#1. Creează-ți firul roșu. Te poți gândi la el ca la o coardă sau frânghie puternică de care vei atașa toate elementele care fac parte din ideea pe care o construiești. Un bun exercițiu este să încerci să-ți rezumi firul roșu în maximum 15 cuvinte. Iar acele 15 trebuie să ofere un conținut consistent. Firele roșii care leagă prea multe concepte nu funcționează. Este o formulă simplă: Supraîncărcarea = Prea puțin explicat.

Exemple de fir roșu

• Mai multe opțiuni ne fac în realitate mai puțin fericiți.
• Când vine vorba despre limbajul trupului, te poți preface până când îți vine automat.
• Trebuie să prețuim vulnerabilitatea, nu să ne ascundem de ea.
• Potențialul educației se transformă dacă te concentrezi pe creativitatea uimitoare a copiilor.
• Haideți să provocăm o revoluție tăcută – o lume reproiectată pentru introvertit

Ține minte! Orice discurs TEDx trebuie să aducă o idee nouă și interesantă publicului. Dacă nu ai o idee bună, nici măcar nu are rost să te uiți la celelalte puncte.

#2. Oferă o structură bună discursului tău.Ai putea folosi următoarea structură:

A. Introducerea – acomodarea, subiectul care va fi prezentat.
B. Contextul – de ce contează această chestiune.
C. Conceptele principale.
D. Implicațiile practice.
E. Concluzia.

Însă sunt multe alte structuri eficiente care merită atenția ta. Indiferent pe care o alegi, este important ca audiența să poate naviga ușor prin discursul tău.

#3. Fii aproape de audiență ta. Chiar și cele mai plictisitoare subiecte pot fi redate într-un mod interesant. Și opusul – dacă ai o idee bună, însă vorbești foarte monoton – ai toate șansele ca nimeni să nu vrea să te asculte. Încearcă să interacționezi cu audiența. Spune-le o poveste – construiește tensiune, prin intermediul curiozității, al intrigii sociale sau al unui pericol real. Folosește umorul. Oferă doza adecvată de detalii. Prea puține, și povestea nu este însuflețită. Prea multe, și se împotmolește.

#4. Nu minți audiența. 

Uneori vorbitorii o fac inconștient, din dorința de a surprinde publicul. Cu această intenție ei folosesc „știința falsă”, care distorsionează puternic mesajul discursului.

Acest lucru se întâmplă foarte des, de aceea aș vrea să ne oprim mai mult la el. Iată câteva din capcanele „științei false” pe care trebuie să le cunoști (în baza „Neuroscience for Learning and Development” de Stella Collins).

Informațiile depășite. În viață nu există nimic stabil, în afară de schimbare. Asta se referă și la știință. Deseori ipotezele vechi sunt contrazise de cele noi – oamenii identifică greșeli, factorii de influență se schimbă sau pur și simplu știința evoluează. În anii 1920 și 1930, o serie de experimente arătau că muncitorii din fabrică au devenit mai productivi atunci când luminile din încăperi au fost îmbunătățite. Cu toate acestea, analiza efectuată de Henry A Landsberger în 1950 a arătat că munca oamenilor s-a îmbunătățit atunci când li s-au plătit mai multe premii și cu aceasta negând ipotezele inițiale. Acest lucru a devenit cunoscut sub numele de efectul Hawthorne și este unul dintre factorii care trebuie luați în considerare atunci când se analizează datele din studiile din viața reală.

Informațiile inițial publicate greșit. Un studiu din 2008 al revistelor de top de psihologie a constatat că 96 % dintre subiecții de cercetare provin din țările industrializate occidentale, care reprezintă doar 12 % din populația lumii (Henrich, Heine și Norenzayan, 2010). De obicei subiecții cercetărilor sunt studenții de psihologie, pacienții psihologilor, oamenii foarte săraci care sunt cei mai accesibili. Știind aceasta, putem oare considera rezultatele cercetării adevărate? Uneori da, alteori nu.

Plus la asta, există cercetări finanțate de organizații comerciale, care au drept scop să convingă prin limbaj științific că anume produsul lor este cel mai mai eficient.

Informațiile interpretate. Probabil ai auzit de regula 7-38-55: Oamenii rețin 7 % din cuvintele rostite,  38 % din limbajul paraverbal. Restul de 55 de procente țin de limbajul non-verbal. Ei bine, acesta este un exemplu de „știință falsă”.

De fapt aici este vorba de un experiment real făcut de profesorul Albert Mehrabian și publicat în cartea sa „Silent Messages”. Acest experiment a devenit un mit. Cercetarea inițială a studiat o gamă limitată de comunicări a sentimentelor. Oamenilor li s-au arătat fotografii alb-negru ale unei persoane cu diverse expresii emoționale; au ascultat, de asemenea, o înregistrare a unui singur cuvânt care era în conflict cu expresia feței și tonurile vocii. De exemplu, în înregistrare cineva aude cuvântul „trist”, dar tonul și expresia feței sunt „fericite”. Când subiecții au văzut și au auzit clipurile de mesaje mixte, aceștia erau mai tentați să creadă comunicarea nonverbală (expresia feței și tonul vocii) și au respins mesajul verbal – singurul cuvânt. Albert Mehrabian a petrecut mulți ani explicând că nu a intenționat niciodată ca acest rezultat să se aplice comunicărilor umane normale în care, în general, expresiile, tonul și cuvintele oamenilor transmit toate același mesaj.

Cartea sa a fost publicată în 1971 – au trecut 50 de ani, dar eu încă mai văd acest mit în unele manuale și cărți despre comunicare.

Pentru a verifica datele și informațiile citate, echipa TEDxRoseValleyParkED folosește metoda Stelei Collins de 6 întrebări. Dacă veți dori, vă putem povesti mai mult despre ea.

#5. Fii expresiv. La ce bun să spui discursul, dacă poți publica textul tău pe pagina de Facebook?

Dacă vrei să fii înțeles corect, trebuie să ieși pe scenă și să pui accentele acolo unde trebuie puse. Dacă vrei să fii auzit, trebuie să ieși pe scenă și să arăți prin intonație și expresivitate de ce asta contează. Cele mai bune texte pot fi stricate printr-o prezentare proastă. Totodată, textele mediocre pot fi salvate datorită unei expresivități puternice. Exersează modul în care redai discursul – fă-o cu voce tare, în fața oglinzii, în fața unor prieteni, încearcă să te filmezi apoi privește și vezi care sunt neajunsurile. Doar așa vei putea ajunge mai aproape de audiența ta.

În spatele unui discurs bun, stă foarte multă muncă. Aparent cât e să scrii un text de 18 minute? TED recomandă organizatorii conferințelor TEDx să înceapă pregătirile cu speakerii cu 6 luni înainte de eveniment. După primele 3 luni discursul trebuie să fie gata, iar ultimile trei luni sunt rezervate pentru repetiții.

Despre TEDx, x = eveniment organizat independent

În spiritul ideilor care merită răspândite, TEDx este un program de evenimente locale, auto-organizate, care reunesc oamenii pentru a împărtăși o experiență asemănătoare TED. La un eveniment TEDx, speakerii pornesc discuții profunde și conexiuni. Aceste evenimente locale, auto-organizate sunt denumite TEDx, unde x = eveniment TED organizat independent. Conferința TED oferă îndrumări generale pentru programul TEDx, dar evenimentele individuale TEDx sunt auto-organizate. (Sub rezerva anumitor reguli și reglementări.)

Despre TED

TED este o organizație non-profit dedicată ideilor care merită răspândite. Începând ca o conferință de patru zile în California în urmă cu 30 de ani, TED a crescut pentru a-și susține misiunea cu mai multe inițiative. La cele două conferințe anuale, TED îi invită pe cei mai mari gânditori și implementatori din lume să vorbească timp de 18 minute sau mai puțin. Multe dintre aceste discuții sunt apoi disponibile, gratuite, la TED.com. Speakeri TED au fost: Bill Gates, Jane Goodall, Elizabeth Gilbert, Sir Richard Branson, Nandan Nilekani, Philippe Starck, Ngozi Okonjo-Iweala, Sal Khan și Daniel Kahneman.

Preluat de la: diez.md