Conform Organizației Mondiale a Sănătății, la fiecare 40 de secunde, un om recurge la suicid, ceea ce înseamnă că peste 700 000 de oameni din întreaga lume mor astfel în fiecare an. Mai mult decât atât, sinuciderea continuă să fie printre primele 20 de cauze de mortalitate la nivel global, iar Republica Moldova se află în topul țărilor cu rata înaltă. În acest context, am vorbit cu experta în suicidologie Liuba Ceban despre motivele pentru care oamenii aleg să recurgă la suicid, despre primele semnale care indică faptul că o persoană ar vrea să facă acest lucru și despre cum i-am putea ajuta pe cei care trec printr-o perioadă de criză să o depășească.

Rapoartele elaborate de către Organizația Mondială a Sănătății indică faptul că există o legătura directă între decizia de a recurge la suicid și tulburările mintale (inclusiv depresia și tulburările legate de consumul de alcool), însă multe sinucideri au loc și impulsiv, în momente de criză. Factorii de risc includ experiența pierderii, singurătatea, discriminarea, ruperea unei relații, problemele financiare, durerea fizică și bolile cronice, violența, abuzul și conflictele.

Cu toate acestea, experta în suicidologie a subliniat ideea că nu există o listă de motive valabilă pentru toate persoanele care aleg să moară astfel. Potrivit ei, cauzele sunt diferite de la om la om, dar de fiecare dată e vorba despre unul sau mai multe evenimente dureroase, cu impact puternic asupra stării emoționale. „E greșit să tratăm suicidalitatea ca o diagnoză. Aceasta apare în contextul durerii sufletești generate de situații complicate, stresante, care presează persoana.”

Evenimentele negative pot aduce un om într-o stare în care acesta să nu vadă soluții, să-și piardă speranța, inclusiv dorința de a trăi, parțial. De ce parțial? Pentru că instinctul de autoconservare a ființelor umane este foarte puternic, deci lupta pentru viață continuă să existe chiar și în cele mai grave situații, când omul se gândește mereu la faptul că vrea să recurgă la suicid: „În realitate, oamenii nu vor să facă acest lucru, oamenii vor să nu-i mai doară sufletul”. Anume din acest motiv este esențial ca cei aflați într-o situație dificilă să vorbească cu cineva apropiat sau chiar cu un specialist, să-și exteriorizeze emoțiile și gândurile, să nu se izoleze. E esențial să încerce să depășească starea în care se află, pentru că suicidul nu e o soluție.

„Oricât de tare ne-ar durea sufletul, merită să vorbim despre durerea noastră, pentru că sufletul nostru contează. Trebuie să facem tot posibilul ca să păstrăm igiena și ecologia sa. Trebuie să depunem efort, pas cu pas, ca să depășim criza, iar în cazul în care nu o putem face de sine stătător, să ne amintim că mereu există posibilitatea de a apela la un specialist care să ne susțină”, a adăugat Liuba.

Este extrem de important ca mediul în care trăim, fie că vorbim despre cel fizic, fie despre cel psihologic, să nu fie toxic, „ca noi să putem naviga prin viață în siguranță și în liniște sufletească, pe cât este de posibil”. Mediul sănătos poate contribui direct la bunăstarea noastră generală. Când trăim într-un mediu pozitiv și suportiv, avem șanse mai mari să ne dezvoltăm abilitățile personale și să ne simțim în siguranță și fericiți. În schimb, un mediu toxic poate duce la stres, anxietate și, într-un final, poate sta la baza unor gânduri suicidare. Astfel, contează să fim selectivi când e vorba de oamenii care ne înconjoară.

Totodată, dezvoltarea relației cu sinele este fundamentală pentru sănătatea mintală și emoțională. Potrivit intervievatei noastre, în societatea în care trăim există o problemă în educarea copiilor. Aceștia nu sunt învățați să-și înțeleagă emoțiile și să-și exprime nevoile. „Ei nu știu ce simt, nu pot să spună ce contează pentru ei, nu au idee ce le place să facă, iar apoi devin adulți foarte ușor de influențat. Încurajarea mea este să știm că avem granițe personale și să conștientizăm ceea ce se întâmplă la granița noastră psihologică și fizică. Uneori trebuie să confruntăm problemele și să încercăm să schimbăm ceva, alteori trebuie să părăsim mediul în care ne aflăm, iar în unele situații trebuie chiar să fugim.”

În realitate, este foarte complicat să depistăm când o persoană se gândește cu adevărat la suicid, pentru că noi nu cunoaștem ce este în interiorul sufletului său. Putem vorbi despre unele semne ale stresului, ale durerii, dar nu și despre prezența gândurilor suicidare. Potrivit expertei, în acest caz este important să fim atenți la ceea ce vorbesc oamenii, să observăm cum aceștia se comportă în raport cu subiectul respectiv: „Trebuie să batem alarma în momentul în care vedem că cineva caută anumite metode, vorbește sau glumește despre acest subiect, spune sau scrie pe rețelele de socializare că ar vrea să moară, dă semne de disperare sau confuzie”.

Este esențial ca în fața acestor semne să acționăm rapid, dar și atent în același timp. Contează să nu utilizăm șabloane de reacție nesănătoasă și fraze precum: „Îți va trece”, „Nu te mai gândi la acest lucru”, „Oamenii se confruntă cu probleme mai serioase”, „Alții nu au ce mânca, dar tu…” sau „Important sănătate să fie”. În primul rând, trebuie să înțelegem ce fel de procese au loc în mintea și sufletul omului respectiv, dar pentru aceasta e necesar să-l ascultăm atent, fără a-l întrerupe, a-l judeca sau a oferi sfaturi care, cel mai probabil, nu-l vor ajuta. „O ureche plecată și un umăr disponibil pentru a se sprijini este tot ceea de ce are nevoie o persoană aflată în dificultate. Totodată, e primordial să manifestăm empatie, adică să încercăm să înțelegem ce simte cu adevărat cel din fața noastră, ce se ascunde dincolo de cuvintele sale.”

Pentru persoanele ale căror prieteni, rude sau cunoscuți au decedat, durerea este nemărginită, făcându-și apariția primele etape ale doliului: negarea și furia (urmate de negociere, depresie și, într-un final, acceptare). În cazul în care cineva dintre apropiați a recurs la suicid, situația e și mai complicată. Inițial apare un cumplit sentiment de vină, care dispare foarte greu, după mult timp. În plus, orice om care s-a confruntat cu suicidul cuiva apropiat își pune întrebarea „de ce eu nu am observat?”, fiind sigur că, dacă ar fi știut despre gândurile negative, ar fi putut schimba ceva. De aceea, e important să susținem aceste persoane, să apreciem intențiile lor bune, dar și să le încurajăm să treacă peste această situație, fără a le grăbi sau a face comparații. De asemenea, trebuie să le motivăm să se concentreze pe amintirile frumoase, să nu se autoînvinovățească, să accepte situația așa cum este ea și să conștientizeze că anumite momente nu pot fi prevăzute sau prevenite, oricât de mult ne-am dori acest lucru.

În general, potrivit expertei, trebuie să înțelegem că fiecare persoană este responsabilă, îndeosebi adulții, pentru modul în care ia anumite decizii și pentru tipul acestora. Totul depinde de fiecare dintre noi, pentru că în orice situație avem posibilitatea de a alege încotro mergem mai departe. Inclusiv gândurile suicidare, acestea pot fi combătute chiar și în mijlocul durerii și a vulnerabilității, dacă ne dorim foarte mult acest lucru.

„În niciun caz nu ar trebui să acuzăm pe cineva, inclusiv pe cei apropiați, care și așa se consideră vinovați, de moartea unui om, deoarece încălcăm principiul de bază în prevenirea suicidului: grija de cei vii. Nu trebuie să învinovățim pe nimeni fără a avea decizia organelor competente. În cazul în care există suspiciuni, specialiștii ar trebui să analizeze cazul și să constate dacă e vorba despre determinare la suicid sau nu. În rest, trebuie să ne abținem din a învinovăți și responsabiliza pe cineva.”

Suicidul este un fenomen care poate fi prevenit. Linia Verde Pentru Prevenirea Suicidului propune persoanelor ce trec prin durere psihologică intolerabilă să apeleze la serviciul de susținere emoțională anonim și gratuit.

Preluat de la: diez.md