Mi-a încântat copilăria şi m-a făcut să cred în magie. Apoi, după ce am devenit adult, l-am descoperit şi în roluri grele. Aşa cum este şi personajul Iuda din piesa “Eu nu contez”, de la Teatrul Naţional sau Tullius din piesa “Marmură”, de la Teatrul Bulandra. Înaintea unui atfel de rol greu l-am întâlnit pe Marian Râlea care mi-a povestit calm şi senin despre stilul de viaţă al unui actor.

Se hrăneşte cu fructe şi cu energia produsă de oameni şi aplauze, are grijă de corpul lui pentru a-şi putea juca rolurile, merge dintr-un oraş în altul pentru a da viaţă unor personaje cu destine diferite. Şi îi place enorm ca după fiecare specatcol să stea la masă. Nu neapărat să mănânce, dar să stea cu cei dragi la masă.
C.S.Î.D.: De unde aveţi atât de multă energie pentru a ţine spectacole săptămânal în toată ţara?
Marian Râlea: Energia vine din teatru. Este vorba de a face ceea ce îţi place, de a te perfecţiona de fiecare dată când eşti pe scenă. Scenă dă această putere, bucuria de a juca – ea oferă tinereţe fără bătrâneţe. Cred că acesta e unul din secrete – faci ceea ce îţi place cu o mare bucurie. Când te aplaudă, oamenii îţi oferă din energia lor.

C.S.Î.D.: Am înţeles, dar aveţi un truc pe care ni-l puteţi împărtăşi în plus faţă de a face ceea ce îţi place? Numai ideea că veţi juca în faţa publocului vă oferă energie? Ce altceva mai faceţi pentru a asigura energia necesară trupului?
Marian Râlea: De regulă mă scol devreme, cafeaua este inevitabilă. Poate mănânc ceva înainte de a pleca de acasă, dar gândul îmi este strict la program. Singura vitamină care mă ajută foarte mult şi pe care o iau cu mare plăcere este vitamina C. O ronţăi de obicei când merg cu maşina dintr-un oraş în altul. Dacă sunt obosit, iau magneziu, de regulă după un spectacol. În rest consum fructe, banane, beau destul de multă apă, dar în primul rând energia o respir din locurile în care mă duc. Zodia mea, săgetător, este o zodie a mişcării permanente. Aceste lucruri mă ajută foarte mult. De asemenea, îmi place compania oamenilor, îmi place să le zâmbesc, să îi salut – există o pregătire specială în această meserie, un antrenament pe care îl face actorul zilnic – concentrarea şi repetiţiile, toate acestea contribuie la energia mea.

C.S.Î.D.: Care sunt ritualurile dinainte de spectacole şi cum aţi reuşit şi reuşiţi să faceţi faţă situaţiilor dificile?
Marian Râlea: Adevărul este că scena te apără, îţi oferă o anumită protecţie. Poate că este şi energia tuturor actorilor mari care au jucat pe acea scenă. Chiar dacă eşti bolnav, nu simţi că eşti bolnav atunci când intri pe scenă. Foarte rar un actor tuşeşte pe scenă, de exemplu, atunci când este răcit. Concentrarea e foarte mare şi intensă atunci când eşti în rol şi uiţi că te doare ceva.

C.S.Î.D.: Ca actor lucraţi cu corpul, aţi fost nevoit să vă învăţaţi corpul cumva, să vă odihniţi când vă cere, să îi oferiţi ceea ce are nevoie să primească.
Marian Râlea: Da, am o relaţie specială cu corpul meu. De exemplu la filmări, în pauzele scurte dintre secvenţe, majoritatea actorilor se odihnesc puţin – 10, 15 min. Această scurtă pauză este exact atât cât ne trebuie pentru a putea lucra în continuare cu camerele. Noi ne ştim cam fiecare muşchi, ştim cum reacţionăm la durere, la antrenamentul fizic. Pe lângă cuvintele pe care le rosteşte pe scenă, actorul lucrează şi cu corpul, deci trebuie să fim extrem de atenţi la el, să fie puternic şi viu atunci când exprimă.

C.S.Î.D.: Cum vă relaxaţi după un spectacol? Cum relaxaţi corpul astfel încât să poată intra în pielea unui alt personaj la fel de veridic şi de credibil?
Marian Râlea: Avem acest antrenament, suntem învăţaţi încă din facultate. După spectacol cea mai mare satisfacţie sunt aplauzele şi întâlnirea cu publicul. Ulterior trăiesc energia de după spectacol şi apoi trece, se uită momentul. Este tot o modalitate de apărare şi este important să fie aşa.

C.S.Î.D.: Aţi lucrat mult cu copiii, Ce învăţaţi de fiecare dată când aveţi de-a face cu ei, cu energia lor?
Marian Râlea: Pentru mine este o bucurie că pot lucra cu ei. Intru în jocul lor sau ei intră în jocul meu. Acest lucru îmi menţine o stare de copil mare. Cred că asta am învăţat de la ei cel mai bine, să mă joc. Jocul este profesia de bază a copiilor şi l-am preluat ca atu în meseria mea.

C.S.Î.D.: Ce vă place să faceţi când nu aveţi spectacole? Ce hobby-uri aveţi?
Marian Râlea: Mai scriu câte ceva, mai citesc, când am timp. Îmi place şi să gătesc, mă relaxează, dar nu fac nimic deosebit. Nu îmi doresc să alerg la mare sau la munte şi brusc să mă relaxez. Prefer lucrurile „omeneşti şi casnice”.

C.S.Î.D.: Daţi o importanţă aparte alimentaţiei?
Marian Râlea: Nu exagerez cu mâncarea. Dacă am o supă sau o ciorbă eu sunt fericit. Peste zi nu prea mănânc, nu la prânz. Pentru că am spectacole seara şi atunci e puţin mai greu pentru mine, aşa funcţionează corpul meu. Încerc să mă energizez din tot ceea ce mă înconjoară: un fruct, o apă, un suc, sau dacă e mâncare atunci să fie uşoară şi cât mai puţină. După spectacol, după ce mă liniştesc cu totul îmi place să stau la masă. Nu să mănânc mult, dar să stau la masă.

C.S.Î.D.: Ştiu că pe 13 martie aveţi la Sala Studio a Teatrului Naţional un spectacol special, „Eu nu contez”. De ce îl consideraţi aşa?
Marian Râlea: În primul rând este un text foarte bine documentat. Conţine nişte lucruri pe care eu nu le-am ştiut. Este o poveste despre prietenie, iubire, omul de lângă tine. Este o poveste despre cineva care poate salva lumea,  o persoană care trăieşte chiar lângă noi şi nu o băgăm în seamă. Este o poveste despre aproapele tău. M-au fascinat numele personajelor care nu au nicio legătură cu semnificaţiile reale. Iuda, personajul meu, de exemplu. Mă fascinează pentru că trebuie să aducem în faţa publicului catastrofele care pot veni peste omenire şi de asemenea pentru că se întâmplă undeva la ţară, într-un sat românesc. Ne face plăcere să o avem lângă noi pe Narcisa Băleanu, o artistă extraordinară. Spectacolul este o metaforă a prieteniei şi umanităţii de care avem cu toţii atât de multă nevoie şi este de asemenea extrem de actual. Este o poveste care se poate întâmpla într-un viitor foarte apropiat sau se întâmplă chiar acum.

C.S.Î.D.:  Aţi fost în turneu la Iaşi, la Bacău. Cum a primit lumea un astfel de subiect?
Marian Râlea: M-am bucurat mult că am ajuns în ambele oraşe. Eu sunt îndrăgostit de publicul din Moldova pentru că este un public special care ştie să aplaude, poate cum puţini din alte părţi ştiu să o facă. Nu ne-a fost uşor să îi aducem la teatru pentru că a fost concurenţă foarte mare şi acum vom vedea ce va fi la Bucureşti, pe 13, o zi cu noroc! Sper să fie foarte bine şi să fie sala plină, să ne bucurăm de succes. Este un spectacol cum rar se mai face în ziua de astăzi, un spectacol „simplu, dar  frumos”!