Pe măsură ce înaintăm în vârstă, ochii noștri își pierd progresiv capacitatea de a focaliza la distanțe foarte apropiate — un fenomen natural numit presbiopie. Fenomenul devine vizibil, de obicei, după vârsta de 40 de ani, când cititul sau lucrul la computer necesită tot mai mult ochelari. Situația se complică însă atunci când presbiopia se adaugă unor vicii de refracție deja existente, cum ar fi miopia, hipermetropia sau astigmatismul.

Presbiopia reprezintă pierderea treptată a capacității de acomodare a cristalinului – adică acțiunea prin care ochiul își ajustează focalizarea între obiecte apropiate și departe. Pe scurt, în tinerețe cristalinul este elastic și se poate modifica pentru a vedea clar aproape; odată cu trecerea anilor, cristalinul devine mai rigid și acest mecanism nu mai funcționează eficient. De cele mai multe ori, presbiopia se instalează în jurul vârstei de 40–45 de ani, când oamenii încep să observe dificultăți la citit – litere mici devin încețoșate, trebuie să îndepărteze obiectul citit sau să folosească lumină mai puternică, urmând ca spre 50 de ani, simptomele să devină evidente.

Mulți oameni au deja miopie (vederea bună aproape, cu dificultăți la distanță), hipermetropie (vedere deficitară aproape) sau astigmatism (probleme de claritate generală). Când apare presbiopia, aceste vicii se adaugă la noua dificultate: de exemplu, un pacient cu miopie poate încă vedea clar apropiat fără ochelari, dar va avea nevoie de corecție pentru distanță și vor apărea dificultăți la apropiere. La un hipermetrop, problema la citit se accentuează.

“Prin urmare, tratamentul ideal trebuie să adreseze ambele componente – ajustarea pentru distanță și compensarea pierderii focalizării pentru aproape. În acest context, chirurgia refractivă nu mai este doar o opțiune pentru tineri, ci și pentru cei peste 40 de ani care doresc independență de ochelari”, declară Dr. Dan Stănilă.

Simptomele tipice includ dificultatea de a citi text mic, nevoia de a îndepărta cartea sau telefonul pentru a vedea clar, oboseală oculară, dureri de cap când citim sau lucrăm îndeaproape. În timpul cititului, ochii pot deveni sensibili la lumină sau apare necesitatea de lumină suplimentară.

Un alt semn poate fi mișcarea obiectelor citite mai aproape sau încercarea de a „păstra distanța” la citit pentru claritate. Mulți pacienți spun că înainte de vârsta de 40 de ani puteau citi confortabil fără ochelari, dar acum simt că trebuie să aibă mereu ochelari de citit la îndemână.

Intervențiile de chirurgie refractivă moderne folosesc tehnologii laser extrem de precise, care pot corecta viciile de refracție – miopie, hipermetropie, astigmatism sau presbiopie – prin remodelarea corneei, astfel încât lumina să se focalizeze corect pe retină. Procedura este personalizată în funcție de structura fiecărui ochi, după o analiză computerizată complexă care stabilește grosimea, forma și particularitățile corneei. Corecția se face cu ajutorul unui fascicul laser ghidat digital, care acționează cu o precizie de microni, fără să afecteze țesuturile învecinate.

“Operația este minim invazivă, se realizează sub anestezie locală cu picături și durează doar câteva minute pentru fiecare ochi. Pacientul nu simte durere, iar vederea începe să se clarifice la scurt timp după intervenție. Recuperarea este rapidă – în general, activitățile obișnuite pot fi reluate în una-două zile, iar acuitatea vizuală continuă să se îmbunătățească progresiv în următoarele săptămâni”, adaugă Dr. Dan Mircea Stănilă.

Prin precizia echipamentelor actuale, chirurgia refractivă a devenit una dintre cele mai sigure proceduri oftalmologice. Corectarea personalizată în funcție de structura ochiului permite rezultate stabile pe termen lung și o experiență vizuală clară, fără disconfort sau limitări.

De regulă, aceste metode nu doar corectează presbiopia, ci pot și să ajusteze miopia, hipermetropia sau astigmatismul concomitent. Chirurgia refractivă oferă rezultate stabile pentru distanță, dar presbiopia este un proces progresiv — cristalinul continuă să se rigidizeze odată cu înaintarea în vârstă. Astfel, chiar și după o corecție reușită, este posibil să mai apară necesitatea unei ajustări sau suport cu lentile pentru apropiere.

Prin urmare, pacienții trebuie să fie informați că chirurgia refractivă nu oprește complet progresul presbiopiei, dar poate reduce dependența de ochelari și poate oferi o perioadă de libertate vizuală mai mare. Recomandăm chirurgia refractivă corneană să fie efectuată la tineri, până la apariția presbiopiei, astfel încât să existe măcar o perioadă de câțiva ani în care au independență față de ochelar.

Evaluarea preoperatorie include măsurători detaliate ale corneei, grosimii acesteia, topografie corneană, gradul de miopie/hipermetropie/astigmatism, aberatii optice și calitatea filmului lacrimal, examinarea globului ocular. Oftalmologul trebuie să discute cu pacientul stilul său de viață, preferințele vizuale (cât de mult depinde de citit frecvent) și să recomande tehnica potrivită fiecăruia.

Pentru corectarea vederii la distanță, cât și la aproape indicăm chirurgia refractivă cristaliniană, care presupune schimbarea cristalinului natural cu un cristalin artificial multifocal sau EDOF.

Chirurgia refractivă cristaliniană de ultimă generație utilizează laserul Femto Z8 NEO, prin tehnica Z-Cataract se realizează jumătate de operație cu laserul, cu o precizie foarte mare, siguranță și rezultate superioare.

Se pot realiza și tehnici refractive pe cornee pentru presbiopie care presupun o vedere- monovision, de exemplu, un compromis vizual între ochi.

“Există și intervenții laser pentru presbiopie care se pot realiza cu Laserul din dotare Z8 NEO, de exemplu tehnica READ (Refractive Enhanced Ablation for Presbyopia), care oferă o vedere monovision, durează de obicei câteva minute per ochi, este minim invazivă și se face sub anestezie locală (picături). Recuperarea este rapidă: majoritatea pacienților citesc fără ochelari în câteva zile, deși adaptarea completă poate dura câteva săptămâni”, mai precizează Dr. Dan Stănilă.

Ca la orice intervenție, există riscuri, uneori complicații, ele fiind tot mai rare si rezolvabile: halouri, străluciri noaptea, diferențe între ochi, sub- sau supracorecție, uscăciune oculară accentuată, pierdere temporară a clarității. De asemenea, unele tehnici multifocale sau EDOF pot afecta sensibilitatea la contrast.

„Cu tehnicile moderne – monovision, chirurgia refractivă corneană sau înlocuirea cristalinului – putem oferi o libertate vizuală semnificativă. Rolul nostru este să alegem împreună soluția cea mai potrivită, adaptată stilului de viață și toleranței fiecărui pacient”, mai declară Dr. Stănilă.

Foto: shutterstock

Preluat de la: csid.ro