Salut! Eu sunt Cristian, am 18 ani și am luat examenul auto din prima încercare. Dacă socoți că am reușit din motiv că am dat mită, atunci află că nu este așa. Am ales să fac orele pe o mașină cu cutie automată, pentru că mi se părea mai simplu și mai confortabil pentru un începător. Astăzi îți voi povesti cum am reușit din prima să ies din mașina examinatorului cu un „admis” și îți voi împărtăși câteva sfaturi care mi-au fost de ajutor.

Experiența mea a început în noiembrie 2023, când m-am înscris, cu ajutorul bunicului meu, la o școală de șoferi din Chișinău, aproape de casă. Am avut 24 de lecții teoretice. O lecție de teorie durează 90 de minute, iar durata întregului curs – trei luni. Când am început lecțiile teoretice, am realizat că știam doar aproximativ 10 % din material. Cunoașterea teoriei este esențială pentru siguranța rutieră, înțelegerea corectă a regulilor și responsabilităților în trafic, precum și pentru gestionarea eficientă a situațiilor de urgență.

După aproximativ 16 săptămâni și 24 de ore de teorie, am avut și mult așteptatul examen intern. Deși la ASP (Agenția Servicii Publice) sunt 20 de întrebări, la școală am avut de răspuns la 40 de întrebări. Am avut voie să greșesc doar la trei întrebări, lucru pe care, evident, l-am făcut. Acum cu siguranță voi ține minte că secțiunea cu intersecțiile trebuie tratată cu mai mare seriozitate, astfel încât să analizez corect traiectoria fiecărui vehicul aflat în circulație. Cu cele trei greșeli pe care le-am făcut am ieșit bucuros din clădirea școlii auto și am glumit cu apropiații spunându-le: „Deja o pătrime șofer’’, calculând că am parcurs deja o etapă dintre cele patru necesare, care includ: probele teoretică și practică la școala auto și probele teoretică și practică la ASP.

Cursurile practice au reprezentat o altă etapă importantă în drumul meu spre obținerea permisului. Prima lecție practică am avut-o în decembrie, când m-am întâlnit cu instructorul. Deși nu era prima dată când mă așezam la volan, aveam ceva experiență din lecțiile ,,neoficiale” cu bunicul. Acestea se petreceau în curți private, parcarea o făceam în ograda casei, iar ocazional mergeam la un poligon părăsit de lângă Băcioi. Lecțiile cu instructorul însă mi-au oferit o pregătire riguroasă (mereu analizam împreună orice detaliu neclar care îmi apărea în timpul mersului cu mașina), dar și organizată. Aveam un orar stabil de minimum două lecții pe săptămână, în care acesta nu întârzia niciodată, ceea ce m-a făcut și pe mine mai punctual.

Ne-am concentrat pe învățarea tuturor tipurilor de parcări, a semnalizării corecte și a manevrelor de bază, iar când nu înțelegeam ceva, instructorul oprea mașina și îmi explica până când înțelegeam perfect. De exemplu, printre primele lecții de șoferie, eu nu înțelegeam cum corect să opresc pe marginea drumului, iar dumnealui mi-a explicat pe pași totul. Mai întâi mi-a spus că trebuia să semnalizez dreapta, să mă asigur în oglinda retrovizoare dreaptă că nu vine nicio mașină, să iau volanul lin spre dreapta și să opresc pe marginea drumului și apoi să închid semnalizarea dreapta.

Din cauza faptului că sunt elev, am avut și unele ore de șoferie pe care le începeam la șase și jumătate dimineața, iar uneori era o provocare pentru mine, fiindcă trebuia să chiulesc de la școală. În pofida absențelor, m-am descurcat bine la școală pe tot parcursul anului. Cu toate că au mai existat anumite impedimente, am reușit să merg la toate orele obligatorii de șoferie, care au fost într-adevăr utile și m-au pregătit pentru examenul final.

În aprilie 2024, chiar în dimineața zilei de dinaintea Paștelui, am avut examenul intern la poligon. Chiar dacă practica examenului la poligon nu mai este la ASP, examenul meu de la școala auto a inclus urcarea și oprirea pe estacadă, întoarcerea din trei mișcări, mersul pe cerc și parcarea la un unghi de 90 de grade. M-am focusat la maximum și am efectuat fiecare manevră calm și lent, ca să nu greșesc, mai ales la parcare. Într-un final, am reușit să trec totul cu brio și, două zile mai târziu, am luat foaia de școlarizare, ceea ce reprezenta sfârșitul experienței mele de la școala auto.

După examenul practic de la școala auto, am mai luat două lecții suplimentare pentru a exersa în oraș și m-am programat pentru proba teoretică. Pentru a mă pregăti de examenul teoretic, „m-am închis în casă” cu cinci zile înainte și am exersat toate testele și tipurile de întrebări disponibile pe site-ul auto-test.online. În ziua examenului, am răspuns corect la toate cele 20 de întrebări din testul primit la ASP.

A urmat înscrierea la proba practică externă programată pe 13 iunie. Ziua examenului nu a fost marcată de emoții puternice, dar totuși, noaptea anterioară nu am putut dormi deloc. După ce am așteptat aproape trei ore, am intrat în mașină calm și focusat, ca într-un final să reușesc să trec examenul cu 17 puncte de penalizare (conform noului regulament pragul de penalizare e de 21 de puncte).

Examenul însăși a început cu două ore și jumătate mai târziu, eu m-am programat pentru ora 8.30, iar examenul propriu-zis a început la ora 11.00. Nu pot să spun că eram stresat în timpul examenului, pentru că eram destul de încrezător în abilitățile mele de conducere. Ca manevră specială am avut de efectuat mersul cu spatele, la care cel mai important era să mențin distanța constantă lângă bordură ca să nu primesc puncte de penalizare. Punctele de penalizare le-am primit pentru nesemnalizarea direcției de deplasare, neconectarea luminii în faruri, schimbarea direcției de deplasare peste o linie continuă, oprirea neîntemeiată în intersecție, nerespectarea unui indicator rutier și conducerea cu viteză redusă. Cu toate acestea, când am văzut scris „ADMIS” pe foaie, nicio altă preocupare nu mai conta. Eram atât de bucuros, încât am avut dificultăți să-mi găsesc buletinul pentru a-l prezenta la cameră. Deși nu sunt genul care să sară de fericire, bucuria era vizibilă pe chipul meu.

Cred că sunt mulți factori care m-au ajutat să susțin examenul, dar secretul oricum constă în faptul că am mers mult la volan, multă practică în trafic, cu diferite situații de la ambuteiaje și până la mers noaptea. Instructorul joacă un rol esențial în cele mai multe cazuri, dar faptul că îmi place să merg la volan m-a impulsionat să vreau să iau permisul cât mai repede.

Este important de menționat că examenele de conducere constau în două probe: proba teoretică și proba practică. Proba teoretică, care este susținută atât la școala auto, cât și la ASP, constă în răspunsuri la 20 de întrebări de tip grilă, unde candidații au voie să facă maximum două greșeli pentru a promova. Proba practică însă, pentru mine, a decurs puțin diferit decât pentru alții. Am dat examenul intern la școala de șoferie pe poligon, cu propriul instructor în mașină. Nu am avut proba practică și în oraș. Pe de altă parte, la ASP am avut doar conducerea în oraș, unde fiecare manevră și decizie sunt punctate conform unui barem strict.

Cu toate că am obținut permisul din prima încercare, am conștientizat că școala auto a fost doar începutul. Mersul cu o mașină cu cutie automată poate părea mai simplu, dar asta nu înseamnă că nu am învățat lucruri esențiale precum parcarea corectă sau semnalizarea adecvată. Ca la orice altă școală, cunoștințele dobândite sunt fundamentale, dar experiența practică acumulată ulterior este cea care îți conferă încrederea necesară pentru a deveni un șofer competent în cel mai scurt timp posibil. Chiar dacă provocările din trafic și presiunea examenelor pot părea descurajante, cu o pregătire corectă și o abordare realistă, obținerea permisului de conducere devine un obiectiv realizabil.

În 2022, conform datelor statistice furnizate de Agenția Servicii Publice (ASP) din Republica Moldova, 52 551 de persoane s-au prezentat la examenele de obținere a permisului de conducere. Doar 17 % din numărul acestora au reușit să promoveze examenul practic din prima încercare. Statisticile arată că obținerea permisului auto din prima încercare rămâne un obiectiv dificil pentru mulți, în special în Chișinău, unde condițiile de trafic și nivelul de dificultate al examenului sunt considerate mai provocatoare comparativ cu alte orașe din republică.

Autor: Cristian Bacinschi

Preluat de la: diez.md