Numai denumirea m-a îngrozit: ciocuri în câlcâie. Ce-or mai fi şi astea?, m-am gândit eu când am primit diagnosticul de la medic. Sigur, ca tot omul, am dat repede un Google şi m-am lămurit. Zice-se că sunt nişte depuneri osoase care se formează pe calcaneu. Cauzele enumerate de medic: purtarea încălţărilor nepotrivite, vârsta, moştenirea genetică, sportul în exces şi greutatea corporală peste limitele normale.

Am identificat în listă (şi în minte) principala problemă – greutatea în exces.

Dar mare mi-a fost mirarea când am primit ca tratament antiinflamatoare puternice şi recomandarea unei iminente operaţii. Deja mă gândeam că e grav. De la o durere de călcâi să ajung direct la cuţit?! Mi s-a părut ciudat, aşa că am cerut a doua opinie. Şi bine am făcut, pentru că cine ştie unde aş fi fost astăzi, când vă povestesc păţania mea.

Ca să înţelegeţi cum a pornit totul: a început cu o mică durere de călcâi, care s-a agravat până în punctul în care nu mai mergeam corect şi cu mari dificultăţi, şchiopătând şi sprijinindu-mă în piciorul sănătos. Durerea era sfâşietoare mai ales dimineaţa, dar nici ziua nu era tocmai uşor. Cam o lună am stat aşa, tot sperând că durerea trece de la sine, că o fi, că o păţi, că poate am călcat eu strâmb sau că am dormit într-o poziţie nu-ştiu-cum.

Aşa m-am decis să merg la medic. Şi am plecat de la el mai nelămurită decât la intrarea în cabinet. Pentru că mă aşteptam să-mi spună evidentul: „Doamnă, slăbiţi şi n-o să mai aveţi probleme!”.

Ei bine, nu s-a întâmplat asta. Şi aşa am ajuns să cer a doua opinie, la dr. Marius Uscatu, medic specialist Ortopedie-Traumatologie, specializat în chirugia antepiciorului.

Dânsul mi-a oferit câteva informaţii pe care trebuie să vi le aduc şi vouă la cunoştinţă. Nu de alta, dar noi, românii, nu suntem tocmai campioni la capitolul greutate normală, iar asta se leagă direct cu problema mai sus menţionată, durerea de călcâi.

Când i-am spus dr. Uscatu care e problema, ce şi unde mă doare, m-a lămurit din doar două fraze.

Pe scurt, „este vorba despre aponevrozita plantară (fasceită plantară) de supraîncărcare mecanică. Greutatea excesivă contribuie în proporţie de 80-90%, efortul (stat în picioare, mers pe jos, activităţi sportive) 10-20%, iar încălţămintea doar 1-2%”, mi-a spus el.

Adică NU vă cresc oase în călcâie, ci există o greutate prea mare pe care membrele inferioare trebuie să o susţină, iar fascia plantară, ligamentul care uneşte călcâiul cu degetele şi formează arcul piciorului, este tensionată şi poate prezenta mici rupturi, care provoacă inflamaţii şi dureri la mers sau în repaus. Iar vestea bună este că procesul este reversibil. Adică, dacă slăbim, nu ne mai doare.

Cât despre tratament, nici nu încape vorbă de antiinflamatoare, care nu numai că sunt periculoase (după cum am constatat în urma alergiei pe care mi-au provocat-o), dar şi ascund durerea, păcălind pacientul, provocându-i senzaţia că poate să trăiască cu greutatea actuală şi dându-i o dependenţă de toată frumuseţea. E ca şi cum ai lua pastile ca să scapi de durerea de măsea. Le iei o vreme, dar la un moment dat nu-şi mai fac efectul, iar problema rămâne, ba mai apar şi complicaţii.

Pentru că de alte boli nu sufăr, recomandările dr. Uscatu au fost: reducerea la minimum a mişcării o perioadă, astfel încât durerea să dispară de la sine, şi apoi slăbire – mâncat rational, fără carbohidraţi, prăjeli şi alte „bunătăţi” la care cu greu ne abţinem, plus un program de antrenament bine gândit.

„Din păcate, acest tratament este refuzat de peste 95% din pacienţi, care preferă să se otrăvească cu medicamente, să sufere injecţii incredibil de dureroase, să caute operaţii iluzorii, totul într-un singur scop: să evite scăderea ponderală. Iar unii doctori, din păcate, le dau apă la moară, totul pentru a nu-i supăra, pentru a nu le solicita să slăbească”, spune dr. Marius Uscatu.

În opinia medicului, operaţia de îndepărtare a pintenilor calcaneeni nu este malpraxis, o greşeală medicală neintenţionată, ci o crimă.

„Eu am o comparaţie plastică: o infecţie urinară determină adesea o durere de cap atroce. În acest caz, ne mulţumim să operăm pe creier, pentru a căuta cauza durerii de cap? Aşa este şi cu durerea calcaneeană: orice tratament care eludează cauza este un nonsens”, adaugă dr. Uscatu.

În peste 99% din cazuri, durerea de călcâi este cauzată de greutatea excesivă şi de efort, iar soluţia simplă, dar acceptată de doar 1-2% din pacienţi, este slăbirea.

Există, desigur, şi afecţiuni care se pot manifesta prin dureri calcaneene, dar acestea reprezintă doar 1% din cazuri.

„De exemplu, diabeticii prezintă neuropatie plantară, adică moartea nervilor din talpă, şi arteriopatie (înfundarea venelor) sub genunchi, ambele manifestându-se prin dureri calcaneene. Dar tot greutatea excesivă este la originea diabetului, prin urmare tratamentul constă tot în reducerea greutăţii şi a efortului. De asemenea, piciorul scobit (pes cavus) determină dureri de călcâi, la fel şi spondiloartropatiile seronegative, artrita psoriazică, hernia de disc”, afirmă dr. Uscatu.

Aşadar, cauzele durerilor de călcâi sunt numeroase, dar principala rămâne greutatea excesivă, nicidecum ciocurile în călcâie sau cum le-or mai numi unii medici „binevoitori” care nu vor să îşi piardă pacienţii dacă le spun să mai slăbească.

Şi ar fi bine să ţineţi cont de acest sfat simplu, mai ales dacă vă confruntaţi cu dureri de călcâie: slăbiţi acum, ca să nu aveţi probleme grave mai târziu. Greutatea în exces îşi va pune amprenta asupra genunchilor, favorizând astfel instalarea gonartrozei, o boală cumplită prin consecinţe.

Eu promit să ţin cont de cele spuse mai sus. Sper că şi voi! Şi să cereţi mereu a doua opinie medicală, dacă ceva vi se pare în neregulă. Am tot evitat să slăbesc, din comoditate, din lipsă de timp sau de ambiţie. Dacă haine XXL încă se mai găsesc, nu acelaşi lucru pot spune despre sănătate, care nu se vinde la niciun magazin şi pe care trebuie s-o preţuim şi s-o îngrijim toată viaţa.