Boala celiacă sau intoleranţa la gluten este o afecţiune autoimună declanşată de ingestia de gluten (proteina din grâu, secară şi orz) la indivizi predispuşi genetic.

Intoleranţa la gluten afectează circa 1% din populaţie şi poate debuta la orice vârstă începând cu perioada copilăriei.

Consumul de gluten de către persoanele intolerante duce la apariţia de leziuni la nivelul intestinului subţire, condiţie numită enteropatie glutenică.

„Multă vreme, boala celiacă a fost definită ca o afectare a intestinului subţire indusă de gluten, însă actualmente ea este privită ca o boală care afectează multe sisteme şi organe: tractul gastrointestinal, sistemul nervos central, sistemul osteoarticular, pielea, ficatul, sistemul reproducător”, explică Dr. Alina Stănescu-Popp, medic primar, supraspecializarea gastroenterologie pediatrică.

Ce produse pot conţine gluten?

Glutenul este întâlnit nu numai în preparatele alimentare, dar şi în medicamente, suplimente nutriţionale sau produse cosmetice, ceea ce impune o atenţie sporită din partea celiacilor în evaluarea produselor pe care le cumpără pentru uzul cotidian.

Care sunt simptomele bolii celiace?

Manifestările pot aparea la orice vârstă şi sunt foarte variate:

• oboseală neexplicată
• sau diaree cronică la
• sindrom de malabsorbţie important,
• statură mică,
• anemie,
• tulburări de tranzit,
• flatulenţă,
• meteorism (balonare),
• dureri abdominale recurente,
• afte bucale,
• eroziuni de smalţ dentar,
• scădere în greutate,
• depresie,
• erupţie cutanată (dermatită herpetiformă),
• dureri articulare sau spasme musculare,
• osteoporoză precoce,
• avorturi recurente,
• infertilitate.

“Atenţie, unele persoane cu intoleranţă la gluten pot fi asimptomatice. Lipsa manifestărilor nu exclude însă boala”, punctează Dr. Alina Stănescu-Popp, medic primar, supraspecializarea gastroenterologie pediatrică.

Ce persoane au un grad sporit de risc?

Riscul de boală celiacă este crescut la rudele de gradul I ale pacienţilor cu boala celiacă şi la pacienţii cu diabet zaharat tip 1, tiroidită autoimună.

Cum se stabileşte diagnosticul?

Diagnosticul de intoleranţă la gluten se stabileşte coroborând manifestările clinice cu analizele de laborator (anticorpi anti-transglutaminază, anti-endomisium, anti-gliadină, anti-peptide gliadinice deamidate) şi examenul histopatologic al biopsiei intestinale obţinută prin endoscopie digestivă superioară şi examen histopatologic.

Cum se tratează boala celiacă?

Tratamentul constă în excluderea glutenului din alimentaţie, dietă care trebuie respectată toată viaţa.

În lipsa tratamentului, pot apărea complicaţii precum malnutriţie severă (cu întârzierea dezvoltării la copii), osteoporoză, infertilitate sau unele tipuri de cancer.