Tudose intră agitat și transpirat tot în birou la Dragnea. Deschide ușa ca o vijelie, de nici n-apucă Daddy să stingă țigara, și se prăvălește într-un fotoliu.
– Liviule, ăștia râd de mine că am față de bețiv.
Dragnea suflă fumul afară, surâde ghiduș și-i face cu ochiul:
– Ce-i drept, cam ai.
– Hai, măăă, nu începe și tu.
– Ho, bă, că glumeam. Râd de tine pentru că ești fraier, de-aia râd. Și nu faci nimic.
Lu’ Tudose îi pică fața:
– Păi și ce să fac?
Dragnea se ridică de la birou și-l mângâie ușor pe cap:
– Mă, Mihăiță, îl suni tu frumușel pe fraieru’ ăla de la Finanțe și-i spui să anunțe că se naționalizează pilonul doi de pensii și că se introduce impozit pe cifra de afaceri.
– Ăăă… și ce legătură are cu fața mea?
– Tu ești prost sau te faci? Fă în plm ce spun și nu mai comenta atât!
Două zile mai târziu:
Telefonul roșu de pe biroul lui Tudose sună scurt de două ori. Prim-ministrul ridică receptorul:
– Da, Liviule…
– Ei, cum e, mai râde cineva?