Alegerea unui monitor de gaming pe un buget limitat nu e cel mai ușor lucru – mereu trebuie să alegi ce vrei să sacrifici. Timp de multă vreme, cu un buget de până în 300 de euro puteai opta pentru monitoare de 1440p cu imagine bună, dar cu rată de reîmprospătare de până în 120hz sau pentru monitoare care pot duce 240 FPS fluid, dar la un Full HD cam spălăcit. Iar ambele cazuri veneau cu liste largi de alte compromisuri majore.
AOC atacă această logică cu seria // Detalii pe aoc.com // un monitor QHD (2560×1440) pe 27 inchi, cu panou Fast IPS și rată de reîmprospătare de 240Hz, peste care se poate face overclock chiar și la 260Hz. Totul pentru un preț retail între 1.000 și 1.300 lei. Sună prea bine ca să fie adevărat, și un gamer sceptic are tot dreptul să se întrebe: oare unde a făcut AOC economie ca să intre în marja de preț? L-am testat pentru a înțelege unde face compromisuri și unde chiar livrează.
Pentru că încă n-a venit vremea în care producătorii de monitoare să renunțe la convenția absolut atroce de numire a modelelor, trebuie să specific că am testat varianta Q27G4ZR, care conține un stand complet reglabil. Asta pentru că există și varianta mai ieftină Q27G4ZE, care are specificații similare, cu câteva diferențe: standul este mai mic și permite reglaje mai rudimentare, nu are difuzor, și are certificare HDR 10 în loc de HDR 400 la varianta ZR, cu tot cu o luminozitate maximă puțin mai scăzută (dar mai multe despre asta mai jos).
Montarea variantei ZR e relativ simplă: standul, din două bucăți, se conectează destul de ușor de spatele monitorului, printr-un sistem de prindere care nu necesită o șurubelniță sau alte unelte, iar demontarea se face la fel de simplu.
Aspectul lui Q27G4ZR e șarmant de simplu: aproape întregul monitor e din plastic negru mat, cu doar câteva accente roșii discret, mai elegant decât multe din monitoarele cu schemă cromatică agresivă „pentru gameri”. E o calitate mai multe decât decentă pentru această marjă de preț, chiar dacă nu ai neapărat senzația unui monitor „premium” la atingere.
În schimb, standul variantei ZR merită laude: e complet reglabil până 130 mm înălțime, cu înclinare și pivotare la 90 de grade , ceea practic dublează valoarea spațiului de birou pe care îl câștigi la poziționare. Ba chiar îl poți roti până într-un mod portret, dacă simți vreodată nevoia să faci doomscrolling pe UHD.
Mi s-a părut, însă, că standul este puțin prea sensibil la înclinare, mai ales pentru că principala economie la design e reprezentată de butoanele OSD. Dacă majoritatea monitoarelor din segmentul de preț similar au început să adopte formatul cu un joystick pe spatele monitorului, Q27G4ZR rămâne la butoanele „bătrânești” situate sub ramă, în partea de dreapta, jos care necesită ceva dibăcie pentru a le folosi fără a schimba poziția monitorului. Și pe care trebuie să le memorezi, pentru că sunt practic invizibile pe întuneric.
Există și opțiunea să descarci aplicația AOC G-Menu pe Windows, care te lasă să faci setările cu mouse-ul, dar tot e un minus faptul că ai nevoie de încă o aplicație pentru o problemă pe care multe monitoare moderne o rezolvă direct din design.
Calitatea imaginii e probabil cel mai suprinzător atu al lui Q27G4ZR. // Producător BOE, model ME270QHB-NF // livrează culori destul de vii, care nu se degradează prea rău nici atunci când le privești din unghiuri largi. În funcție de preferințe, ai putea percepe imaginea livrată de setările din fabrică ale monitorului ca fiind suprasaturată. Însă partea bună este că ai la dispoziție câteva preseturi de imagine care sunt chiar subtil balansate, fără a trece dintr-o extremă în alta. Deci chiar și dacă nu vrei să te complici cu o calibrare profesionistă a culorilor, poți să obții destul de ușor o imagine acceptabilă pentru (aproape) orice gusturi.
Asta se aplică doar atunci când folosești monitorul în modul SDR, ceea ce, sincer, ar trebui să faci tot timpul. Q27G4ZR se laudă că suportă standardul HDR400, dar cine a avut experiență cu astfel de certificări înțelege că e mai mult un termen de marketing. Da, monitorul are o luminozitate maximă puțin mai ridicată decât în modele pur SDR, dar nu destul pentru a implementa un HDR adevărat, și nici nu e capabil de retroiluminarea locală care face diferența la contrast pe monitoarele cu HDR dedicat. Așa că modul HDR livrează de o imagine de multe ori spălăcită, motiv numai bun să profiți de contrastul și culorile mai puternice din modul SDR.
Mai ales că luminozitatea și tratamentul anti-glare fac Q27G4ZR perfect utilizabil în diverse condiții de lumină, chiar și în amere bine iluminate ziua în orele în care lumina solară bate direct peste monitor. În condiții de noapte, n-o să ai probleme cu imaginile prea întunecate – există fenomenul de // IPS glow este fenomenul prin care marginile și colțurile unui monitor IPS par mai luminoase sau “spălate” pe fundaluri întunecate, mai ales când privești ecranul dintr-un unghi. // specific acestui tip de panel, dar nu e atât de puternic încât să fie deranjant sau să te distragă de la acțiunea de pe majoritatea monitorului.
Principalul atu de marketing al lui Q27G4ZR e că aduce în categoria de buget rate de reîmprospătare de până la 240Hz, mergând chiar până la 260Hz cu overclock, tradițional folosite mai degrabă în hardware-ul destinat gamingului competitiv. Dacă merită sau nu folosite, asta ține de preferințele persoanele; sunt doar o mână de jocuri competitive pe care le vei juca la framerate atât de ridicat chiar și cu un PC mid sau high-range, și diferența nu o să fie la fel de majoră ca trecerea de la 60 la 120 sau 144 FPS. Dar tot e sesizabilă.
O problemă cu monitoarele care încearcă să ofere gaming la FPS ultra-ridicat e ghosting-ul, acel fenomen în care în timpul de răspuns prea lent al pixelilor rezultă în „dâre” ale obiectelor aflate în mișcare la framerate foarte rapid. Am testat inclusiv modul de 260hz, pentru care va trebui să folosești cablul DP 1.4 inclus în cutie sau unul similar, și n-am observat probleme pe Rocket League sau Counter-Strike 2, cel puțin nu cât să distragă în vreun mod semnificativ de la joc – obiectele în mișcare au rămas suficient de clare.
Timpul de răspuns – oficial de 1 milisecunde, și pe teste mai degrabă spre 2,5 milisecunde – e mai mult decât acceptabil – am păstrat aproape timpul deschis modul de Low Input Lag din OSD și n-a fost vreun moment în care să dau vina, în Battlefield 6, pe altceva decât propria mea lipsă de reacție sau pe netcode-ul jocului.
Dacă ești chitit pe ideea ca fiecare pixel să fie la locul lui, monitorul vine și cu cinci setări ale modului Overdrive, care ar trebui să corecteze astfel de erori, iar testele profesioniste indică setarea „faster” la 240hz //„ The Perfect Monitor For Casual Gamers On A Budget? AOC Gaming Q27G4ZR ”, youtube.com // Pentru un ochi mai puțin antrenat, însă, diferențele sunt mici spre insesizabile.
Dacă vrei mai degrabă să joci jocuri mai „grele” cu grafică pe ultra, și deci un FPS ceva mai scăzut, AOC Q27G4ZR este perfect capabil de a oferi o calitate bună la ratele de reîmprospătare mai tradiționale, fără să-ți dea mari bătăi de cap. Nu că ar fi motive să le schimbi între ele prea des – n-am observat probleme cu modul de refresh rate variabil (VRR, numit „Adaptive Sync” în setările monitorului) pe un Radeon 9070 XT, în condițiile în care pe alte monitoare similare am întâmpinat flickering constant cu el activat – cu mențiunea că l-am testat doar cablul DP, și nu pe conexiunea HDMI.
Dacă tot am vorbit de conectivitate, aici opțiunile sunt cam limitate – monitorul are o intrare de DisplayPort 1.4, singurul care suportă ratele de împrospătare ultra rapide, și două de HDMI 2.0 care pot duce până la 144 FPS. E inclus și un jack de 3,5 mm pentru căști sau boxe, însă, ca la multe monitoare care includ această facilitate, difuzorul e slab, și chiar și la volum maxim este mult prea încet pentru a-l folosi în afara de cazurilor de avarie la căști sau boxe dedicate.
Nu există un USB Hub sau măcar vreun port USB normal, așa că compatibilitatea cu periferice și alte dispozitive e limitată. Dar probabil cel mai mare detriment pentru gaming e lipsa compatibilității pentru HDMI 2.1, care e necesar pentru a beneficia de VRR pe PS5 și PS5 Pro, tot mai folosit în jocurile recente pentru a oferi noi moduri grafice care fac compromise între performanță și avansurile vizuale. E păcat, pentru că un mod de 40 FPS la 40hz se simte semnificativ mai bine decât clasicul 30 FPS pe jocurile „grele”, fără a face multe din compromisurile grafice prezente în modurile de 60 sau 120 FPS.
Având în vedere cât de multe promite, AOC Q27G4ZR livrează surprinzător de bine pentru un monitor de buget, atât timp cât ești interesat strict de gaming pentru PC. Combinația de calitate bună a imaginii și culorilor SDR, ecranul mat care o păstrează în diverse condiții de luminozitate și faptul că oferă FPS ultra-ridicat și imagine stabilă pentru jocuri competitive îl face un „all-rounder” extrem de bun, practic apropiat de performanța monitoarelor high-end de acum câțiva ani, dar într-o marjă de preț de 1.000-1.300 de lei.
Va trebui să mai închizi din ochi la aspectele unde s-au făcut economii, precum butoanele OSD sau lipsa de suport USB, însă ca monitor „plug and play” pentru gaming nu i se pot reproșa prea multe – e mai mult decât adecvat pentru un PC mid-range care țintește FPS ceva mai rapid la 1440p. Deci dacă nu vrei să te complici cu burn-in-ul de la OLED-uri sau să te apuci de o calibrare serioasă pentru un HDR adecvat, caz în care îți va trebui un buget de (cel puțin) trei-patru ori mai mare, sunt puține oferte la fel de atractive ca Q27G4ZR, cel puțin în gama lui de preț.
Text de
Redactor cu câțiva ani de experiență în presa centrală. Este curios despre aplicarea tehnologiilor SF în lumea reală și evoluția ideilor de-a lungul istoriei.
Preluat de la: mindcraftstories.ro
