În jurul vârstei de aproximativ trei ani, mulți părinți observă apariția unei avalanșe de întrebări repetate: „De ce?”. Fenomenul poate părea exasperant, însă reprezintă un indicator important al transformărilor cognitive și emoționale prin care trece copilul. Privită atent, această etapă deschide o fereastră rară spre felul în care mintea copilului explorează lumea, testând în mod sistematic coerența și disponibilitatea adultului.

În această perioadă, întrebarea repetitivă nu semnalează lipsă de atenție, ci dorința de a verifica explicațiile. Practic, el testează dacă răspunsurile sunt consecvente, dacă adultul rămâne accesibil emoțional și dacă lumea are reguli previzibile. Este mai mult decât curiozitate: este o etapă de consolidare a siguranței interne.

Abordarea eficientă începe prin a accepta că întrebarea nu urmărește în mod obligatoriu un conținut factual, ci o conexiune. Un răspuns scurt, clar și calm este adesea suficient. Uneori, o reformulare poate muta focalizarea: „Ce crezi tu că se întâmplă?”, invitând copilul să-și exerseze propriile raționamente. În locul unei reacții impulsive, un ritm temperat contribuie la menținerea echilibrului relațional.

Această fază stimulează formarea gândirii. Copilul învață să lege evenimente, să prevadă rezultatele unor acțiuni și să distingă între explicații reale și imaginate. În paralel, se dezvoltă toleranța la ambiguitate și flexibilitatea mentală. Prin repetiție, copilul își organizează structuri logice interne, convertind informația fragmentată într-un sistem coerent.

Preluat de la: csid.ro