Apoplexia poate avea consecințe severe, inclusiv paralizie, tulburări de vorbire și probleme cognitive.

În general, apoplexia se referă la sângerarea efectivă a unui organ sau pierderea fluxului sanguin către un organ. De pildă, apoplexia hipofizară se referă la o sângerare în glanda pituitara, apoplexia ovariană se referă la o sângerare bruscă la nivelul ovarelor, iar apoplexia funcțională descrie o situație în care o persoană pare să aibă simptome asemănătoare accidentului vascular cerebral, fără a avea însă probleme la nivelul creierului. Însă, apoplexia se referă cel mai adesea la simptomele accidentului vascular cerebral care apar brusc.

Iată câteva dintre cele mai cunoscute forme de apoplexie, dintre care amintim:

Apoplexia cerebrală. Un accident vascular cerebral se manifestă atunci când alimentarea cu sânge a unei părți a creierului este întreruptă sau redusă, împiedicând țesutul cerebral să se alimenteze cu oxigen și nutrienți. Celulele creierului încep să moară în câteva minute.

Apoplexia hipofizară. Apoplexia hipofizară, numită și apoplexie pituitara, apare atunci când există un blocaj în fluxul sanguin sau hemoragie în glanda pituitara. Această poate fi o afecțiune gravă, care necesită tratament de urgență.

Apoplexia ovariană. Apoplexia ovariană reprezintă o ruptură bruscă a țesutului ovarian, însoțită de sângerări în cavitatea abdominală și durere.

Semnele de avertizare ale unei apoplexii iminente includ dureri de cap severe și bruște, slăbiciune sau amorțeală pe o parte a corpului, dificultăți de vorbire sau de înțelegere și probleme de vedere. Dacă experimentați aceste simptome, consultați imediat un medic.

Apoplexia poate fi prevenită prin gestionarea factorilor de risc precum hipertensiunea arterială, diabetul și dislipidemia. Adoptarea unui stil de viață sănătos, care include o dietă echilibrată, exerciții fizice regulate și evitarea fumatului și a consumului excesiv de alcool, poate reduce riscul de apoplexie.

Apoplexia nu este în mod direct ereditară, dar predispoziția genetică la factori de risc precum hipertensiunea arterială și diabetul poate contribui la un risc crescut. Este important să cunoașteți istoricul medical familial și să luați măsuri preventive adecvate.

Durata recuperării după apoplexie variază în funcție de severitatea evenimentului și de răspunsul la tratament. Recuperarea poate dura câteva luni până la câțiva ani și implică adesea terapie fizică, ocupațională și logopedică pentru a restabili funcțiile pierdute.

Sursă foto: Shuttertsock.

Preluat de la: csid.ro