărilor mici. De exemplu, prinderea obiectelor, transferul lor dintr-o mână în alta sau utilizarea „pensei digitale”, adică folosirea degetului mare și arătătorului pentru a apuca obiecte mici.

Medicii pediatri folosesc repere orientative pentru a evalua dacă evoluția este una fiziologică:

Aceste repere nu sunt reguli stricte, ci intervale orientative. Întârzierile ocazionale nu trebuie să alarmeze părinții, dar monitorizarea atentă rămâne esențială.

Stimularea motricității nu trebuie să fie sinonimă cu graba sau forțarea etapelor. Specialiștii subliniază importanța respectării ritmului individual al copilului. A-l așeza în funduleț sau a-l forța să meargă înainte de a fi pregătit poate dăuna dezvoltării naturale.

Ceea ce contează este crearea unui mediu sigur și stimulant: eliminarea obiectelor periculoase, protejarea prizelor, oferirea unui spațiu liber pentru explorare. Toate exercițiile de stimulare trebuie integrate în joacă, cu răbdare și conectare emoțională.

Alegerea jucăriilor este o altă zonă unde părinții pot contribui semnificativ. În locul obiectelor pasive sau pur decorative, sunt recomandate jucării adaptate etapelor de dezvoltare:

Foto: shutterstock

Preluat de la: csid.ro