De câte ori ai ignorat afișele despre concertele simfonice doar pentru că ai crezut că nu le vei înțelege sau că e nevoie de pregătire specială ca să te bucuri de ele? Mi s-a întâmplat și mie, de aceea m-am întrebat ce stă la baza acestei temeri și de ce, multora dintre noi, ne este atât de greu să facem primul pas către artă. Pentru a găsi un răspuns, am discutat cu Mihail Agafița, director artistic și prim-dirijor al Orchestrei Simfonice a Filarmonicii Naționale „Serghei Lunchevici”, Alexandra Procopovici, soprană la Teatrul Național de Operă și Balet „Maria Bieșu”, și Sergiu Ciochină, artist plastic.

Potrivit raportului Special Eurobarometer 562 – Europeans’ attitudes towards culture”, realizat de Comisia Europeană la începutul anului 2025, doar circa 50 % dintre europeni au participat la activități artistice în ultimele 12 luni. Deși principalul motiv pentru neparticipare este lipsa timpului (45 %), printre cauze persistă și sentimentul de excluziune (4 %). Altfel zis, persoanele respective nu se simt binevenite sau integrate în lumea activităților culturale.

Cu toate acestea, Mihail Agafița susține că arta este pentru toată lumea. „Desigur, există anumite diferențe de percepție și de afinități. Nu toți pot «digera» muzica sau arta contemporană, dar acest lucru nu înseamnă deloc că persoana respectivă este lipsită de sensibilitate artistică. Fiecare are propria nișă în care se poate regăsi.”

Tocmai din acest motiv, în calitate de dirijor și director artistic, încearcă să conceapă programele astfel încât ele să fie cât mai variate și să răspundă diferitelor gusturi: „Cred că în asta și constă frumusețea artei – în capacitatea ei de a uni oameni diferiți prin emoție.”

Alexandra Procopovici este de aceeași părere. Potrivit sopranei, cultura trebuie să fie accesibilă fiecăruia și trebuie cultivată încă din copilărie. „Omul are nevoie să creadă în ceva, să se inspire din ceva, să își direcționeze energia spre ceva bun. Dacă nu o face, se pierde în lucruri negative, iar societatea începe să decadă.”

Tânăra consideră că arta trezește în noi vibrații extrem de fine și ne influențează foarte mult starea emoțională și psihologică. „Chiar dacă cineva este departe de artă, ea tot îl poate schimba. Arta îl face pe om mai atent, mai gânditor, mai deschis.”

Opinia artistului Sergiu Ciochină însă diferă. El afirmă că arta este creată pentru cei dispuși să caute și să simtă, iar de fiecare om depinde deja dacă vrea să fie el „alesul”. „Cultura nu este (nu poate fi) pentru toți. Mulți oameni nu o caută, fiindcă cere o anumită disponibilitate – timp, curiozitate, experiență, liniște interioară și o dorință de a privi dincolo de aparențe.”

Pentru mulți dintre noi primul contact cu arta a fost în anii de școală – locul în care se formează caractere, atitudini și gusturi. Potrivit lui Mihail Agafița, gustul estetic depinde foarte mult de profesori, căci aceștia au toate instrumentele necesare pentru a-l forma: „Dascălii au o putere foarte mare de a cultiva frumosul în copii, important este ca să fie profesioniști și să își dorească cu adevărat să îndeplinească acest rol.”

Pictorul Sergiu Ciochină completează perspectiva, afirmând că, atunci când cadrele didactice vorbesc despre artă cu pasiune, elevii pot simți și înțelege esența ei într-un mod autentic: „Cred că profesorul are rolul de a aprinde o scânteie, nu de a preda un capitol.”

Alexandra Procopovici confirmă acest lucru, bazându-se pe experiența ei personală în calitate de profesoară. „Când predam eu însămi, le povesteam mereu elevilor despre marii compozitori, inclusiv despre Beethoven, care, deși era surd, a creat «Oda bucuriei» și multe alte lucrări care trăiesc de peste trei secole. După aceste povești, copiii cântau cu altă atitudine, cu mândria că ating ceva măreț.”

Totodată, soprana consideră că programa școlară ar trebui să includă mai multe vizite la operă, muzee, teatre și concerte simfonice – cel puțin o dată la două luni. Astfel, potrivit ei, copiii ar putea descoperi din timp bucuria artei și ar învăța să o aprecieze, devenind mai târziu adulți care merg cu plăcere la evenimente culturale.

În general, pentru a aduce arta mai aproape de oameni, sunt necesare compromisuri. Nu în privința calității, ci a modului în care este prezentată. Adaptarea formelor, alegerea unui repertoriu mai accesibil sau organizarea concertelor în afara marilor săli pot deschide drumul spre un public nou, fără a pierde esența artistică. Cel puțin de asta ne asigură prim-dirijorul Orchestrei Simfonice a Filarmonicii Naționale „Serghei Lunchevici”. Mihail Agafița susține că formația pe care o conduce alternează simfoniile clasice cu concerte mai accesibile și colaborări cu diferite trupe, inclusiv rock, tocmai pentru a trezi interesul spectatorilor neinițiați și pentru a-i provoca, treptat, să participe și la concertele simfonice mai ample.

„De asemenea, concertele susținute în teritoriu au un rol esențial, pentru că aduc arta acolo unde publicul nu are întotdeauna acces la evenimente culturale de asemenea nivel. Ele contribuie direct la apropierea oamenilor de muzică și la formarea unui public tot mai receptiv”, menționează artistul.

Cu același scop de a conecta oamenii cu arta, potrivit Alexandrei Procopovici, la Teatrul Național de Operă și Balet „Maria Bieșu” a fost lansat proiectul IntroOpera. În cadrul acestuia, cu o oră înainte de spectacol, se organizează prezentări gratuite despre compozitor, poveste și personaje. „Este o inițiativă minunată, care îi ajută pe spectatori să nu se teamă, ci să înțeleagă și să simtă mai profund spectacolul.”

În plus, în ultima perioadă, teatrul dezvăluie mai multe secrete din culise, prin publicarea de imagini și videoclipuri tematice pe rețelele sociale – lucru care îi face pe cei activi online mai interesați de operă și mai motivați să participe la spectacole. Iar pentru un impact și mai mare, soprana afirmă că persoanele dornice să descopere lumea operei ar trebui să fie invitate la repetițiile regizorale: „Când spectatorul vede cum se naște un spectacol, îl percepe altfel.”

Sergiu Ciochină, la rândul său, adaugă că publicul se poate apropia de artă doar prin autenticitate și respect. „Nu prin artificii sau marketing, ci prin întâlniri sincere între artist și spectatori. Când arta e prezentată cu respect, oamenii o simt.”

La începutul acestui articol, ziceam că unul dintre motivele pentru care mulți dintre noi nu mergem la concerte simfonice este teama că ar fi necesară o pregătire specială pentru a le înțelege. Același motiv stă deseori și în spatele ignorării spectacolelor și vernisajelor. Cu toate acestea, artiștii cu care am discutat subliniază că emoțiile trăite la un eveniment cultural contează mai mult decât cunoștințele tehnice.

„Muzica este compusă pentru a crea stări, iar pentru a trăi aceste stări nu este nevoie de o pregătire muzicală. Aș putea afirma chiar contrariul: o persoană pregătită din acest punct de vedere poate sesiza unele mici erori, uneori inevitabile, având în vedere complexitatea unor lucrări și faptul că acestea sunt interpretate pe viu, în timp real. Astfel, acei oameni pot pierde, uneori, capacitatea de a se bucura pe deplin de concert. În schimb, o persoană neavizată, dar deschisă emoțional și mental se poate bucura sincer și complet de un concert simfonic”, explică Mihail Agafița.

Totuși, la capitolul cunoștințe despre lucrare, dirijorul spune ce acestea contează, întrucât o înțelegere minimă a contextului poate îmbogăți experiența. „Din acest motiv am decis, cu mai mulți ani în urmă, să prezint eu însumi concertele și să ofer publicului câteva informații despre lucrările care urmează să fie interpretate. De asemenea, majoritatea concertelor pe care le susțin sunt tematice, tocmai pentru a ajuta publicul să intre mai ușor în atmosfera fiecărei lucrări.”

Alexandra Procopovici crede la fel. Potrivit sopranei, opera poate atinge inimi chiar și fără pregătire, dar cu – bucuria este dublă, atât emoțională, cât și intelectuală. „Uneori, oamenii spun: «Nu înțeleg limba», «Subtitrările sunt prea sus», «Muzica e complicată» sau «Mai bine merg la film». Dar asta se rezolvă foarte simplu, trebuie doar puțină pregătire. Să citească pe scurt povestea, să cumpere o broșură înainte de spectacol, să vadă cine cântă. Asta ia 10 minute, dar schimbă totul.”

Aceeași idee se aplică și în arta vizuală, subliniază Sergiu Ciochină. „Eu cred că cei mai fericiți oameni sunt cei care privesc expoziția fără o bază tehnică, fără a separa lucrarea în perspective, game, sensuri și tehnici. Până la urmă, expoziția nu e un examen, e o experiență. Dacă nu avem o bază teoretică, să ne lăsăm conduși de privire, de culoare, de senzație.”

Pentru cineva care vrea să descopere muzica simfonică primul pas ar fi să treacă peste acest baraj psihologic și să meargă la concert. Cel puțin aceasta este recomandarea lui Mihail Agafița. Totodată, artistul sugerează că ar fi bine ca persoana respectivă să ceară sfatul unui specialist din domeniu pentru a alege, la început, concerte cu un repertoriu mai accesibil.

„Iar pe cei care merg prima dată la un concert simfonic, îi îndemn să fie atenți la comportamentul celor din jur, pentru că prezența la un asemenea concert presupune o anumită etichetă, un anumit mod de a se purta – lucruri elementare, de altfel, precum stingerea sunetului telefonului. Apoi, din punct de vedere emoțional, să lase muzica să curgă prin ei, prin întregul sistem energetic. Atunci are loc adevărata conexiune.”

În general, potrivit dirijorului, concertele simfonice ne pot ajuta să evoluăm pe plan spiritual, de aceea chiar merită să încercăm această experiență cel puțin o dată în viață. „La un concert simfonic se deschid anumite canale interioare, care în viața de zi cu zi sunt blocate de agitație, zgomot și griji. Muzica limpezește gândurile și oferă o stare pe care puține lucruri o pot egala. Este o experiență care nu se explică, ci se trăiește.”

Pentru cineva care vrea să descopere opera, primul pas ar fi să aleagă o lucrare foarte cunoscută. Alexandra Procopovici recomandă „Carmen”, „Traviata”, „Turandot” sau  „Tosca”. „Aceste spectacole sunt ușor de înțeles, fiindcă vorbesc despre emoții universale – dragoste, gelozie, durere, speranță. Apoi, când apare interesul, recomand «Otello», «Lady Macbeth», «Aida», «Nabucco», «Elixirul dragostei» și «Bărbierul din Sevilla».”

Totodată, potrivit sopranei, spectatorii care pășesc pentru prima dată în lumea operei ar trebui să se lase conduși de emoție, dar și să analizeze un pic lucrarea. „Emoția este primul pas – ea te face să trăiești spectacolul, să vibrezi cu muzica și cu personajele. Dar este frumos când, după spectacol, omul pleacă nu doar cu o emoție, ci și cu o idee, o viziune nouă, cu ceva ce a înțeles despre viață sau despre sine. Nu trebuie să analizezi fiecare detaliu, dar e bine să reflectezi puțin, să te întrebi ce ai simțit, ce te-a impresionat, ce ai descoperit nou.”

O regulă importantă de respectat în sala de spectacol este păstrarea liniștii și evitarea oricărei surse de distragere, deoarece pentru artiști, atitudinea spectatorilor contează la fel de mult ca lumina sau acustica. „Când ies pe scenă, nu vreau doar să-mi fac treaba. Vreau să trăiesc, să fiu prezentă aici și acum, să fiu personajul meu, să transmit emoția lui. Și ceea ce caut cel mai mult este empatia spectatorului. Un spectator care trăiește momentul e o inspirație uriașă.”

Pentru cineva care vrea să afle mai multe despre pictură, primul pas ar fi să meargă la o expoziție din propria dorință. Totodată, potrivit lui Sergiu Ciochină, contează ca vizitatorul să fie odihnit, hidratat și gata să nu caute explicații, ci emoții. „Arta adevărată nu vorbește prin rațiune, ci prin emoție. Și uneori, ceea ce simți e mai important decât ceea ce înțelegi. De asta oamenii și revin mereu la muzee, să revadă picturile în care se regăsesc sau care îi provoacă și să simtă încă o dată anumite lucruri.”

Dacă dorești să fii mereu la curent cu cele mai actuale evenimente din Chișinău, dar și din țară, ești mereu binevenit(ă) și pe canalul nostru de Telegram.

Preluat de la: diez.md